ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1175/2024

Ședința publică din data de 23 aprilie 2024

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția I civilă, la data de 17 februarie 2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Spitalul Orășenesc "Profesor dr. Ioan Pușcaș" Șimleu Silvaniei pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul la plata sumei de 500.000 euro, cu titlu de daune materiale și morale (10.000 daune materiale, restul daune morale).

În drept, au fost invocate prevederile art. 1349 C. civ., art. 655 alin. (1) lit. a) și art. 656 din Legea nr. 95/2006.

2.1. Prin sentința civilă nr. 2366 din data de 13 decembrie 2023, Tribunalul Hunedoara, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocate de pârât prin întâmpinare, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a acțiunii introduse de reclamantul A. împotriva pârâtului Spitalul Orășenesc "Profesor Dr. Ioan Pușcaș" Șimleu Silvaniei, în favoarea Tribunalului Sălaj.

Pentru a hotărî astfel, în esență, Tribunalul Hunedoara, secția I civilă a reținut că, în speță, este vorba despre o competentă teritorială alternativă, fiind deopotrivă competente atât instanța de la sediul pârâtului [art. 107 alin. (1) C. proc. civ..], cât și instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă [art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ..].

A arătat că, potrivit prevederilor art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, iar, în cauză, acesta înțeles să învestească instanța cu o acțiune în pretenții pe temei delictual, chemând în judecată în calitate de pârât unitatea spitalicească din Șimleu Silvaniei, pentru repararea prejudiciului pe care l-a suferit în timpul internării unde i-a fost afectată și degradată starea de sănătate pe fondul intrării în contact cu o infecție nosocomială.

Astfel, a constatat că, pe lângă instanța de drept comun – instanța de la sediul pârâtului –, reclamantul putea să sesizeze în cazul cererii de față și instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, iar, din susținerile reclamantului și din înscrisurile medicale depuse de acesta, rezultă că fapta ilicită imputată pârâtului – nerespectarea normelor tehnice privind curățarea, dezinfectarea și sterilizarea, precum și a normelor de supraveghere, prevenire și limitare a infecțiilor asociate asistenței medicale în unitățile sanitare – a fost săvârșită în Simleu Silvaniei, după cum tot în aceeași localitate s-a produs și prejudiciul – afectarea stării de sănătate a reclamantului.

Totodată, a avut în vedere și susținerile reclamantului, potrivit cărora acesta a fost internat în unitatea spitalicească din Șimleu Silvaniei în perioada 22 septembrie 2022 – 23 septembrie 2022, respectiv 17 octombrie 2022 – 26 octombrie 2022 și că în această unitate a contractat bacteria ce i-a produs prejudiciul reclamat.

Prin urmare, a reținut că în circumscripția teritorială a Tribunalului Sălaj s-a săvârșit fapta ilicită și tot aici s-a produs și prejudiciul reclamat, motiv pentru care Tribunalul Hunedoara nu este competent teritorial, această competență aparținând Tribunalului Sălaj.

2.2. Prin sentința civilă nr. 235 din data de 14 martie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Sălaj, secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de instanță din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Orășenesc "Prof. Dr. Ioan Pușcaș" Șimleu Silvaniei, în favoarea Tribunalului Hunedoara.

A constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Sălaj și Tribunalul Hunedoara, a suspendat din oficiu judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Astfel, Tribunalul Sălaj, secția civilă a făcut aplicarea prevederilor art. 111 și ale art. 116 C. proc. civ., reținând că, din aceste dispoziții legale, rezultă că legiuitorul a instituit un caz de competență teritorială alternativă în ceea ce privește cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public, stabilind că, într-un asemenea caz, competența de soluționare a cauzei aparține instanței de la domiciliul sau sediul reclamantului ori instanței de la sediul pârâtului, alegerea dintre instanțele deopotrivă competente aparținând reclamantului.

Raportat la prevederile art. 163 alin. (1) și (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și la cele ale art. 169 alin. (3) din acest act normativ, a constatat că pârâtul din prezenta cauză, în calitate de spital public, este o persoană juridică de drept public.

În aceste condiții, a apreciat că, în cauză, devine incident cazul de competență teritorială alternativă prevăzut de art. 111 C. proc. civ., astfel încât competența de soluționarea a cauzei aparține fie instanței de la domiciliul reclamantului (Tribunalul Hunedoara), fie celei de la sediul pârâtului (Tribunalul Sălaj), alegerea dintre aceste instanțe deopotrivă competente revenind reclamantului, potrivit art. 116 C. proc. civ.

