ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1219/2024

Ședința publică din data de 25 aprilie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia în data de 03.07.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. a solicitat să dispună desemnarea sa, în calitate de curator special al pârâtei, pentru îngrijirea reprezentarea și administrarea bunurilor acesteia, până la soluționarea dosarului aflat pe rolul Judecătoriei Constanța, privind instituirea tutelei speciale, precum și încuviințarea, de către instanța de tutelă, a efectuării în numele pârâtei a actelor de dispoziție, constând în acceptarea succesiunii, dezbaterea succesiunii pe cale notarială de pe urma autorului B., precum și ieșirea din indiviziune.

În drept, au fost indicate dispozițiile art. 144 și urm. C. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 1566/02.11.2023, Judecătoria Medgidia a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

A reținut instanța că, în accepțiunea C. civ., prin noțiunea de "domiciliu" trebuie să se înțeleagă locuința unde se găsește în fapt acea persoană, pentru a-i putea fi asigurat și respectat dreptul la apărare.

De asemenea, a reținut că, în acord cu practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a statuat în sensul că noțiunea de "domiciliu", care interesează regulile procedurii civile, în general nu corespunde elementelor care interesează evidența populației, ci se identifică cu noțiunea de domiciliu de fapt, deoarece scopul normelor care guvernează procesul civil este acela al asigurării cunoașterii procesului și a actelor de procedură îndeplinite în cursul acestuia, astfel încât mențiunile din cartea de identitate referitoare la domiciliul sau reședința unei persoane nu au caracter constitutiv în ce privește determinarea acestora, ci numai caracter de evidență a persoanei respective.

În plus, având în vedere scopul reglementării competenței în materia măsurilor de ocrotire în favoarea instanței de tutelă de la domiciliul persoanei ocrotite, acela de a facilita accesul persoanelor aflate în situații speciale la instanță, a reținut că, în această materie, se are în vedere locuința efectivă a persoanei ocrotite.

Or, din cuprinsul înscrisurilor atașate la dosarul cauzei de către reclamantă, se reține că în perioadele 24.03.2020-27.08.2020, 04.09.2020-23.12.2020 pârâta a fost internată în Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca, județul Buzău, în cursul anului 2022 a fost internată în aceeași unitate, în luna iunie 2023 a fost din nou examinată în comisie, iar la data de 06.07.2023 a fost din nou sesizată Judecătoria Buzău, care a menținut măsura internării medicale a pârâtei în aceeași instituție.

De asemenea, a mai reținut și ca nefiind aplicabile prevederile art. 114 alin. (2) C. proc. civ., invocate de către reclamantă (dată fiind inclusiv solicitarea de încuviințare, de către instanța de tutelă, a efectuării în numele pârâtei a actelor de dispoziție în legătură cu un imobil aflat în orașul Cernavodă, județul Constanța), întrucât nu se poate aprecia că toate actele juridice pentru a căror încheiere se solicită autorizarea instanței privesc respectivul imobil, în condițiile în care primordial ieșirii din indiviziune se impune dezbaterea succesiunii și constatarea calității pârâtei de moștenitoare, urmată de constatarea componenței masei succesorale.

Totodată, ulterior acestui moment se impune formularea unei noi solicitări adresate instanței de tutelă pentru obținerea autorizării în referire la orice act de dispoziție care ar privi eventuale imobile aflate în masa partajabilă.

Prin sentința nr. 1307/2024 din 07.03.2024, Judecătoria Buzău, secția civilă a a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul, pentru soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că dispozițiile art. 936 C. proc. civ. instituie o normă specială de competență teritorială absolută cu privire în materie de tutelă și familie, mai exact o normă de ordine publică, având în vedere că privește capacitatea persoanei fizice, competența aparține numai instanței de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul.

De asemenea, în ceea ce privește noțiunea de "domiciliu", a reținut că, în acord cu prevederile art. 87 și art. 89 C. civ., este legată de existența intenției manifestată de o persoană în sensul de a își stabili locuința principală într-un anumit loc.

