ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 144/2024

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 12 din 13 ianuarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a constatat perimată contestația în anulare declarată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 99 din 05 martie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimații B., C., D., Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 a comunei Copălău, Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Botoșani, E., F., G., H., I., J., K., H., L. și M..

Prin decizia nr. 585 din 17 martie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca tardiv, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 12 din 13 ianuarie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 31 mai 2022, sub nr. x/2022, contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 585 din 17 martie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, prin care a solicitat anularea deciziei atacate, cu consecința judecării recursului declarat în cauză.

Prin decizia nr. 2069 din 01 noiembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 585 din 17 martie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 06 decembrie 2022, sub nr. x/2022, revizuentul A. a formulat revizuire împotriva deciziei nr. 2069 din 01 noiembrie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2022, prin care a solicitat schimbarea deciziei atacate.

Revizuentul a arătat că în mod greșit persoanele responsabile din Primăria comunei Copălău au arătat că a fost pus în posesie prin sentința nr. 1238 din 18 noiembrie 1991, pronunțată de Judecătoria Botoșani, când, în realitate, a solicitat să fie pus în posesie potrivit sentinței nr. 3998 din 18 noiembrie 1991. A mai arătat că ceilalți șase moștenitori au fost despăgubiți de părinții săi, fiind întocmit titlul de proprietate nr. x pe numele acestora nelegal, în timp ce revizuentului i se refuză întocmirea titlului de proprietate.

Mai susține că anumiți angajați ai primăriei au întocmit înscrisuri false.

În drept, cererea nu a fost motivată.

La data de 20 aprilie 2023, prin poștă, revizuentul a depus note de ședință, la care a anexat un set de înscrisuri, reiterând aspectele de fapt.

Intimații nu au depus întâmpinare la dosarul cauzei.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând admisibilitatea cererii de revizuire, prin prisma dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul pentru motivele expres prevăzute de dispozițiile art. 509 alin. (1) punctele 1-11 C. proc. civ.

Decizia împotriva căreia s-a îndreptat revizuirea a fost pronunțată în soluționarea unei contestații în anulare, decizie prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 585 din 17 martie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, fără cale de atac.

Potrivit dispozițiilor art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

Respectiva contestație în anulare a fost declarată împotriva unei decizii pronunțate în complet de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., soluția fiind aceea de respingere, ca tardiv, a recursului declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 585 din 17 martie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțate în dosarul nr. x/2019.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.: "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din același cod anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac".

Din interpretarea dispozițiilor legale evocate, reiese că în procedura de filtrare a recursului se efectuează, într-o primă etapă, exclusiv verificări ale unor aspecte strict formale relative la legalitatea declarării recursului, îndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 C. proc. civ., încadrarea motivelor în cazurile de casare reglementate de art. 488 din același act normativ, precum și respectarea termenului de declarare a căii de atac, iar nu a unor chestiuni ce țin de soluționarea fondului recursului.

Sintagma folosită de legiuitor "nu este supusă niciunei căi de atac" cuprinde atât căile de atac ordinare, cât și pe cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincție între acestea.

Așadar, hotărârea instanței de recurs pronunțată în complet de filtru, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., nu poate forma obiectul căilor de atac de reformare sau de retractare.

Recunoașterea unei căi extraordinare de atac în alte situații și pentru alte motive decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii consacrat de art. 16 din Constituția României, soluție ce apare ca fiind inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în aplicarea art. 457 alin. (1), coroborat cu art. 493 alin. (5) și art. 513 alin. (4) C. proc. civ., constatând că prezenta cerere de revizuire este formulată împotriva unei decizii nesupuse nici unei căi de atac, date fiind prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și art. 508 alin. (4) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2069 din 1 noiembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire fomulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2069 din 1 noiembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 ianuarie 2024.