ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 530/2023

Ședința publică din data de 2 februarie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul litigiului

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 03.10.2022 pe rolul Tribunalului Vaslui, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor București a solicitat instanței anularea deciziei Comisiei de soluționare a contestațiilor - concursul de ofițeri de politie - specialitatea permise si examinări din data de 13.09.2022; validarea rezultatelor concursului din data de 10.09.2022; numirea reclamantului în funcția de ofițer de poliție - funcționar public cu statut special în cadrul S.R.P.C.I.V. Neamț, numirea reclamantului într-o funcție similară vacantă din cadrul S.R.P.C.I.V. Vaslui, iar în subsidiar suspendarea producerii efectelor juridice ale rezultatelor concursului, până la soluționarea cauzei.

1.2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Prin sentința civilă nr. 351/C.A./2022 din 31 octombrie 2022 pronunțată de Tribunalul Vaslui – secția Civilă s-a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul A. în favoarea Curții de Apel Iași – secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că acțiunea privește un act administrativ încheiat de o autoritate publică centrală, respectiv Direcția Regim Permise și Înmatriculare a Vehiculelor, fiind incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 158 din 14 noiembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Iași – secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu, cauza fiind declinată în favoarea Tribunalului Vaslui.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență, s-a suspendat judecata cauzei și s-a sesizat Înalta Curte de Casație si Justiție – secția contencios administrativ și fiscal, în vederea pronunțării unui regulator de competență.

În motivarea acestei soluții, instanța a considerat că este incidentă norma de competență edictată de art. 536 din Codul administrativ, având în vedere natura juridică a actului atacat, faptul că reclamantul se consideră afectat de rezultatul concret al concursului și că prin prezentul demers judiciar urmărește ocuparea funcției publice. S-a mai apreciat relevant și faptul că reclamantul este deja un funcționar public, respectiv un agent de poliție, care, prin participarea la concursul organizat de pârâtă, nu urmărește altceva decât promovarea în carieră ca ofițer de poliție.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași – secția de contencios administrativ și fiscal.

2.1. Argumente de fapt și de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva competenței materiale de soluționare a cauzei, instanțele aflate în conflict exprimând opinii diferite cu privire la obiectul dedus judecății, în sensul că acesta vizează sau nu raportul de serviciu al funcționarului public.

Înalta Curte reține că pârâta Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor București (organ de specialitate al administrației publice centrale, cu persoanlitate juridică, potrivit dispozițiilor art. 11^4 alin. (1) din O.G. nr. 83/2001) a organizat la data de 10.09.2022 un concursul pentru ocuparea funcțiilor vacante de ofițer de poliție prin încadrare directă, din sursă externă, în cadrul Serviciilor Publice Comunitare Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor ale mai multor județe, printre care și județul Vaslui, unde reclamantul era încadrat în funcția de agent principal de poliție.

Înalta Curtea amintește că în materia raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici, competența materială de soluționare a litigiului în primă instanță revine secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale tribunalelor, potrivit dispozițiilor exprese ale art. 536 din Codul administrativ care precizează: "cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

În speță însă, nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 536 din Codul administrativ, anterior referite, întrucât litigiul nu se referă la raporturile reclamantului născute din funcția de agent principal de poliție în care este încadrat, ci vizează legalitatea unui concurs pentru ocuparea unor funcții vacante de ofițer de poliție, din sursă externă.

Faptul că reclamantul are deja calitatea de funcționar public cu statut special este nerelevant și nu este în măsură să atrage competența specială prevăzută de art. 536 din Codul administrativ. Nu se poate reține că participarea la un concurs de ocupare a unei funcții publice se subsumează, prin însăși finalitatea urmărită de candidat, noțiunii de naștere a raportului juridic al funcționarului public.

Așa fiind, având în vedere faptul că obiectul pricinii de față nu vizează raportul de serviciu al funcționarului public pentru a fi incidente dispozițiile speciale ale art. 536 din Codul administrativ, Înalta Curtea reține că se aplică cu precădere dispozițiile de drept comun ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia: "(...)litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, (...) se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată prin care se solicită anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală (decizia Comisiei de soluționare a contestațiilor la concursul de ofițeri de politie din data de 13.09.2022), respectiv Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor București, competența materială de soluționare a cauzei revine curții de apel.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Iași – secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor în favoarea Curții de Apel Iași – secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.