ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1405/2024

Ședința publică din data de 22 mai 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București în data de 06.02.2024, sub nr. x/2024, petentul BEJ A. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința penală nr. 1048/30.06.2023, pronunțată de Judecătoria Drobeta-Turnu Severin în dosarul nr. x/2022, definitivă prin decizia penală nr. 2053/12.12.2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2022, pentru realizarea creanței rezultate din titlul executoriu, precum și pentru recuperarea cheltuielilor de executare silită, conform cererii formulate de către creditorii B., C. și D., împotriva debitorului E., prin F. S.A., în dosarul de executare silită nr. x/2024.

În drept, au fost invocate prevederile art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 2898/2024 din 21.02.2024, Judecătoria Sectorului 4 București, secția civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

A reținut instanța că debitorul E. este o persoană juridică străină, fără sediul în România, pentru stabilirea competenței prezintă importanță domiciliul creditorului, în acord cu prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, a mai arătat și că, pentru stabilirea competenței, acest text de lege are în vedere sediul debitorului, iar nu sediul reprezentantului debitorului.

Având în vedere că, la data sesizării organului de executare (01.02.2024), domiciliul creditorilor se afla în județul Mehedinți, a considerat că instanța competentă teritorial exclusiv pentru judecarea cererii de încuviințare a executării silite este Judecătoria Drobeta-Turnu Severin.

Prin sentința nr. 669/25.03.2024, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, secția civilă a reținut că, prin titlul executoriu, părților civile le-au fost acordate despăgubiri de la partea responsabilă civilmente, E., prin F. S.A., astfel încât a apreciat că această din urmă societate nu are simpla calitate de reprezentant delegat, ci de corespondent, cu sediul în România, al societății de asigurări.

Așadar, a reținut că determinarea competenței se face prin raportare la sediul F. S.A., întrucât gestionarea și regularizarea daunelor rezultate din accidentul rutier provocat pe teritoriul României revine acestui corespondent al E..

Astfel, a considerat că, în speță, nu este incidentă ipoteza în care sediul debitorului nu se află în țară, deoarece societatea de asigurare are corespondent numit pe teritoriul României, gestionarea cazurilor de daună făcându-se de către acesta.

Drept urmare, a apreciat că societatea F. S.A. nu este o simplă persoană de contact a E., ci are calitatea de reprezentant de despăgubiri al societății de asigurări străine, recuperarea prejudiciului făcându-se de la acest corespondent.

Pe cale de consecință, a reținut că revine Judecătoriei Sectorului 4 București competența de soluționare a pricinii, în raport cu sediul societății F. S.A., din București.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, pentru considerentele expuse în continuare.

Desesizarea celor două instanțe aflate în conflict a fost determinată de constatările diferite ale celor două judecătorii cu privire la persoana care deține calitatea de debitor în cauză și, prin urmare, la sediul acesteia și la dispozițiile legale în temeiul cărora se stabilește instanța competentă a soluționa cererea de încuviințare a executării silite.

Astfel, în timp de Judecătoria Sectorului 4 București a constatat că, în speță, E. are calitatea de debitoare în cauză și, cum sediul acesteia se află în Turcia, a stabilit competența de soluționare a pricinii în temeiul tezei a II-a a art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, raportându-se la sediul debitoarei ca fiind cel al reprezentantei F. S.A., a făcut aplicarea art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ.

Înalta Curte constată că obiectul prezentei cauze îl reprezintă cererea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința penală nr. 1048/30.06.2023, pronunțată de Judecătoria Drobeta-Turnu Severin în dosarul nr. x/2022 (definitivă prin decizia penală nr. 2053/12.12.2023 a Curții de Apel Craiova), formulată de petentul BEJ A., la cererea creditoarelor B., C. și D., împotriva debitorului E., prin F. S.A..

În conformitate cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Prin urmare, acest text legal instituie o competență în care prioritatea este acordată succesiv instanței în circumscripția căreia se regăsește sediul/domiciliul debitorului, creditorului, iar în ultimul rând al biroului executorului judecătoresc învestit de către creditor.

Or, în speță, potrivit titlului executoriu a cărui executare silită se solicită (sentința penală nr. 1048/30.06.2023, pronunțată de Judecătoria Drobeta-Turnu Severin în dosarul nr. x/2022), debitoare este E., F. S.A. având doar calitatea de reprezentantă al acesteia.

Ca atare, cum debitoarea E. nu reprezintă o persoană juridică constituită în conformitate cu formele de organizare a societăților reglementate de legislația românească, respectând ordinea instituită de către dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare a pricinii revine instanței în a cărei circumscripție se găsește domiciliul creditoarelor creditoarelor B., C. și D. (sat Șimian, jud. Mehendinți - astfel cum rezultă din cuprinsul cererii de încuviințare a executării silite), respectiv Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

Drept urmare, este lipsit de relevanță, în stabilirea competenței de soluționare a cauzei, sediul social al reprezentantei debitoarei - F. S.A. (situat în București, B-dul. x nr. 23, sector 4) - în condițiile în care sediul debitoarei E. nu se află în România, iar dispozițiile art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., anterior referite, prevăd în mod expres că, în cazul în care sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul creditorului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 mai 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.