Decizia nr. 1073/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 380/2021 a Tribunalului Cluj

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la data de 13.08.2020, în dosarul nr. x/2020, reclamanta Casa Județeană de Pensii Cluj, în contradictoriu cu pârâții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. și W., a solicitat repararea integrală a prejudiciului pentru care s-a constituit parte civilă în dosarul penal nr. x/2016, după cum urmează: A. - 1.267.426 08 RON, B. - 391.597,45 RON, C. - 130.151,30 RON, D. - 69.761,06 RON, E. 74.241 RON, F. -67.907,12 RON, G. - 56.799,28 RON, H. - 53.285,37 RON, I. -69.033,02 RON, J. - 66.650,16 RON, K. - 36.784,00 RON, L. - 54.354,62 RON, M. - 50.029,56 RON, N. - 56.841,18 RON, O. - 60.242,55 RON, P. - 49.614,87 RON, Q. - 68.512,33 RON, R. - 66.442,15 RON, S. -69.366,87 RON, T. - 69.637,85 RON, U. - 69.637,85 RON, V. - 73.461,39 RON și W. 60.784,43 RON.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul Cluj Prin sentința civilă nr. 380 din 08.06.2021 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr. x/2020, s-a respins acțiunea împotriva pârâtului V., ca fiind formulată față de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință; s-a admis excepția lipsei de interes a acțiunii, invocată din oficiu, și în consecință: s-a respins ca lipsită de interes acțiunea formulată de reclamanta Casa Județeană de Pensii Cluj în contradictoriu cu pârâții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S.; reclamanta a fost obligată să plătească pârâtului Q. suma de 2.000 RON, pârâtului C. suma de 2.500 RON, pârâtului S. suma de 5.000 RON, pârâtului J. suma de 2.500 RON, pârâtului B. suma de 2.500 RON, pârâtei P. suma de 2.190 RON, pârâtei L. suma de 1.000 RON, pârâtei R. suma de 2.500 RON, pârâtului N. suma de 2.000 RON, pârâtului D. suma de 3.899,04 RON, toate sumele reprezentând cheltuieli de judecată. S-a respins cererea pârâților O. și A. de acordare a cheltuielilor de judecată. S-a luat act de declarația pârâților F., G., H., I. de solicitare a cheltuielilor de judecată pe cale separată.

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă Prin decizia nr. 212/A din 17 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta reclamantă Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 380 din 08.06.2021 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr. x/2020; a fost obligată apelanta să plătească intimatului C. suma de 1.000 RON, intimatei X. suma de 4.760 RON, intimatului Q. suma de 1.000 RON, cheltuieli de judecată în apel; a fost respinsă cererea intimatului D. de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată în apel.

Recursul declarat în cauză Împotriva deciziei civile nr. 212/A din 17 mai 2022 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă a formulat recurs reclamanta Casa Județeană de Pensii Cluj prin care a solicitat admiterea recursului și reducerea cheltuielilor de judecată în acord cu dispozițiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ. Arată că instanța de fond și instanța de apel trebuiau să fi ținut cont de dispozițiile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.. Raportat la complexitatea redusă a cauzei, în afară de formularea întâmpinării nefiind necesar întocmirea altor acte, cuantumul sumei acordate de instanță cu titlu de cheltuieli de judecată este prea mare, impunându-se reducerea acesteia.

