ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 269/2024

Ședința publică din data de 6 februarie 2024

Deliberând asupra conflictului de competență, reține următoarele:

I. Obiectul acțiunii:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeș la 23 februarie 2023, reclamanta UAT Băile Herculane a chemat în judecată pe pârâta A. S.R.L., solicitând: obligarea pârâtei la desființarea construcțiilor și lucrărilor edificate fără autorizație de construire; aducerea imobilului la starea inițială în conformitate cu autorizația de construire și cu proiectul inițial; iar în caz de neconformare, a solicitat autorizarea sa la desființarea acestor lucrări, pe cheltuiala pârâtei.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 27 alin. (1), art. 24 lit. a), raportat la dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991 și prevederile art. 1528 alin. (1) din C. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență:

2.1. Prin sentința civilă nr. 588 din 15 iunie 2023, Judecătoria Caransebeș a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâtă, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, constatând că această instanță este competentă față de sediul pârâtei A. S.R.L., care este în municipiul Craiova.

Prima instanță învestită cu soluționarea cauzei a reținut că sunt incidente prevederile art. 107 C. proc. civ., potrivit cărora "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul își schimbă domiciliul sau sediul", în lipsa altor norme exprese care să reglementeze pentru această situație o competență alternativă sau o competență exclusivă în favoarea judecătoriei în circumscripția căreia s-au efectuat lucrările.

2.2. Prin sentința civilă nr. 8330 din 6 decembrie 2023, Judecătoria Craiova a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caransebeș. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a constatat că, în temeiul art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., instanța competentă să soluționeze cauza alternativ cu instanța de la domiciliul pârâtului (art. 107 C. proc. civ.) este Judecătoria Caransebeș, ca instanță în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită și s-a produs prejudiciul. Prin urmare, a reținut că reclamanta avea posibilitatea să aleagă între mai multe instanțe competente alternativ, reclamanta alegând Judecătoria Caransebeș.

De asemenea, a apreciat că, deși pârâta a invocat prin întâmpinare excepția necompetenței teritoriale raportat la dispozițiile art. 107 (pârâta are sediul în Craiova), întrucât există o instanță competentă alternativ să soluționeze cauza (Judecătoria Caransebeș ca instanță în a cărei s-a săvârșit fapta ilicită și s-a produs prejudiciul) și reclamanta a ales această instanță, excepția de necompetență teritorială trebuia să fie respinsă, ca neîntemeiată, întrucât pârâta nu putea invoca necompetența instanței.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte reține că dezînvestirea reciprocă a celor două instanțe aflate în conflict a fost generată de aplicarea unor norme de competență teritorială diferite, prin prisma obiectului litigiului, respectiv norma de competență de drept comun reglementată de art. 107 C. proc. civ. și cea prevăzută de art. 113 alin. (1) pct. 9 din același act normativ, referitoare la competența teritorială alternativă.

Litigiul pendinte are ca obiect acțiunea civilă formulată de reclamanta UAT Băile Herculane, prin care a solicitat obligarea pârâtei A. S.R.L. la desființarea construcțiilor și lucrărilor edificate fără autorizație de construire, iar în caz de neconformare, să autorizeze reclamantul la desființarea lucrărilor executate, pe cheltuiala pârâtei.

Se constată că prezentul litigiu, astfel cum a fost configurat prin cererea de chemare în judecată, întemeiată pe dispozițiile art. 27 din Legea nr. 50/1991 coroborate cu art. 1528 alin. (1) C. civ., are ca obiect obligație de a face. Regimul juridic aplicabil desființării construcțiilor ridicate fără autorizație, reglementat de art. 32 din aceeași lege, care nu stabilește o competență teritorială alternativă sau exclusivă, impune pronunțarea de către instanța de drept comun a unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună o atare măsură.

Prevederile art. 107 C. proc. civ. instituie regula generală de stabilire a competenței teritoriale, prevederile alin. (1) statuând în sensul introducerii cererii de chemare în judecată la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

În raport de cele expuse, reținând că sediul pârâtei este în Craiova, Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea dedusă judecății este Judecătoria Craiova, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRUA ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 februarie 2024.