ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4426/2022

Ședința publică din data de 5 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 26 august 2021, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a formulat plângere împotriva Hotărârii CNCD nr. 598/28.07.2021, prin care a solicitat anularea în tot a hotărârii și să se constate că, din documentele dosarului CNCD cu nr. x/2021, cât și din cele depuse cu acțiunea, rezultă că reclamanta a fost și este în continuare discriminată, victimizată și hărțuită în serviciu la locul de muncă.

2.1. Prin sentința civilă nr. 243 din 15 februarie 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău.

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel București a constatat incidența art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, care instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la domiciliul reclamantului persoană fizică, precum și împrejurarea că, în speță, domiciliul reclamantei se află situat în raza teritorială a Curții de Apel Bacău.

2.2. Prin sentința civilă nr. 64 din 21 iunie 2022, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict.

Motivând hotărârea astfel pronunțată, Curtea de Apel Bacău a reținut că, în raport de dispozițiile art. 130 alin. (2) și art. 131 alin. (1) C. proc. civ., în cauză este îndeplinită ipoteza sesizării unei instanțe necompetente teritorial - Curtea de Ape București, care nu și-a verificat, din oficiu, competența la primul termen de judecată.

În acest sens, a făcut trimitere și la Decizia nr. 31/2019, pronunțată de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii al Înaltei Curți de Casație și Justiție, aplicabilă și în situația necompetenței teritoriale și a apreciat că neinvocarea în termenul legal a excepției de necompetență conduce la consolidarea competenței în favoarea primei instanțe învestite.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Reclamanta A. a învestit instanța de contencios administrativ cu acțiunea în anularea Hotărârii nr. 598/28.07.2021, emisă de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, care se contestă, potrivit art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000, la instanța de contencios administrativ competentă potrivit legii.

Competența de soluționare a cauzei se determină conform regulilor stabilite de art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, din punct de vedere material competența aparținând curții de apel, în raport de rangul autorității pârâte emitente a actului atacat, iar din punct de vedere teritorial, competența revenind instanței de la domiciliul reclamantei. Cum domiciliul reclamantei se află situat în mun. Piatra Neamț, rezultă că instanța competentă să soluționeze cauza în fond este Curtea de Apel Bacău, iar reclamanta a învestit o instanță care nu deține această competență, respectiv Curtea de Apel București.

De altfel, nici Curtea de Apel Bacău nu a contestat acest aspect, apreciind, la rândul său, că instanța din București este necompetentă teritorial să soluționeze cauza. Cu toate acestea, Curtea de Apel Bacău a reținut că declinarea de competență a fost dispusă cu nerespectarea termenului prevăzut de lege, respectiv după "primul termen la care părțile sunt legal citate", conform art. 130 alin. (2), respectiv art. 131 alin. (1) C. proc. civ., apreciind că, astfel, competența de soluționare a cauzei a rămas câștigată Curții de Apel București, după cum s-a statuat prin Decizia nr. 31/2019, pronunțată de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte constată că prevederile art. 130 alin. (2), respectiv, art. 131 alin. (1) din C. proc. civ. au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, în vigoare de la 21.12.2018, având în prezent următoarea redactare:

Art. 130 alin. (2) - "Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii."

Art. 131 alin. (1) - "La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu."

Așadar, în actuala formă legislativă, aplicabilă litigiului de față, textele de lege antecitate prevăd că obligația judecătorului de a-și verifica din oficiu competența și obligația părților/judecătorului de a invoca necompetența teritorială de ordine publică trebuie îndeplinite la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii, față de forma anterioară, care prevedea doar condiția legalei citări a părților.

Or, în speță, la termenul de judecată din 18 ianuarie 2022, deși părțile au fost legal citate în fața Curții de Apel București, cauza s-a amânat în vederea depunerii de către pârâtul CNCD a documentației care a stat la baza emiterii hotărârii contestate, astfel că părțile nu s-au aflat în situația de a pune concluzii. La următorul termen de judecată acordat, din 15 februarie 2022, Curtea de Apel București a constatat depunerea la dosar a documentației administrative și a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței teritoriale, pe care a admis-o și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că luarea în examinare a excepției necompetenței teritoriale și declinarea competenței s-au dispus de către Curtea de Apel București cu respectarea termenului prevăzut de lege, adică la momentul la care părțile erau legal citate și puteau pune concluzii, astfel că nu ne aflăm în prezența unui caz de consolidare a competenței primei instanțe învestite, în sensul indicat de Curtea de Apel Bacău.

Nici invocarea deciziei interpretative nr. 31/2019, pronunțată de ÎCCJ în soluționarea unui recurs în interesul legii (Curtea de Apel Bacău reținând în mod corect că această decizie se aplică pentru identitate de rațiune și în cazul necompetenței teritoriale), nu schimbă în vreun fel această concluzie, decizia respectivă analizând ipoteza neinvocării în termenul legal, de către instanța de judecată, a excepției de necompetență, situație neregăsită în cauza de față.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, precum și împrejurarea că domiciliul reclamantei este situat în raza teritorială a Curții de Apel Bacău, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ. Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pe pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 octombrie 2022.