Ca atare, raportat la aspectele reținute și la dispozițiile legale menționate, a reținut că, atât timp cât reclamantul a învestit Tribunalul Hunedoara cu cererea de chemare în judecată, partea a ales această instanță ca fiind competentă pentru soluționarea cauzei.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte reține că, în speță, Tribunalul Hunedoara, secția I civilă și Tribunalul Sălaj, secția civilă și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de aprecierile diferite ale celor două tribunale cu privire la dispozițiile legale în temeiul cărora se stabilește instanța competentă a soluționa litigiul.

Astfel, ambele instanțe aflate în conflict au dat eficiență prevederilor art. 116 C. proc. civ., însă Tribunalul Hunedoara, secția I civilă s-a raportat la art. 107 și art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., în timp ce Tribunalul Sălaj, secția civilă a avut în vedere competența alternativă reglementată de art. 111 C. proc. civ.

Prin acțiunea dedusă judecății, reclamantul A., în temeiul art. 1349 C. civ., art. 655 alin. (1) lit. a) și art. 656 din Legea nr. 95/2006, a chemat în judecată pe pârâtul Spitalul Orășenesc "Profesor dr. Ioan Pușcaș" Șimleu Silvaniei pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul la plata sumei de 500.000 euro, cu titlu de daune materiale și morale, pentru acoperirea prejudiciului cauzat de infecția nosocomială dobândită în perioada internării în Spitalul Orășenesc "Profesor Dr. Ioan Pușcaș" Șimleu Silvaniei.

Regula generală în materie de competență teritorială este cea prevăzută la art. 107 C. proc. civ., în temeiul căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediu pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

În litigiul dedus judecății, se reține că pârâtul Spitalul Orășenesc "Profesor dr. Ioan Pușcaș" Șimleu Silvaniei, spital public, are calitatea de persoană juridică de drept public, în sensul prevăzut de art. 111 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cuprinsul art. 163 alin. (1) și (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății [Spitalul este unitatea sanitară cu paturi, de utilitate publică, cu personalitate juridică, ce furnizează servicii medicale. (2) Spitalul poate fi public, public cu secții sau compartimente private sau privat. Spitalele de urgență se înființează și funcționează numai ca spitale publice.], precum și din cel al art. 169 alin. (3) din același act normativ (Spitalele se organizează și funcționează, în funcție de regimul proprietății, în: a) spitale publice, organizate ca instituții publice; b) spitale private, organizate ca persoane juridice de drept privat; c) spitale publice în care funcționează și secții private).

Conform art. 111 alin. (1) C. proc. civ., "Cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului".

Această dispoziție legală reglementează o competență teritorială alternativă în ceea ce privește litigiile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public, reclamantului fiindu-i asigurat liberul acces la justiție, acesta având posibilitatea să introducă acțiunea fie la instanța unde își are domiciliul sau sediul, fie la instanța unde are sediul pârâtul.

Art. 111 C. proc. civ. urmărește nu numai transpunerea principiului liberului acces la justiție, prin facilitarea accesului la instanță pentru reclamant, dar și evitarea aglomerării instanței de la sediul persoanei juridice de drept public chemate în judecată în calitate de pârât.

Pe de altă parte, cum prin prezentul demers judiciar, reclamantul a înțeles să invoce răspunderea civilă delictuală a pârâtului, în speță au relevanță și prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., potrivit cărora "(1) În afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: (...) pct. 9. instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă".

Potrivit art. 116 C. proc. civ., "Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente".

Din analiza dispozițiilor legale mai sus citate, în contextul circumstanțelor concrete ale speței, rezultă că, în aplicarea dispozițiilor art. 111 și art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., instanța de la domiciliul reclamantului, instanța de la sediul pârâtului și instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul sunt deopotrivă competente în soluționarea cauzei, reclamantul putând sesiza oricare dintre aceste instanțe, conform art. 116 C. proc. civ.

Așadar, în cazurile de competență teritorială alternativă, reclamantul este acela care face alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, iar, din momentul în care alegerea a fost făcută, se stabilește definitiv competența acelei instanțe.

Or, reclamantul A., uzând de dreptul de a alege recunoscut de art. 116 C. proc. civ., a introdus cererea de chemare în judecată la Tribunalul Hunedoara – instanța de la domiciliul său (municipiu Petroșani, str. x bl. 54, județul Hunedoara) –, fixând în mod definitiv competența de soluționare a cererii în favoarea acestuia. Prin urmare, Tribunalul Hunedoara, secția I civilă nu mai putea să dispună, nici din oficiu și nici la cererea vreunei părți, declinarea competenței.

Prin urmare, având în vedere cele anterior reținute, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 aprilie 2024.