Or, a reținut că, în cauza de față, adresa cu privire la care există prezumția legală că pârâta și-a manifestat intenția de a-și stabili domiciliul este cea menționată în cuprinsul cărții de identitate, respectiv oraș Cernavodă, str. x, jud. Constanța, adresă indicată și în cererea de chemare în judecată și unde a locuit aceasta până la cazarea sa într-un centru special.

A mai reținut, totodată, și faptul că, la momentul admiterii excepției de necomptență teritorială de către Judecătoria Medgidia, pârâta se regăsea internată în Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca, județul Buzău, în circumscripția Judecătoriei Buzău, nu poate fi asimilată noțiunii de domiciliu la care face referire art. 936 C. proc. civ., câtă vreme nu a fost probată intenția acesteia de a-și stabili domiciliul la unitatea unde este cazat, conform art. 89 C. civ.

A arătat și că nu orice adresă la care o persoană se regăsește pentru o perioadă mai lungă de timp sau chiar pe perioadă nedeterminată, din cauza unor împrejurări independente de voința și consimțământul său, poate fi considerată adresă de domiciliu, cu atât mai mult cu cât internarea persoanei în centrul special datorată bolii psihice reprezintă o măsură de protecție care poate înceta.

Pe cale de consecință, a reținut că revine Judecătoriei Medgidia competența de soluționare a prezentei pricini.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău, pentru considerentele expuse în continuare.

Desesizarea celor două instanțe aflate în conflict a fost determinată de interpretarea diferită a noțiunii de "domiciliu al persoanei ocrotite", în sensul prevederilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, Judecătoria Medgidia a reținut în motivarea soluției de declinare a competenței faptul că, în accepțiunea C. civ., prin aceasta se înțelege adresa unde pârâta locuiește în fapt, deoarece scopul normelor care guvernează procesul civil este acela al asigurării cunoașterii procesului și a actelor de procedură îndeplinite în cursul acestuia, reținând totodată că mențiunile din cartea de identitate referitoare la domiciliul sau reședința unei persoane nu au caracter constitutiv în ce privește determinarea acestora, ci numai caracter de evidență a persoanei respective.

În acest sens, având în vedere scopul reglementării competenței în materia măsurilor de ocrotire în favoarea instanței de tutelă de la domiciliul persoanei ocrotite, respectiv acela de a facilita accesul persoanelor aflate în situații speciale la instanță, a reținut că, în această materie, pentru stabilirea competenței teritoriale se are în vedere locuința efectivă a persoanei ocrotite, în speță aceasta fiind internată în Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca.

Pe de altă parte, Judecătoria Buzău a apreciat că pârâta își are locuința statornică, potrivit mențiunilor din cuprinsul cărții sale de identitate, în Cernavodă, str. x, jud. Constanța.

Totodată, a reținut și că nu orice adresă la care o persoană se regăsește pentru o perioadă mai lungă de timp sau chiar pe perioadă nedeterminată, din cauza unor împrejurări independente de voința și consimțământul său, poate fi considerată adresă de domiciliu, cu atât mai mult cu cât internarea persoanei în centrul special reprezintă o măsură de protecție care poate înceta.

În cauză, se constată că reclamanta a dedus, spre soluționare, în data de 03.07.2023, o acțiune prin care a solicitat, pe de o parte, instituirea sa, în calitate de curator special al pârâtei, iar pe de altă parte, încuviințarea, de către instanța de tutelă, a efectuării, în numele pârâtei, a actelor de dispoziție constând în acceptare succesiune/dezbatere succesorală de pe urma autorului B., precum și ieșirea din starea de indiviziune.

A arătat reclamanta că, prin sentința civilă nr. 1472/14.02.2020, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. x/2019, s-a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia, de punere sub interdicție a pârâtei, care era internată, la acea dată, în Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca.

