Decizia nr. 168/2024 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 214/2019 a Judecătoriei Oradea

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 13 aprilie 2018, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 57.738 RON, care reprezintă contravaloarea investițiilor realizate de către reclamanta la imobilul situat în Oradea, str. x din care a fost evacuată la data de 29.11.2017, creanța fiind constituită din totalul cheltuielilor necesare și utile pentru funcționarea în condiții normale a imobilului, constituirea unui drept de retenție în favoarea sa asupra imobilului situat în Oradea, județul Bihor, până la achitarea integrală a debitului în cuantum de 57.738 RON.

Hotărârea pronunțată la fond Prin sentința civilă nr. 214 din 15.01.2019 pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L.. A fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 45.012 RON. A fost obligată pârâta să achite reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 3.455 RON. Au fost respinse celelalte capete de cerere. Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta S.C. B. S.R.L., solicitând admiterea apelului, cu consecința respingerii acțiunii ca fiind nefondată, cu cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru si onorariu avocațial.

Hotărârea pronunțată în apel Prin decizia civilă nr. 1163/A/2019 din 19 decembrie 2019, Tribunalul Bihor – secția I civilă a admis apelul declarat de apelanta S.C. B. S.R.L., în contradictoriu cu intimata C., împotriva sentinței civile nr. 214/15.01.2019, pronunțate de Judecătoria Oradea. A schimbat în parte sentința civilă nr. 214/15.01.2019, pronunțată de Judecătoria Oradea, după cum urmează: A obligat apelanta pârâta la plata sumei de 15.770,83 RON, reprezentând cheltuieli necesare și utile efectuate de intimata reclamantă la imobilul apelantului situat în str. x, mun. Oradea, jud. Bihor. A obligat apelanta pârâta la plata sumei de 1.180 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, efectuate în primă instanță de către intimata reclamantă. A menținut restul dispozițiilor hotărârii apelate. Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta C., înregistrat pe rolul Curții de Apel Oradea – secția I civilă sub nr. x/2018. Prin încheierea din 14 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Oradea – secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost suspendată judecarea cauzei în baza art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea. Prin încheierea din 25 ianuarie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Oradea – secția I civilă a respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de recurenta-reclamantă și s-a menținut suspendarea judecării cauzei, dispusă în baza art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea. Prin încheierea din 22 noiembrie 2022, Curtea de Apel Oradea – secția I civilă a respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de către recurenta-reclamantă C., a menținut suspendarea judecării cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2020 al Judecătoriei Oradea.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii din 22 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Oradea – secția I civilă a formulat recurs reclamanta C. la data de 18 aprilie 2023, fără a indica vreun motiv de casare dintre cele limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și repunerea pe rol a dosarului nr. x/2018, dosarul nr. x/2020 fiind soluționat definitiv. La data de 30 octombrie 2023, ulterior comunicării raportului, reclamanta a depus o completare a motivelor de recurs, prin care a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., menționând că hotărârile pronunțate sunt pronunțate cu interpretarea greșită a materialului probator administrat în cauză sub aspectul fondului cauzei, cu încălcarea legislației care reglementează materia dreptului de proprietate. A mai indicat că imobilul în litigiu a fost achiziționat de reclamantă împreună cu fostul soț, D., decedat, fiind locuință de familie. La 07.11.2018, fostul său soț a transmis dreptul de proprietate numitului E., nefiind achitată nicio rată din prețul convenit. Arată că deține posesia imobilului din 2019, când a revenit să locuiască în locația respectivă, soțul îmbolnăvindu-se. Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

Procedura de filtru Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a reținut că în opinia raportorului, decizia atacată în prezenta cauză este supusă recursului. Totodată, s-a reținut că în opinia raportorului, se pune problema nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Completul de filtru C9, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului către părți, pentru ca acestea să depună punct de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ. Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la 7 și 17 iulie 2023. Reclamanta C. a depus punct de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului. Prin rezoluția din 29 noiembrie 2023, s-a fixat termen de judecată la 23 ianuarie 2024, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul în raport de excepția nulității recursului reținută prin raportul întocmit în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul și condițiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres și limitativ reglementate prin dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 din C. proc. civ. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea, potrivit alin. (3) din același articol. În speță, cererea de recurs conține o simplă declarare a căii de atac împotriva încheierii din 22 noiembrie 2022 a Curții de Apel Oradea – secția I civilă, fără a se indica vreun motiv pentru care hotărârea recurată ar fi nelegală, recurenta menționând doar că solicită admiterea recursului și repunerea pe rol a dosarului nr. x/2018, dosarul nr. x/2020 fiind soluționat definitiv. Astfel, prin cererea respectivă nu s-a depus decât o declarație de recurs, nu și dezvoltarea motivelor de recurs, așa cum prevăd dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. Cât privește completarea motivelor de recurs depusă la data de 30 octombrie 2023, ulterior comunicării raportului, prin care s-au invocat motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., se constată sub un prim aspect, că aceasta este depusă tardiv, întrucât s-a depășit termenul de motivare de 30 zile reglementat de art. 485, art. 487 în referire la art. 470 alin. (5) C. proc. civ., în raport de data comunicării încheierii, 07.12.2022 și de data declarării recursului împotriva încheierii (18 aprilie 2023). De altfel, se constată și că respectiva completare conține critici raportat exclusiv la soluția pronunțată pe fondul pricinii, iar nu critici care să vizeze încheierea recurată, completarea suferind așadar de aceeași carență procedurală de nulitate anterior enunțată. Pentru ansamblul acestor considerente, întrucât în cuprinsul cererii de recurs nu s-a indicat niciun motiv de fapt sau de drept în susținerea căii de atac, Înalta Curte constată că recurenta nu și-a îndeplinit obligația de motivare a recursului, astfel încât este incidentă sancțiunea nulității instituită de art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., nefiind incidentă nici ipoteza art. 489 alin. (3) din C. proc. civ. privind invocarea din oficiu a unor eventuale motive de casare de ordine publică.