ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1078/2022
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1078/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 10 mai 2022
Asupra revizuirii, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a VII-a civilă la 17 martie 2021, sub nr. x/2021, contestatorul Județul Argeș a formulat contestație împotriva măsurii dispuse de către administratorul judiciar A.. al debitorului B. S.A., de respingere a cererii de plată nr. x/26.02.2021, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună admiterea cererii de plată, cu consecința obligării la plata sumei de 1.961.671,18 RON, rest de plată rămas din factura fiscală seria x nr. x/11.01.2019.
Prin sentința civilă nr. 2308 din 23 aprilie 2021, Tribunalul București, secția a VII-a civilă a respins ca neîntemeiată contestația.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel contestatorul Județul Argeș, reprezentat legal prin Președintele Consiliului Județean Argeș, solicitând anularea sentinței atacate, admiterea contestației formulate, în sensul admiterii cererii de plată formulate la data de 26 februarie 2021 sub nr. x.
Prin decizia civilă nr. 1395/A din 14 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a respins ca nefondat apelul.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire Județul Argeș, solicitând admiterea cererii de revizuire, raportat la faptul că decizia menționată încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 434/R-COM din 5 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și Fiscla, în dosarul nr. x/2019, cererea de revizuire fiind întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În motivare, revizuentul a arătat că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 10 iunie 2019 sub nr. x/2019, reclamanta S.C. B. S.A., în contradictoriu cu Județul Argeș, a solicitat revocarea în tot a adresei U.A.T. Argeș nr. 18507/12.11.2018, precum și revocarea în tot a adresei U.A.T. Argeș nr. 612/15.01.2019, suspendarea procedurii de executare a garanției de buna execuție până la soluționarea definitivă a acestei plângeri. Totodată, s-a solicitat constatarea nulității de drept a facturii fiscale seria x nr. x/11.01.2019.
Această cerere a fost respinsă ca neîntemeiată prin sentința nr. 371 din 21 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr. x/2019, soluție rămasă definitivă prin decizia nr. 434/R-COM din 5 iunie 2020 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. x/2021, Județul Argeș a chemat în judecată pe SCP A. în calitate de administrator judiciar pentru B. S.A. ca urmare a refuzului de a-i admite cererea de plată a creanței curente ce constă în diferența de plată din factura fiscală seria x nr. x/11.01.2019 pentru suma de 1.961.671,18 RON. Prin decizia civilă nr. 1395/A/14.09.2021, Curtea de Apel București a respins apelul ca nefondat.
Astfel, prin această decizie a fost respinsă solicitarea de admitere a cererii de plată privind obligarea la plata sumei de 1.961.671,18 RON rest de plată rămas din factura fiscală seria x nr. x/11.01.2019 de penalități.
Revizuentul a susținut că, în cadrul dosarului nr. x/2021 a fost invocată autoritatea de lucru judecat cu dosarul nr. x/2019 de către S.C. B. S.A., excepție care a fost admisă de judecătorul-sindic ca urmare a unirii acesteia cu fondul, fiind înlăturată excepția puterii lucrului judecat, invocată de Județul Argeș în cadrul aceluiași dosar.
Prin sentința civilă nr. 371/2019, Tribunalul Argeș a statuat că, în cauză, creanța deținută de pârât se circumscrie prevederilor art. 5 alin. (1) pct. 21, art. 75, art. 102 art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, întrucât este o creanță curentă, născută în timpul procedurii insolvenței, iar nu o creanță anterioară așa cum susține reclamanta, situație ce a rămas definitivă prin decizia nr. 434/R.COM/05.06.2020.
În cauza nr. x/2021, Tribunalul București a înlăturat caracterul de creanță curentă, dând propria interpretare prin încălcarea puterii lucrului judecat, considerând că suma din factura de penalități nu este creanță curentă.
S-a susținut că este incidentă ipoteza existenței a două hotărâri potrivnice, cea de-a doua pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2021 încălcând autoritatea de lucru judecat a deciziei Curții de Apel Pitești din dosarul nr. x/2019 care a rămas definitivă la data de 5 iunie 2020.
În continuare, revizuentul a menționat acele considerente ale hotărârilor pronunțate de Tribunalul Argeș și de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2019 având autoritate de lucru judecat. A arătat că, întrucât obligația S.C. B. S.A. izvorâtă din contractul de execuție lucrări nr. x nu a fost executată nici până la acest moment, respectiv cea de a efectua reparațiile la obiectivul de investiții, și având în vedere legalitatea actelor efectuate de Județul Argeș, solicitarea de plată este întemeiată, fiind incidentă o creanță curentă astfel cum s-a stabilit anterior în mod definitiv în dosarul nr. x/2019.