Totodată, a precizat și că, prin încheierea nr. 302/24.06.2020, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr. x/2020, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia și a fost confirmată măsura internării medicale a pârâtei într-o unitate sanitară de specialitate, până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol existentă.

Ulterior, prin sentința penală nr. 1021/09.12.2020, pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. x/2020, instanța a înlocuit măsura internării medicale cu măsura de siguranță a obligării la tratament medical, iar pârâta a revenit la domiciliul său din orașul Cernavodă.

Prin precizările depusă în data de 21.09.2023, reclamanta a arătat că pârâta a fost din nou internată în Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca întrucât a refuzat să urmeze în mod constant tratamentul medical prescris.

În acest sens, se constată că, pârâta a fost internată la Spitalul de Psihiatrie și Măsuri de Siguranță Săpoca din data de 10.06.2021, măsură de siguranță dispusă prin sentința penală nr. 594/27.05.2021, pronunțată de Judecătoria Constanța, secția penală în dosarul nr. x/2021.

Prin sentința penală nr. 830/25.08.2022, pronunțată de Judecătoria Buzău, secția penală în dosarul nr. x/2022, a fost menținută măsura internării medicale luată față de pârâtă prin sentința Judecătoriei Constanța anterior menționată.

Ulterior, măsura internării medicale a fost menținută și prin sentința penală nr. 717/11.08.2023, pronunțată de Judecătoria Buzău, secția penală în dosarul nr. x/2023.

Având în vedere obiectul cauzei deduse judecății, se constată că, în conformitate cu prevederile legale enunțate, în ceea ce privește competența de soluționare a cauzei, aceasta revine judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, competența exclusivă reglementată de dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. având caracter de ordine publică.

În privința noțiunii de "domiciliu" se reține că, din punct de vedere procesual, dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul că, prin domiciliu se înțelege acela pe care o persoană l-a stabilit de fapt, în localitatea în care trăiește, scopul dispozițiilor legale referitoare la domiciliu fiind acela ca părțile să poată fi înștiințate de existența procesului, pentru a da eficiență dreptului la apărare.

De asemenea, aceste dispoziții legale trebuie raportate la noțiunea de "domiciliu", astfel cum este definită de art. 87 C. civ., în capitolul referitor la identificarea persoanei fizice.

Astfel, conform art. 87 din C. civ., "domiciliul unei persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acela unde aceasta declară că își are locuința principală".

Este de necontestat că, potrivit art. 91 alin. (1) C. civ., dovada domiciliului sau a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate, însă potrivit alin. (3) al aceluiași articol, prin raportare la alin. (2) al aceluiași text legal, stabilirea sau schimbarea domiciliului la o altă adresă decât cea din actul de identitate poate fi opusă persoanei care a cunoscut-o prin alte mijloace.

În speță, se reține că, așa cum rezultă din copia cărții de identitate, persoana ocrotită figurează cu domiciliul în jud. Constanța, însă aceasta nu prezintă relevanță, din moment ce pârâta nu locuiește efectiv la respectiva adresă, fiind internată, încă de la o dată anterioară demarării prezentului litigiu (10.06.2021), în Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca.

Prin urmare, se constată că, la data formulării prezentei cereri de chemare în judecată, mențiunile cuprinse în cartea de identitate a persoanei ocrotite nu corespundeau cu adresa unde aceasta locuiește efectiv, împrejurare cunoscută de partea care a inițiat demersul judiciar, care a arătat, în mod expres, prin precizările depuse în 21.09.2023, că pârâta se află în executarea respectivei măsuri de siguranță, sens în care a solicitat, în considerarea acestui aspect, declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

În consecință, în raport cu dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile legale mai sus-menționate, precum și cu situația de fapt ce rezultă din înscrisurile aflate la dosar, se constată că domiciliul persoanei ocrotite este la locul la care aceasta se găsește efectiv, respectiv în localitatea Săpoca, județul Buzău, localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Buzău, învestirea acestei instanțe realizându-se conform legii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 aprilie 2024.