Apărările efectuate în cauză Cererea de recurs a fost comunicată intimaților care au formulat întâmpinări. i). Intimatații-pârâți C. și A. au formulat întâmpinare, fiecare, în termen legal, solicitând respingerea recursului, ca inadmisibil, întrucât recurenta nu a indicat, în mod concret, cazul de casare incident. În subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, onorariile percepute de către avocați fiind proporționale cu activitatea desfășurată în cauză. ii). Intimatații-pârâți F., G., H. și I. au formulat întâmpinare, în termen legal, solicitând: admiterea excepției lipsei capacității procesuale de folosință a intimaților I. și F., ca urmare a decesului acestora, respingerea ca nul a recursului declarat în cauză, respingerea recursului ca inadmisibil, iar, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat. În susținerea excepției lipsei capacității procesuale de folosință a intimaților I. și F. au arătat că la data de 16 iulie 2022 a intervenit decesul intimatului-pârât F., iar la data de 1 august 2022 a intimatului-pârât I., astfel încât aceștia și-au pierdut aptitudinea de a avea drepturi și obligații. În ceea ce privește excepția nulității cererii de recurs, au arătat că nu este îndeplinită condiția reglementată de prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., recurenta nedezvoltând critici de nelegalitate în cuprinsul cererii de recurs. În subsidiar, solicită respingerea recursului, ca nefondat, întrucât apreciază că în mod corect a dispus instanța de apel cu privire la cheltuielile de judecată, articolul 451 alin. (2) C. proc. civ. fiind un text de lege facultativ pentru instanță și nu obligatoriu. iii). Intimatul-pârât W. a formulat întâmpinare în termen legal, solicitând respingerea recursului ca inadmisibil, fără cheltuieli de judecată. Arată că recursul este inadmisibil în forma în care a fost redactat, fiind îndreptat împotriva unor părți care nu au figurat ca parte în etapa apelului. Cu privire la motivul de recurs invocat, arată că hotărârea nu a fost pronunțată cu încălcarea normelor de drept material, cheltuielile de judecată fiind aspecte ce țin de normele de procedură. iv). Intimatul-pârât D. a formulat întâmpinare în termen legal, solicitând admiterea excepției nulității recursului, având în vedere nemotivarea cererii de recurs, iar, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat. v). Intimata-pârâtă X. a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției nulității recursului, acesta nefiind motivat, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat. Intimații-pârâți A., W. și C. au formulat răspuns la întâmpinare prin care au arătat că își mențin poziția procesuală exprimată prin întâmpinare și achiesează la apărările celorlalți intimați.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție În cauză nu a fost realizată procedura de filtru, având în vedere data inițială a dosarului (13 august 2020), ulterioară datei de 21 decembrie 2018 când au fost abrogate dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. Prin rezoluția din 10 februarie 2023 s-a stabilit termen la 8 iunie 2023, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea soluționării recursului. La acest termen de judecată, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra excepțiilor nulității și inadmisibilității, iar în ipoteza respingerii acestora, pe fondul recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casației și Justiție. Analizând, cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., încadrarea criticilor din recurs în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Cu titlu preliminar, este necesar a se menționa că, în lumina exigențelor instituite de prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia analiza ce urmează a se realiza constituie efectuarea controlului judiciar asupra judecății realizate de instanța de apel prin decizia recurată, din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ., pe baza criticilor formulate de titularul căii de atac prin cererea de recurs. În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Corelativ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. stabilește că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 489 alin. (1) din același act normativ prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară de cazul în care instanța de judecată ar invoca din oficiu motive de ordine publică. Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, și concluzia că cerința motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluția și motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să cuprindă critici pertinente la adresa hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în ipotezele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și, în același timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată, pentru ca instanța învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv. Ca atare, instanța de recurs nu poate examina decât susținerile ce reprezintă veritabile critici la adresa hotărârii pronunțate în apel prin raportare la argumentele arătate de instanță în fundamentarea acesteia, care să permită încadrarea acestora în oricare dintre motivele de casare strict și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Prin prisma considerentelor de ordin teoretic expuse, Înalta Curte constată că prin demersul judiciar inițiat, recurenta-reclamantă nu a invocat incidența vreunuia dintre cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și nici nu a expus critici care să tindă a demonstra nelegalitatea judecății finalizate prin decizia recurată și să permită încadrarea într-unul dintre motivele de casare prevăzute de norma imperativă invocată. Astfel fiind, afirmația recurentei potrivit căreia raportat la "complexitatea redusă a cauzei, în afară de formularea întâmpinării nefiind necesară întocmirea altor acte, cuantumul sumei acordate de către instanță cu titlu de cheltuieli de judecată este prea mare, impunându-se reducerea lor" sunt aspecte ce vizează netemeinicia soluției dispunse și nu nelegalitatea acesteia, astfel că nu se circumscriu noțiunii de critici de nelegalitate a actului procedural atacat, care să permită instanței de recurs exercitarea controlului judiciar. Prin decizia pronunțată în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 3 din 20 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 181 din 05 martie 2020, Partea I, s-a statuat, în mod obligatoriu, conform prevederilor art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ..". În pronunțarea acestei decizii, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii al Înaltei Curți a arătat că pentru a fi incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5, respectiv de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu este suficient ca recurentul să facă trimitere, în mod formal, la sediul materiei unde este reglementată problema de drept ce trebuie soluționată de instanța de recurs, ci trebuie, totodată, ca motivul invocat să se refere la un viciu de legalitate a hotărârii recurate, nu la un aspect de temeinicie a acesteia. Stabilirea, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., a cheltuielilor cu onorariul de avocat plătit de partea care a câștigat procesul presupune o analiză a unor aspecte de fapt referitoare la complexitatea cauzei și la munca efectivă a apărătorului părții. De asemenea, presupune o raportare la valoarea obiectului pricinii și o evaluare a ponderii pe care instanța trebuie să o dea acestui criteriu în cadrul demersului de stabilire a cheltuielilor la care este obligată partea care a pierdut litigiul. În analiza sa, judecătorul trebuie să se raporteze, în permanență, la circumstanțele cauzei, instanța de fond dispunând de o marjă de apreciere în analiza pe care o face. În acest sens, art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că "Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său." Este vorba, așadar, de o evaluare care se sprijină pe analiza unor aspecte de fapt, nu pe o interpretare a normei juridice. În aceste condiții, proporționalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților cu complexitatea și valoarea cauzei și cu activitatea desfășurată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate. În consecință, ea nu va putea fi analizată pe calea recursului, neîncadrându-se nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 și nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) din același act normativ, va anula recursul declarat de reclamanta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva deciziei civile nr. 212/A din 17 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.