Față de aspectele menționate, revizuentul a solicitat anularea deciziei civile nr. 1395/14.09.2021 și trimiterea cauzei spre rejudecare cu luarea în considerare a efectului pozitiv al autorității lucrului judecat.
La 8 decembrie 2021, intimata B. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire.
Prin decizia civilă nr. 31/2022 din 12 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a dispus declinarea competenței soluționării cererii de revizuire, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cauza a fost înregistrată la 3 martie 2022 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2021.
Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, reține următoarele considerente:
Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținându-se contrarietatea dintre decizia civilă nr. 1395/A din 14 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2021 și decizia nr. 434/R-COM din 5 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019.
Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar alin. (2) al aceluiași articol prevede situațiile în care sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.
Conform art. 431 C. proc. civ. nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
Astfel, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai dacă sunt întrunite cumulativ mai multe condiții, una din acestea fiind aceea ca hotărârea potrivnică, a cărei anulare se solicită, să fi nesocotit puterea lucrului judecat dat de o altă hotărâre, ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv hotărârile să aibă aceleași părți, același obiect și aceeași cauză.
Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți. Legiuitorul a avut în vedere hotărâri ale căror dispozitive sunt ireconciliabile, fapt ce ar face imposibilă executarea simultană a acestora.
Condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în speță, întrucât hotărârile pretins a fi contradictorii poartă asupra unor litigii ce au obiecte diferite, lipsind tripla identitate prevăzută de lege, astfel că nu se poate reține existența autorității lucrului judecat.
Astfel, se constată că obiectul celor două dosare este diferit, în sensul că, în dosarul nr. x/2019 în care a fost pronunțată decizia nr. 434/R-COM din 5 iunie 2020 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, obiectul este reprezentant de solicitarea reclamantei B. S.A., în contradictoriu cu Județul Argeș, de revocare în tot a adresei U.A.T. Argeș nr. 18507/12.11.2018, precum și a adresei U.A.T. Argeș nr. 612/15.01.2019. Totodată, s-a solicitat suspendarea procedurii de executare a garanției de buna-execuție până la soluționarea definitivă a acestei plângeri și constatarea nulității de drept a facturii fiscale seria x nr. x/11.01.2019.
În cel de-al doilea litigiu, respectiv dosarul nr. x/2021, în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 1395/A din 14 septembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, obiectul este reprezentat de o contestație formulată împotriva măsurii dispuse de către administratorul judiciar A.. al debitorului B. S.A., prin care s-a respins cererea de plată nr. x/26.02.2021.
Prin urmare, Înalta Curte constată că cele două litigii au obiecte diferite, primul fiind întemeiat pe dreptul comun și vizează anularea unor acte administrative, respectiv adresa U.A.T. Argeș nr. 18507/12.11.2018, adresa U.A.T. Argeș nr. 612/15.01.2019, suspendarea procedurii de executare a garanției de bună execuție și constatarea nulității de drept a facturii fiscale seria x nr. x/11.01.2019, iar cel de-al doilea se referă la un dosar asociat procedurii de insolvență a societății B., având ca obiect o contestație împotriva măsurii administratorului judiciar de respingere a cererii de plată nr. x/2021.
În egală măsură, Înalta Curte reține că în cadrul celui de-al doilea litigiu, instanța a avut în vedere decizia pronunțată în primul litigiu, în considerentele deciziei civile nr. 1395/A din 14 septembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă constatându-se că, în ceea ce privește problema autorității de lucru judecat a sentinței nr. 286/30.01.2020, definitivă prin decizia civilă nr. 856/14.07.2020 și a sentinței civile nr. 371/21.10.2019, rămasă definitivă prin decizia nr. 434/5.06.2020, prima sentință are autoritate de lucru judecat împotriva Județului Argeș și în favoarea debitoarei.
Analizând cele două hotărâri menționate anterior, instanța a mai reținut că argumentele din sentința nr. 286/30.01.2020, definitivă prin decizia civilă nr. 856/14.07.2020 sunt decisive, în timp ce prin sentința civilă nr. 371/21.10.2019, rămasă definitivă prin decizia nr. 434/5.06.2020 s-a reținut că, în cauză, creanța pretinsă s-ar fi născut ulterior deschiderii procedurii insolvenței, aspecte reținute în considerentele respingerii unei acțiuni de drept comun.
În concluzie, se reține că în cauză, nu sunt incidente prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., întrucât decizia nr. 1394/A din 14 septembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă nu încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 434/R-COM din 5 iunie 2020 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Față de aspectele arătate, Înalta Curte constată că hotărârile asupra cărora poartă cererea de revizuire nu se înscriu în ipoteza legală reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel încât va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul Județul Argeș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul Județul Argeș împotriva deciziei civile nr. 1395/A din 14 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2021.
Cu recurs în 30 de zile de la comunicare.
Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 mai 2022.