ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 631/2023

Ședința publică din data de 8 februarie 2023

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18 noiembrie 2021, pe rolul Tribunalului București – secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, a solicitat:

(i) în principal, obligarea pârâtei la eliberarea unei copii după înregistrarea probei practice susținută de reclamantă la data de 27.09.2021;

(ii) în subsidiar, în măsura în care o astfel de înregistrare nu există, anularea rezultatului evaluării și repunerea în situația inițială cu consecința recunoașterii dreptului reclamantei de a susține din nou această evaluare fără a mai fi necesară și evaluarea teoretică în vederea obținerii permisului de conducere categoria B.

2.1. Prin sentința civilă nr. 3130 din 3 iunie 2022, Tribunalul București – secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

Motivând hotărârea astfel pronunțată, Tribunalul București a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 10 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, precum și împrejurarea că domiciliul reclamantei este situat în județul Bacău.

2.2. Prin sentința civilă nr. 742 din 21 decembrie 2022, Tribunalul Bacău – secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării acestui conflict.

Pentru a dispune această soluție, Tribunalul Bacău a reținut că, în raport de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, coroborate cu cele ale art. 87 C. proc. civ., domiciliul persoanei fizice este acolo unde aceasta declară că are locuința principală, iar în speță, reclamanta are reședința stabilită în municipiul București și a ales să sesizeze instanța din această circumscripție teritorială.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Bacău – secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Prin cererea dedusă judecății, reclamanta A., având domiciliul situat în municipiul Bacău și reședința în municipiul București, a solicitat obligarea pârâtei la eliberarea unei copii după înregistrarea probei practice susținută de reclamantă în vederea obținerii permisului de conducere categoria B, iar în subsidiar, anularea rezultatului evaluării obținut la această probă.

Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, potrivit cărora: "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Deși au făcut aplicarea în cauză a prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanțele aflate în conflict s-au considerat deopotrivă necompetente să soluționeze litigiul din punct de vedere teritorial, Tribunalul București interpretând textul de lege ca referindu-se la domiciliul reclamantei astfel cum este înscris în cartea de identitate, iar Tribunalul Bacău apreciind că noțiunii de "domiciliu" i se subsumează locul unde reclamanta are stabilită reședința, aceasta reprezentând locuința sa principală.

Competența stabilită de textul de lege precitat este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanței de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe.

Potrivit art. 87 C. civ., domiciliul reprezintă locuința principală a persoanei fizice, pe când reședința reprezintă adresa unde persoana fizică declară că are locuința secundară, astfel cum prevede art. 88 din același cod. Înalta Curte constată că, potrivit interpretării gramaticale și în lipsa oricăror mențiuni contrare în cuprinsul art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, noțiunea de "domiciliu" este utilizată de Legea contenciosului administrativ în sensul propriu, restrâns, al termenului, conform definiției din art. 87 C. civ., neputând fi extinsă în sensul invocat de Tribunalul Bacău, respectiv prin atribuirea caracterului de locuință principală reședinței, care, conform legii, reprezintă locuința secundară a persoanei fizice.

Prin urmare, relevanță în stabilirea competenței teritoriale a instanței de fond o prezintă domiciliul reclamantei A., care, potrivit copiei cărții de identitate depuse la dosarul Tribunalului București, este situat în județul Bacău.

În consecință, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul Bacău – secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pe pârâta Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, în favoarea Tribunalului Bacău – secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.