ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 162/2024

HOTĂRÂRE

23.01.2024

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 162/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2024

Asupra conflictului de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin sentința civilă nr. 189/15.02.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Câmpulung a admis excepția tardivității formulării cererii formulată de A. S.R.L. în contradictoriu cu debitorul B. și terțul poprit C. S.A., prin care a solicitat validarea popririi înființate în dosarul de executare nr. 148/2013 al SPEJ Petroaica și Asociații, până la concurența sumei totale 12.616,44 RON și amendarea terțului poprit pentru neîndeplinirea obligațiilor în conformitate cu art. 790 alin. (9) C. proc. civ., fiind respinsă excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită.

Împotriva sentinței civile de mai sus a declarat apel recurenta-creditoare A. S.R.L, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 119/15 iunie 2022, Tribunalul Argeș, secția civilă a admis recursul, a modificat sentința recurată în sensul că a respins excepția tardivității introducerii cererii, ca neîntemeiată, cererea de validare fiind admisă și validată poprirea înființată de S.P.E.J. Petroaica și Asociații pentru suma de 12.616.44 RON.

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 20 iulie 2022, sub nr. x/2022, revizuentul terț poprit C. S.A., în contradictoriu cu intimata creditoare A. S.R.L. și cu intimatul debitor B., a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 119/15 iunie 2022, pronunțate de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2022, întrucât prin sentința civilă nr. 1742/7 septembrie 2017, a Judecătoriei Câmpulung, pronunțată în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin neapelare conform art. 634 pct. 3 C. proc. civ., s-a respins cererea de validare a popririi, cauzele înregistrate în dosarul nr. x/2022 și în dosarul nr. x/2017, având aceleași părți, obiect și cauză.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență.

2.1. Prin decizia nr. 533/R-COM din 04 mai 2023, Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declinat în favoarea Curții de Apel Pitești, secția I civilă, competența de soluționare a cauzei având ca obiect cererea de revizuire, formulată de revizuentul terț poprit C. S.A., împotriva deciziei civile nr. 119 din 15 iunie 2022, pronunțate de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata creditoare A. S.R.L. și cu intimatul debitor B..

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a avut în vedere că temeiul revizuirii îl constituie art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865.

În cauză, competența materială de soluționare a cererii de revizuire aparține Curții de Apel Pitești, iar raportat la obiectul și natura cauzei, competența aparține secției I civile a instanței.

Competența specializată este subsumată competenței materiale procesuale, fiind reglementată prin norme de organizare judiciară al căror sediu este Legea nr. 304/2004 sau alte legi speciale, iar nu C. proc. civ.. Atunci când se pune problema stabilirii competenței materiale procesuale, trebuie a se verifica dacă, pentru soluționarea cauzei, este necesară o anume specializare a judecătorilor învestiți, iar în acest demers trebuie avute în vedere natura sau obiectul cauzei.

A menționat că prin cererea de revizuire din dosar se arată că hotărârile definitive potrivnice au fost pronunțate asupra unei cereri de validare a popririi, așadar revizuirea a fost exercitată în materie de executare silită.

Materia executării silite este supusă dispozițiilor legii de procedură civilă, iar nu unor legi speciale, astfel că, de regulă, nu este necesară valorificarea unei anume specializări a judecătorilor învestiți.

Pe de altă parte, secția a II-a civilă din cadrul Curții de Apel Pitești este o secție specializată, acesteia fiindu-i repartizate, în acord cu normele de organizare judiciară, cauzele cu profesioniști, cauzele de insolvență, cauzele de contencios administrativ și fiscal, iar dintre cauzele cu profesioniști, secției a II-a civile îi sunt repartizate spre soluționare litigiile în care se deduc judecății raporturi de drept material născute în exercitarea unei activități comerciale sau, conform terminologiei din noua lege de organizare judiciară, din exploatarea unei întreprinderi.

Revizuirea exercitată în materie de validare a popririi nu aparține categoriilor de cauze ce se repartizează secției a II-a civile din cadrul Curții de Apel Pitești, astfel că, în opinia instanței, competența materială procesuală de soluționare a cererii aparține secției I civile din cadrul Curții, căreia îi sunt repartizate cauze civile.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Curtea de Apel Pitești – secția I civilă a pronunțat încheierea din 10 octombrie 2023, prin care a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Curtea a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivare, s-a reținut în esență, că pricina este una ce poartă în contradictoriu cu un profesionist, iar cadrul curții de apel, prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 5/2016, s-a instituit regula repartizării pricinilor prin prisma criteriului calității uneia dintre părți de "profesionist", fără legătură cu sursa litigiului, respectiv în activitatea specifică de exploatare a unei întreprinderi, potrivit definiției de la art. 3 C. civ., deci fără a fi implicată o anumită specializare, așa cum deschide posibilitatea art. 226 al Legii nr. 71/2011.

