ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 327/2024

HOTĂRÂRE

07.02.2024

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 327/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 7 februarie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț în data de 07.10.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâților Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția Rutieră și Serviciul Poliției Rutiere Neamț de a face demersurile necesare în vederea solicitării și obținerii permisului său de conducere de la autoritățile germane, respectiv de a i se remite un duplicat al permisului său de conducere, până la trimiterea în țară a acestuia.

În drept, a invocat dispozițiile art. 5 C. civ. și art. 212 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002.

Prin sentința nr. 74C din 8 februarie 2023, Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Neamț și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 29/2023 din 23 martie 2023, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamț.

A reținut instanța că obiectul cauzei este reprezentat de o obligație de a face, respectiv de a fi întreprinse demersuri în vederea recuperării permisului de conducere al reclamantului de la autoritatea străină, demersuri care nu se pot circumscrie unei operațiuni administrative, ci unei obligații de a face pur civile.

A mai reținut și că, potrivit dispozițiilor art. 18 Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ poate, în cadrul controlului de plină jurisdicție care îi este recunoscut de legea specială, să oblige o autoritate să emită un act administrativ ori să elibereze un certificat, o adeverință sau orice înscris, subînțelegându-se faptul că acestea țin de competența proprie a autorității.

Or, în cazul de față, reclamantul urmărește obligarea autorității la a efectua demersuri pentru ca actul său să fie restituit de o autoritate străină, aceasta reținându-l, la rândul său, în baza legii, prin urmare nefiind vorba despre obligarea autorității publice să emită un act în legătură cu care are competența emiterii.

Drept urmare, a apreciat că, prin raportare la obiectul dedus judecății, revine judecătoriei competența de soluționare, din punct de vedere material, a cauzei, potrivit prevederilor art. 94 pct. 1 lit. h) C. proc. civ.

Prin sentința nr. 3434/2023 din 15 noiembrie 2023, Judecătoria Piatra-Neamț, secția civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul, pentru soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că, potrivit precizării reclamantului de la termenul de judecată din 8 februarie 2023 din fața Tribunalului Neamț, prin cererea formulată, se invocă refuzul nejustificat al pârâtului Inspectoratul General al Poliției Române de a efectua demersurile necesare în vederea obținerii permisului de conducere reținut de autoritățile germane, refuz exprimat prin adresa nr. x/07.07.2022.

Referitor la acest aspect, din perspectiva calificării juridice a actului juridic supus analizei (adresa nr. x/07.07.2022), judecătoria a reținut că acesta se circumscrie noțiunii de act administrativ asimilat, astfel cum este definit de dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

Pe cale de consecință, prin raportare la natura de act administrativ asimilat a adresei menționate, a reținut că cererea formulată este de competența instanței de contencios administrativ, fiind incidente prevederile art. 10 alin. (2) teza finală din Legea nr. 554/2004, în raport cu rangul autorității emitente a actului administrativ asimilat.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele expuse în continuare.

Desesizarea celor două instanțe aflate în conflict a fost determinată de interpretarea diferită a competenței materiale de soluționare a cauzei din perspectiva naturii litigiului dedus judecății.

Astfel, referitor la competența materială, în timp ce Curtea de Apel Bacău a reținut că acțiunea dedusă judecății este una de drept comun, în obligație de a face, revenind judecătoriei, potrivit prevederilor art. 94 pct. 1 lit. h) C. proc. civ., Judecătoria Piatra-Neamț a reținut că acțiunea este una în contencios administrativ, în acord cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Se constată că, prin acțiunea formulată, reclamantul a dedus judecății o cerere prin care a solicitat, pe de o parte, obligarea autorităților pârâte de a face demersuri necesare în vederea solicitării și obținerii permisului său de conducere de la autoritățile germane, iar, pe de altă parte, obligarea autorităților pârâte la remiterea unui duplicat al permisului de conducere al acestuia, până la trimiterea în țară a permisului său de conducere.

În acest sens, se reține că, potrivit art. 9 alin. (2) C. proc. civ., obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților.

Textul legal consacră principiul disponibilității, care, pe de o parte, presupune că părțile au posibilitatea de a sesiza autoritățile judiciare, de a dispune de obiectul procesului și de mijloacele de apărare, iar, pe de altă parte, presupune faptul că judecătorul nu poate soluționa un litigiu decât în baza cererii părții interesate și numai în limitele sesizării.

În acest context, se reține că, deși cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 5 C. civ. și art. 212 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, reclamantul, răspunzând excepției necompetenței materiale a primei instanțe învestite, Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, invocată prin întâmpinare de către pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Neamț, respectiv excepției inadmisibilității acțiunii (prin aceea că nu ar fi fost atacat un act administrativ), invocată prin întâmpinare de către pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, a precizat faptul că cel dintâi petit al cererii de chemare în judecată, constând în obligarea efectuării demersurilor pentru returnarea permisului său de conducere autorităților române, are caracterul unei operațiuni administrative.

În egală măsură, îndeplinindu-și obligația care i-a fost pusă în vedere de către Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin încheierea din 25 ianuarie 2023, de a preciza obiectul cererii de chemare în judecată, reclamantul a depus, în data de 7 februarie 2023, o serie de înscrisuri în probațiune, printre care și adresa nr. x din data de 7 iulie 2022 emisă de către pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, prin care i se aducea la cunoștință, urmare a solicitării sale de restituire a permisului de conducere, că "problematica excedează competențelor poliției rutiere".

De asemenea, cu prilejul dezbaterilor asupra naturii cauzei din cadrul ședinței publice din 8 februarie 2023 din fața Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul, prin avocat, a precizat, în mod expres, că a înțeles să formuleze, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, acțiunea ce constituie obiectul litigiului pendinte, dat fiind refuzul nejustificat, al acestei autorități, de a efectua demersurile necesare în vederea obținerii permisului său de conducere, refuz exprimat prin adresa anterior menționată.

Față de cele arătate, rezultă că, în mod constant, reclamantul a susținut caracterul de contencios administrativ al demersului judiciar promovat și a motivat pretențiile deduse judecății ca fiind un refuz nejustificat al autorității publice în legătură cu soluționarea cererii sale nr. 15/24.06.2022.

Or, dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 prevăd că orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. f) din aceeași lege, contenciosul administrativ reprezintă activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ, competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

În raport cu aceste dispoziții legale, se apreciază că soluționarea pretenției corespunzătoare celui dintâi capăt de cerere presupune statuarea asupra faptului dacă autoritățile publice chemate în judecată au sau nu obligația de a efectua anumite operațiuni administrative, pentru ca reclamantul să poată reintra în posesia permisului său de conducere, reținut de autoritățile germane, aspecte ce se impun a fi soluționate de către o instanță de contencios administrativ.

Aceleași considerente sunt deplin valabile și în ceea ce privește cel de-al doilea petit al cererii introductive de instanță, care presupune ca autoritățile pârâte să întreprindă o serie de măsuri administrative care sunt specifice competențelor ce le sunt atribuite prin lege.

Ca atare, în cauză, urmează a se analiza chestiuni de natura celor la care se face referire prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004.

În consecință, întrucât aspectele litigioase deduse judecății sunt specifice contenciosului administrativ, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se constată că revine instanței de contencios administrativ competența de soluționare a litigiului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.