ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 124/2024

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1073 din 8 iunie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a anulat recursul declarat de reclamanta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva deciziei civile nr. 212/A din 17 mai 2022 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

La data de 20 noiembrie 2023, prin e-mail, petenta A. a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei nr. 1073 din 8 iunie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020.

În motivare, a arătat că a solicitat obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată, onorariu de avocat în cuantum de 8330 RON, însă o atare mențiune nu se regăsește în dispozitivul hotărârii, împrejurare ce atrage incidența dispozițiilor art. 444 C. proc. civ.

Analizând cererea de față, Înalta Curte constată următoarele:

Conform prevederilor art. 397 alin. (1) C. proc. civ., instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății.

Potrivit art. 444 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 41 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, sub incidența căreia intră cererea formulată: "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare. În cazul hotărârilor definitive pronunțate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la pronunțare".

Din cuprinsul acestui text de lege, rezultă că încuviințarea unei cereri de completare a hotărârii judecătorești este admisibilă numai atunci când instanța a omis a se pronunța asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, această procedură fiind stabilită pentru a se asigura respectarea principiului disponibilității în procesul civil, în sensul soluționării tuturor capetelor de cerere formulate în cauză.

Omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la cheltuielile de judecată se circumscrie cazurilor reglementate de art. 444 C. proc. civ., dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată fiind recunoscut, potrivit art. 453 C. proc. civ., părții care a câștigat procesul, atunci când aceasta le-a solicitat în mod expres, însă instanța a omis să se pronunțe asupra lor.

În speță, prin decizia nr. 1073 din 8 iunie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a anulat recursul declarat de reclamanta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva deciziei civile nr. 212/A din 17 mai 2022 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual și are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părții câștigătoare a procesului, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată având un caracter accesoriu în ansamblul procesului.

Așa fiind, se constată că, deși petenta a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, această cerere nu se regăsește soluționată în dispozitivul deciziei pronunțate în cauză.

Or, asupra cheltuielilor de judecată, instanța trebuie să se pronunțe în chiar dispozitivul hotărârii, întrucât acestea nu pot fi valorificate în afara încuviințării de către instanță a dreptului asupra acestora.

Pentru aceste motive, cererea petentei de completare a dispozitivului deciziei nr. 1073 din 8 iunie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, prin care a fost anulat recursul declarat, întemeiată pe dispozițiile art. 444 C. proc. civ., se dovedește a fi justificată, aceasta urmând a fi admisă.

În ceea ce privește solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată de către petentă, Înalta Curte remarcă faptul că la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată, reglementată de dispozițiile art. 453 C. proc. civ., stă culpa procesuală, care este prezumată de lege, partea care pierde procesul trebuind să suporte cheltuielile făcute justificat de partea câștigătoare.

Cu alte cuvinte, art. 453 C. proc. civ. prevede drept fundament al plății cheltuielilor de judecată culpa procesuală dovedită prin faptul pierderii procesului, interesând pentru aplicarea dispoziției legale, în egală măsură, atât rezultatul procesului, dar și conduita părților manifestată anterior litigiului ori pe parcursul desfășurării acestuia. Dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual și are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părții câștigătoare a procesului.

Realitatea cheltuielilor privește sarcina probei, ce revine părții care le reclamă, conform art. 249 C. proc. civ., iar necesitatea lor ține de justificarea că ele au fost concepute într-o legătură strictă și indisolubilă cu litigiul, au precedat sau au fost contemporane acestuia și concepute de partea care le-a plătit ca având caracter indispensabil din perspectiva sa, spre a obține serviciul avocatului în funcție de calitatea acestuia, considerată ca o garanție a succesului său.

Așa fiind, în ceea ce privește cheltuielile generate de judecata recursului declarat de reclamanta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva deciziei civile nr. 212/A din 17 mai 2022 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, Înalta Curte constată că acestea au fost solicitate de către petenta A. prin întâmpinarea formulată și dovedite prin factura fiscală seria x nr. x emisă la data de 7 iulie 2022 și extrasul de cont ce atestă încasarea onorariului aferent facturii fiscale anterior menționate, cuantumul solicitat fiind de 8.330 RON.

Pentru aceste motive, cererea petentei de acordare a cheltuielilor de judecată, solicitate în dosarul nr. x/2020, se dovedește a fi justificată, aceasta urmând a fi admisă, însă cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit acestui text de lege, "Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său".

În aplicarea acestor criterii sunt luate în balanță valoarea și complexitatea cauzei, activitatea concretă desfășurată de apărător în etapa procesuală a recursului, respectiv formularea întâmpinării prin care s-a invocat nulitatea recursului în raport de Decizia pronunțată în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 3 din 20 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 181 din 05 martie 2020, Partea I, prin care s-a statuat, în mod obligatoriu, conform prevederilor art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ..", precum și soluționarea cauzei la primul termen de judecată, în lipsa părților.

În raport de cele anterior arătate, Înalta Curte apreciază că obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.000 de RON, reduse de la 8.330 RON, respectă criteriile stabilite de legiuitor, măsura luată de instanță neavând niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.

Față de soluția de anulare a recursului, pronunțată în cauză, recurentul fiind în culpă procesuală și, astfel, în situația de a datora cheltuieli de judecată celeilalte părți, în temeiul dispozițiilor art. 453 și art. 451 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune obligarea recurentei-reclamante Casa Județeană de Pensii Cluj la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.000 RON către intimata A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea formulată de petenta A..

Dispune completarea dispozitivului deciziei nr. 1073 din 8 iunie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, în sensul că admite cererea formulată de petentă.

Obligă recurenta-reclamantă Casa Județeană de Pensii Cluj la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.000 RON, reduse conform dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., în favoarea intimatei A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 ianuarie 2024.