Așadar, nu este vorba despre o competența specializată, subsumată competenței materiale procesuale, reglementată prin norme de organizare judiciară avându-și sediul în Legea nr. 304/2022 sau alte legi speciale.

Conform normei de organizare judiciară de la art. 39 alin. (2), avută în vedere și de secția mai întâi învestită, în cadrul curților de apel funcționează, în raport cu complexitatea și numărul cauzelor, secții sau, după caz, completuri specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, cauze civile izvorând din exploatarea unei întreprinderi, insolvență, concurență neloială sau pentru alte materii, precum și completuri specializate pentru cauze maritime și fluviale.

Or, singurul criteriu ales pentru împărțirea competențelor între cele două secții civile ale curții a fost calitatea de "profesionist" a cel puțin uneia dintre părți, iar nu cel al eventualei specializări atrase de exploatarea unei întreprinderi a acestor profesioniști, acoperind, deci, inclusiv situațiile în care disputa privește executarea silită, dată fiind aplicabilitatea acelorași reguli ale dreptului civil, deopotrivă profesioniștilor și neprofesioniștilor.

În cadrul instanței, norma de organizare a permis deci, instituirea secțiilor civile care funcționează potrivit distincției privind calitatea persoanelor a părților dosarelor, adică prin prisma calității de profesionist sau neprofesionist, precum și, separat, în ceea ce privește completurile specializate, în considerarea specializării în materia contenciosului administrativ și fiscal.

Pe de altă parte, soluției de față i se impun de dezlegările făcute de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia pronunțată în procedura recursului în interesul legii nr. 4/2023, potrivit cărora, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 și 136 din C. proc. civ., competența materială procesuală a instanței de control judiciar se va determina în considerarea obiectului și naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanța de fond în cazul soluționării în prim grad de jurisdicție a litigiului de către o instanță care nu cuprinde structuri specializate (secții/completuri).

Litigiul a fost inițiat în fața instanței civile a Judecătoriei Pitești care nu are o împărțire a competențelor funcționale în secții sau completuri specializate, în funcție de calitatea părților sau de natura litigiului civil.

În schimb, Curtea de Apel Pitești, cum s-a arătat, are o competență specializată în materie civilă, între secțiile I și II, prin opoziție cu secția penală, în așa fel încât celei de-a doua secții, alături de cauzele specializate date în competența Tribunalului Specializat Argeș, precum și competența în materie fiscală și de contencios administrativ, revenite completelor specializate ale Tribunalelor Argeș și Vâlcea, are și competența de a soluționa litigiile civile privind raporturile în care este implicat un profesionist în sensul art. 3 C. civ., fără a se impune ca starea litigioasă să derive din exploatarea întreprinderii.

În aceste condiții, întrucât competența în materie civilă este partajată între cele două secții în așa fel încât secției I civile nu-i sunt atribuite litigiile în care este parte un profesionist, în acest sens sunt obligatorii concluziile instanței interpretative, instanța de apel neinstituind, în organizarea sa, criteriul specializării în considerarea obiectului și naturii litigiului prin prisma sursei constând în exploatarea unei întreprinderi, astfel cum au fost acestea stabilite de instanța de fond, în cazul soluționării în prim grad de jurisdicție a litigiului de către o instanță care nu cuprinde structuri specializate (secții/completuri).

Măsura organizatorică luată de Colegiul de Conducere a avut în vedere exclusiv criteriul volumului de activitate, urmărind echilibrarea acestuia, iar nu necesitatea aplicării unor norme specializate, de altfel, litigiilor privind raporturile litigioase născute din exploatarea unei întreprinderi fiind guvernate de aceleași reguli ale C. civ., indiferent de calitatea părților, urmare a abrogării Codului comercial, nefiind justificată, deci o eventuală specializare, în acest sens.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență.

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condițiile art. 135 alin. (1) și art. 136 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea de validare a popririi înființate în dosarul de executare nr. 148/2013 al SPEJ Petroaica și Asociații, până la concurența sumei totale 12.616,44 RON și amendarea terțului poprit pentru neîndeplinirea obligațiilor în conformitate cu art. 790 alin. (9) C. proc. civ., cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, s-a arătat că s-a încuviințat prin încheierea din 14.03.2013 executarea silită demarată în dosarul de executare nr. 48/2013 al SPEJ Petroaica și Asociații, iar prin adresa din 26.11.2021 s-a dispus înființarea popririi asupra veniturilor salariale ale debitorului până la concurența sumei de 12.616,44 RON.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 790 C. proc. civ.

Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung – secția civilă, care a și soluționat cauza prin sentința civilă nr. 189/2022 din 15 februarie 2022, fiind admisă excepția tardivității formulării cererii de validarea popririi și respinsă cererea de validarea popririi formulată de creditoarea A. S.R.L. în contradictoriu cu debitorul B. și terțul poprit C. S.A., ca tardivă. S-a respins excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită.

Împotriva sentinței civile de mai sus a declarat apel recurenta-creditoare A. S.R.L, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În faza de recurs nu a fost invocată de niciuna dintre părți și nici din oficiu excepția necompetenței materiale a respectivei instanțe.

În acest context factual, se reține că aspectul competenței materiale procesuale de soluționare a prezentului litigiu a fost tranșat definitiv în faza judecății în recurs, cauza fiind soluționată de către Tribunalul Argeș – secția civilă, iar nu de către Tribunalul Specializat Argeș.

Câtă vreme chestiunea competenței materiale procesuale (specializată) a fost deja tranșată în fața instanței de recurs, acest aspect nu mai putea fi reluat în fața secției instanței superioare chemate să soluționeze calea extraordinară de atac, întrucât competența instanței de control judiciar este derivată din competența instanțelor care au judecat efectiv procesul. Astfel, competența instanței de revizuire, fiind una derivată, se stabilește în raport cu instanța ori, după caz, secția ori completul (specializat sau nu) care a judecat procesul în primă instanță.

Aceste principii rezultă din Decizia nr. 4 din 24 aprilie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Galați și s-a stabilit: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 și art. 136 din C. proc. civ., competența materială procesuală a instanței de control judiciar se va determina cu respectarea specializării primei instanțe (complet/secție), care se va aplica în mod corespunzător și în calea de atac (...)".

Teza a doua a deciziei menționate, conform căreia competența materială procesuală a instanței de control judiciar se va determina în considerarea obiectului și naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanța de fond, în cazul soluționării în prim grad de jurisdicție a litigiului de către o instanță care nu cuprinde structuri specializate (secții/completuri) nu este incidentă în cauză, având în vedere împrejurarea că litigiul a cărui revizuire se solicită a fost judecat în recurs de secția Civilă a Tribunalului Argeș și nu de Tribunalul Specializat Argeș (fost tribunal comercial) căruia îi sunt alocate cauzele având ca obiect cererile în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc, cererile în materia societăților reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a altor societăți, cu sau fără personalitate juridică, precum și în materia registrului comerțului, cererile care privesc restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței și cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.

Astfel, soluția expusă în cadrul recursului în interesul legii a fost nuanțată în funcție de existența sau, dimpotrivă, inexistența unei specializări a instanței de fond (secție, complet), care a pronunțat hotărârea atacată. Aplicând principiul competenței derivate, instanța supremă a constatat că, atunci când pricina a fost judecată de o secție civilă de drept comun, secția corespunzătoare a instanței superioare va judeca procesul, chiar dacă pricina era de competența materială procesuală (specializată) a secției pentru litigii cu profesioniști ori chiar de contencios administrativ sau de litigii de muncă. Competența instanței de control judiciar se stabilește în raport cu instanța ori, după caz, secția sau completul specializat care a judecat procesul. Singura situație în care instanța de control judiciar își poate verifica, în apel sau recurs, competența materială procesuală este aceea în care doar de la nivelul instanței superioare există secții ori complete specializate pentru materia respectivă, nu și la nivelul instanței a cărei hotărâre se atacă.

În consecință, în ipoteza în care litigiul a fost soluționat în fond de o/un instanță/secție/complet specializată/specializat (potrivit reglementărilor din legi speciale sau legilor de organizare judecătorească), astfel cum este situația din speță, decizia civilă a cărei revizuire se solicită fiind pronunțată de secția Civilă a Tribunalului Argeș, în cadrul verificărilor privind competența materială procesuală a instanței de control judiciar aceasta va respecta specializarea respectivei instanțe, care se va aplica în mod corespunzător și în calea de atac inclusiv extraordinară, fiind depășit momentul procesual până la care, în mod obiectiv, putea fi verificată competența materială procesuală, potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (2) și ale art. 131 alin. (1) raportat la art. 136 alin. (1) din C. proc. civ.

De asemenea, s-a constatat că legiuitorul a atribuit competența de soluționare a căilor de atac de reformare (apel, recurs) instanței imediat superioare celei care a pronunțat hotărârea atacată, iar această manieră de determinare a competenței se raportează la instanța care a judecat efectiv procesul, pronunțând hotărârea atacată, iar nu la instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii, să judece un litigiu similar, dacă regulile de competență ar fi fost pe deplin observate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I civile a Curții de Apel Pitești.