ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2737/2020

HOTĂRÂRE

15.12.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2737/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 15 decembrie 2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la data de 20.07.2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Societatea de Asigurare - Reasigurare B. S.A. și cu intervenientul forțat C., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei Societatea de Asigurare-Reasigurare B. S.A. la plata de despăgubiri morale în cuantum de 300.000 Euro, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 279 din 03.06.2019, Tribunalul Cluj, secția civilă a admis în parte acțiunea civilă formulată de către reclamanta A., împotriva pârâtei Societatea de Asigurare Reasigurare B. S.A. și a intervenientului forțat C. și, în consecință:

Pârâta a fost obligată să achite reclamantei suma de 11.000 Euro în echivalent în RON la data plății cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 18 și art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 a fost obligată pârâta să plătească suma de 2.148 RON către stat, reprezentând cheltuieli pentru care reclamanta a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar, corespunzător cu partea din cererea de chemare în judecată admisă, proporțional cu pretențiile admise, diferența de 5.407 RON rămânând în sarcina statului.

A fost obligată pârâta Societatea de Asigurare Reasigurare B. S.A. să plătească reclamantei suma de 750 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.

Prin decizia nr. 273/A din 3 decembrie 2019, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 279 din 03.06.2019 a Tribunalului Cluj, secția I civilă, pe care a menținut-o.

Împotriva deciziei pronunțată de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs reclamanta A., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Prin motivele de recurs se invocă încălcarea de către instanță a normelor de drept material, susținându-se că netemeinicia hotărârilor de fond și de apel reiese din lipsa rolului activ al acestora, care nu au dispus efectuarea unei expertize evaluatoare medico-legală, prin care să se stabilească întinderea reparațiilor.

Totodată, se formulează critici în privința cuantumului daunelor morale acordate, apreciindu-se că suma de 11.000 euro acordată cu acest titlu de către instanța de fond este prea mică în comparație cu leziunile suferite și traumele fizice și psihice îndurate.

În final, se arată că hotătârile instanțelor de fond sunt nelegale, nefiind făcută o judicioasă aplicare a prevederilor legale în materia răspunderii civile delictuale și repararea integrală a prejudiciului.

Intimata-pârâtă Societatea de Asigurare Reasigurare B. S.A, a formulat întâmpinare la recursul reclamantei, prin care a invocat, în principal, excepția inadmisibilității recursului (referindu-se, de fapt la nulitatea recursului), susținând că din motivarea acestuia nu rezultă incidența vreunui motiv de nelegalitate a hotărârii atacate.

La data de 30 octombrie 2020 Înalta Curte a procedat, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a concluzionat că, în măsura în care completul de filtru va aprecia că nu este posibilă încadrarea criticilor formulate în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., ar fi incidentă excepția nulității recursului.

Asupra recursului formulat în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. De asemenea, potrivit art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la pct. 1-8 din acest text legal.

Potrivit prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Deși recurenta și-a întemeiat motivele de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea au fost indicate doar formal. Citarea dispozițiilor art. 1349, 1357, 1381, 1385, 1386, 1387 și 1391 C. civ., precum și a art. 11 alin. (1) și (2), art. 12 alin. (2) lit. a) și art. 15 din O.U.G. nr. 54/2016, fără însă a arăta modalitatea în care acestea ar fi fost interpretate sau aplicate greșit de către instanța de apel, nu poate reprezenta, în sine, o critică de nelegalitate a deciziei atacate.

În speță, din motivele de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținerile recurentei privind neexercitarea rolului activ de către instanța de apel, care nu ar fi dispus efectuarea, din oficiu, a unei expertize evaluatorii medico-legală, neputând face obiectul controlului de nelegalitate în recurs, astfel cum reiese din dispozițiile exprese ale art. 254 alin. (6) C. proc. civ., unde se prevede că "...părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii".

Cât privește criticile vizând cuantumul daunelor morale, în calea de atac a recursului, Înalta Curte constată că nici în privința acestora nu se poate exercita controlul de legalitate, în sensul verificării dacă suma acordată de instanța de fond constituie, sub aspectul cuantumului său, o satisfacție suficientă și echitabilă, având în vedere consecințele negative suferite de reclamantă în plan fizic și psihic. Aceasta întrucât verificarea acestor aspecte presupune reanalizarea situației de fapt din dosar și a probelor administrate în cauză, deci a unor chestiuni ce țin de temenicia hotărârii pronunțate.

În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că aspectele deduse judecății prin motivele de recurs implică o evaluare care se sprijină pe analiza unor aspecte de fapt, iar nu pe o interpretare a unor norme juridice, astfel că acestea nu pot face obiectul controlului de legalitate al instanței de recurs.

În consecință, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constată nulitatea recursului declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 273A din 3 decembrie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.