ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 20/2024

Ședința publică din data de 16 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 1 august 2022 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 1864,01 RON și a penalităților reprezentând facturile scadente neachitate.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1025 alin. (2) și (3) C. proc. civ.

II. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 2 București:

Prin sentința civilă nr. 75 din 11 ianuarie 2023, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că în urma interogării bazei de date a DEPABD, a reieșit că la momentul sesizării instanței pârâtul locuia pe raza Judecătoriei Medgidia, astfel încât, în aplicarea art. 121 și art. 130 alin. (2) C. proc. civ., a concluzionat că revine acestei instanțe competența de soluționare a cererii de chemare în judecată.

III. Hotărârea Judecătoriei Medgidia:

Învestită prin declinare, Judecătoria Medgidia a pronunțat sentința civilă nr. 2020 din 25 octombrie 2023 prin care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În considerentele hotărârii, instanța a arătat că există unele neconcordanțe ce pun sub semnul întrebării existența unei identități între semnatarul contractului de prestări servicii ce face obiect al cererii de chemare în judecată și persoana rezultată în urma verificărilor DEPABD, astfel încât a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București, instanță în a cărei circumscripție a apreciat că se află ultimul domiciliu cunoscut al părții din contractul de prestări servicii, pârât în cauză.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, reclamanta A. S.R.L. a învestit instanța cu soluționarea unei cereri de valoare redusă.

Procedura specială de soluționare a unor atare cereri este reglementată în C. proc. civ. Titlul X – art. 1026 – 1033.

Potrivit dispozițiilor art. 1027 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între procedura specială reglementată de prezentul titlu și procedura de drept comun.

Potrivit art. 1028 alin. (1) C. proc. civ., competența de a soluționa cererea în primă instanță aparține judecătoriei. Alin. (2) al aceluiași text de lege prevede: competența teritorială în cazul unor astfel de cereri se stabilește potrivit dreptului comun.

Referitor la normele de competență de drept comun aplicabile cauzei, se reține că reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 1864,01 RON și a penalităților reprezentând facturile scadente neachitate. Creanța reclamantei provine din serviciile oferite pârâtului și neachitate de către acesta, raporturile juridice deduse judecății fiind acelea dintre un profesionist și un consumator.

În aceste coordonate, astfel cum au reținut și instanțele aflate în conflict, devin aplicabile dispozițiile art. 121 C. proc. civ., ce instituie un caz de competență teritorială exclusivă: "cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului."

Înalta Curte constată că instanțele aflate în conflict nu se află în dezacord în ceea ce privește dispozițiile legale care stabilesc competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la domiciliul pârâtului (consumatorul), ci în privința locului unde se află situat acest domiciliu.

În cuprinsul cererii cu care a înțeles să învestească instanța, reclamanta a indicat numele, CNP-ul și adresa pârâtului (București, sector 2), preluând datele existente în contractul de furnizări servicii încheiat între părți.

Din verificările efectuate conform dispozițiilor art. 131 C. proc. civ., astfel cum rezultă din înscrisurile existente în dosarele instanțelor aflate în conflict, reiese că domiciliul activ pentru B., având CNP-ul indicat de reclamantă, este în Medgidia, județul Constanța.

Se reține că orice alte neconcordanțe legate de identitatea dintre semnatarul contractului de prestări servicii (parte contractantă) și persoana identificată cu CNP-ul menționat în cererea de chemare în judecată, neregularități ce pot face obiectul examinării din perspectiva calității procesuale pasive a persoanei chemate în judecată, urmează a fi avute în vedere și analizate de către instanța învestită cu soluționarea pe fond a cererii.

Prin urmare, dovada domiciliului pârâtului s-a realizat potrivit legii, pe baza relațiilor solicitate de către ambele instanțe de la Direcția pentru Evidența Persoanei și a Bazelor de Date, rezultând că, la momentul sesizării, pârâtul avea domiciliul în Medgidia, județul Constanța, în raport de dispozițiile legale anterior menționate, reiese că Judecătoria Medgidia este instanța competentă să soluționeze cererea de chemare în judecată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2024.