ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 235/2024

Ședința publică din data de 31 ianuarie 2024

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Rupea sub nr. x/2023 din data de 19.01.2023, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței să dispună ca autoritatea părintească asupra minorilor C. și D. să fie exercitată de către mamă, să fie stabilit domiciliul celor doi minori la mamă, iar pârâtul să fie obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea celor doi minori până la împlinirea vârstei de 18 ani, respectiv până la finalizarea studiilor, în cuantum de 1/3 din venitul net realizat, dar nu mai puțin de 1/3 din salariul minim pe economie.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 260-263, art. 397, art. 402, art/499 alin. (1) și (3) coroborat cu art. 505, art. 507, art. 524, art. 527-533 C. civ., Legea 272/2004 (art. 1, 2, 30-33, 36, 44, 47-48), Constituția României (art. 25, 26, 30), CEDO (art. 8, art. 10).

Pârâtul a formulat întâmpinare, invocând excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Rupea, întrucât domiciliul minorilor este în jud. Arad, astfel cum s-a stabilit prin sentința civilă nr. 5186/2018 pronunțată de Judecătoria Arad, respectiv sentința civilă nr. 1639/2021 pronunțată de Judecătoria Arad definitivă prin decizia civilă nr. 650/2021 a Tribunalului Arad, prin care s-a stabilit locuința celor doi copii minori C. și D., la pârât.

II. Hotărârile pronunțate de instanțele aflate în conflict

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut incidența dispozițiilor art. 114 C. proc. civ., precum și că din această perspectivă este relevantă locuința minorilor la data introducerii cererii de chemare în judecată.

A mai reținut instanța că împrejurarea potrivit căreia, pe parcursul procedurilor judiciare, domiciliul celor doi minori a fost schimbat pe cale de ordonanță președințială (prin încheierea nr. 1716/21.04.2023 pronunțată în dosar nr. x/2023 de către Judecătoria Arad) la domiciliul mamei, respectiv în loc. Racoș aflată în raza de competență a Judecătoriei Rupea, nu are nicio relevanță juridică, întrucât competența se stabilește în raport de domiciliul de la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, concluzie ce se desprinde din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 107 alin. (2) C. proc. civ.

În motivare, această instanță a reținut că instanța de trimitere și-a cantonat considerațiile declinatorii strict în ipoteza normativă descrisă de art. 114 alin. (1) C. proc. civ., fără a examina dacă există și alte norme incidente interpretării noțiunii de domiciliu și reședință ale copiilor, relevante fiind în acest sens dispozițiile art. 91 alin. (2) și (3), art. 92 alin. (1) și (2) și art. 106 alin. (1) C. civ.

A reținut că tocmai acestea din urmă dispoziții permit interpretarea corectă a noțiunii de domiciliu și de reședință consemnate de art. 114 alin. (1) C. proc. civ., atât din perspectiva determinării locuinței statornice a copiilor la data procesului, cât și din perspectiva cunoașterii de către pârât a locuinței lor actuale aflate la mamă.

Ca atare, având în vedere durata de aproape un an de zile în care copiii locuiesc împreună cu mama în comuna Racoș, județul Brașov, fiind înscriși la școală, instanța a apreciat că locuința statornică a copiilor se află în circumscripția Judecătoriei Rupea

III. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea reclamantei A., formulate în contradictoriu cu pârâtul B., prin care a solicitat instanței să se dispună ca autoritatea părintească asupra minorilor C. și D. să fie exercitată de către mamă, să fie stabilit domiciliul celor doi minori la mamă, iar pârâtul să fie obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea celor doi minori până la împlinirea vârstei de 18 ani, respectiv până la finalizarea studiilor, în cuantum de 1/3 din venitul net realizat, dar nu mai puțin de 1/3 din salariul minim pe economie.

Înalta Curte reține incidența, în cauză, a dispozițiilor art. 106 alin. (1) C. civ., care prevăd că ocrotirea minorului se realizează prin părinți, precum și pe cele ale art. 107 din același cod, care dispun în sensul că: "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii".

Conform art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare".

Totodată, art. 114 C. proc. civ. prevede că: "Cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

În speță, instanțele în conflict au considerat, în mod corect, că sunt aplicabile dispozițiile art. 114 C. proc. civ., normă specială, ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, derogatorie de la norma generală cuprinsă în art. 107 alin. (1) din același Cod, conform căreia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Cu toate acestea, conflictul negativ de competență intervenit a fost determinat de interpretarea diferită a sintagmei "domiciliul sau reședința persoanei ocrotite" la data introducerii cererii inițiale de către instanțele ce și-au declinat reciproc competența teritorială.

Potrivit art. 496 alin. (1)-(4) C. civ., "(1) Copilul minor locuiește la părinții săi. (2) Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. (3) În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuința copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinților decât în cazurile prevăzute expres de lege."

Noțiunea de domiciliu sau reședință a persoanei ocrotite este prevăzută de C. civ. pentru diferitele situații ce interesează obiectul cererilor adresate instanței de tutelă și de familie.

Pentru locuința copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reședința părinților săi, fie al amândurora, dacă minorul locuiește cu ambii (art. 496 alin. (1) C. civ.), fie al părintelui la care i s-a stabilit locuința prin acordul părinților sau de către instanța de tutelă și familie, prin hotărâre judecătorească.

În situația de față, prin sentința civilă nr. 1639/01.04.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia nr. 650/27.09.2021 a Tribunalului Arad, locuința minorilor a fost stabilită la domiciliul tatălui, din sat Sînmartin, jud. Arad.

Înalta Curte reține însă că, deși domiciliul minorilor a fost stabilit, prin această hotărâre judecătorească la tată, în prezent aceștia locuiesc cu mama lor, iar prin sentința civilă nr. 1716/21.04.2023 a Judecătoriei Arad, s-a stabilit, pe calea ordonanței președințiale, în mod provizoriu, ca locuința minorilor să fie la mamă.

În atare condiții, în soluționarea regulatorului de competență dedus judecății, în raport cu hotărârea judecătorească pronunțată în dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Arad, se reține că minorii locuiau la data sesizării instanței împreună cu mama lor, la domiciliul acesteia din com. Racoș, jud. Brașov.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rupea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rupea.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 31 ianuarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.