ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1585/2021

Ședința publică din data de 14 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 22 mai 2020 pe rolul Judecătoriei Brașov, reclamanta A. a solicitat obligarea în solidar a pârâților Spitalul Județean de Urgență Târgu Mureș și B. la plata sumei de 100.000 euro, cu titlu de daune morale și la plata sumei de 5.000 euro, cu titlu de daune materiale, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamanta a arătat, în esență, că daunele morale reprezintă prejudiciul cauzat în urma activității de prevenție, diagnostic și tratament, precum și ca urmare a intervenției chirurgicale nereușite efectuată de pârâtul B., în calitate de doctor în cadrul Spitalului Județean De Urgență Târgu Mureș. Arată că daunele materiale reprezintă sumele avansate de reclamantă în vederea diminuării sau tratării complicațiilor ca urmare a intervenției chirurgicale efectuate de pârât.

În drept, a indicat prevederile art. 1349, 1373 din C. civ. și Legea 95/2006.

Judecătoria Brașov, prin sentința civilă nr. 8954 din 25 noiembrie 2020 a admis excepția necompetenței materiale, invocate de pârâtul Spitalul Județean de Urgență Târgu Mureș, prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanta și-a întemeiat pretențiile în baza prevederilor art. 1349 din C. civ., referitoare la răspunderea civilă delictuală.

Totodată a reținut că legiuitorul reglementează la art. 679 și urm. din Legea 95/2006 o procedură specială privind răspunderea civilă profesională a medicilor, iar art. 684 alin. (2) din lege prevede clar că procedura stabilirii cazurilor de malpraxis nu împiedică liberul acces la justiție potrivit dreptului comun.

Prin urmare, normele de competență teritorială instituite prin art. 687 din Legea 95/2006, sunt incidente numai dacă pacientul urmează procedura prevăzută în Legea 85/2006, or, în speța de față, din cuprinsul cererii de chemare în judecată precum și din susținerile orale la dezbaterile asupra excepției, rezultă că reclamanta a ales, pentru valorificarea dreptului subiectiv civil afirmat, calea dreptului comun, astfel că, în ceea ce privește competența de soluționare a cauzei sunt incidente dispozițiile art. 94 alin. (1) lit. k) din C. proc. civ., privitoare la valoarea obiectului cererii de chemare în judecată.

Prin sentința civilă nr. 72/S din 30 martie 2020, Tribunalul Brașov, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș, secția civilă .

Pentru a pronunța soluția de declinare a competenței, Tribunalul Brașov a reținut că reclamanta și-a motivat cererea de chemare în judecată prin prisma dispozițiilor de malpraxis medical reglementat de art. 635 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu trimitere totodată la condițiile prevăzute de art. 1349 și urm. C. civ.

Art. 687 din Legea nr. 95/2006 stabilește că instanța competentă să soluționeze litigiile prevăzute de această lege este judecătoria în a cărei circumscripție teritorială a avut loc actul de malpraxis reclamat, instituindu-se astfel o competență materială și teritorială specială de soluționare a răspunderii civile delictuale în ceea ce privește actul medical de malpraxis în favoarea judecătoriei, care înlătură competența de drept comun raportată la criteriul valoric, întrucât norma specială are prioritate de aplicare atunci când vine în concurs cu norma generală, conform principiului specialia generalibus derogant.

Mai reține tribunalul că art. 687 se află situat în capitolul VII - Dispoziții finale, din legea nr. 95/2006, fiind o normă de sine stătătoare, a cărei finalitate nu este condiționată de raportarea la un alt text de lege și care vizează soluționarea tuturor litigiilor fundamentate pe dispozițiile Legii nr. 95/2006.

Prin sentința civilă nr. 2119 din 19 mai 2021, Judecătoria Târgu Mureș a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale, invocată de instanță, din oficiu, a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului Brașov, a constatat ivit conflict negativ de competență și a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța soluția de declinare a competenței, Judecătoria Târgu Mureș a reținut că din expunerea de motive cuprinsă în cererea de chemare în judecată, rezultă că reclamanta a solicitat obligarea pârâților, în solidar, la plata de daune materiale și morale, întemeindu-și acțiunea pe prevederile răspunderii comitenților pentru fapta prepușilor, respectiv art. 1373 C. civ. coroborat cu dispozițiile cu privire la răspunderea pentru fapta proprie, reglementate generic de art. 1349 alin. (1) C. civ.

Din coroborarea art. 681 cu art. 684 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății rezultă că, pentru stabilirea cazurilor de malpraxis, victima are posibilitatea de a se adresa Comisiei de monitorizare și competență profesională sau instanței de judecată, potrivit dreptului comun. Este de necontestat că atunci când partea alege calea sesizării Comisiei de monitorizare și competență profesională, decizia pronunțată de către aceasta poate fi atacată la judecătoria în a cărei circumscripție teritorială a avut loc actul de malpraxis reclamat, soluție impusă de corelarea art. 684 alin. (1) cu art. 687 din Legea nr. 95/2006. Dacă alegerea victimei privește sesizarea directă a instanței de judecată, competența se stabilește potrivit regulilor de drept comun, norma instituită de alin. (2) al art. 684 din Legea nr. 95/2006 derogă de la regula de competență cu caracter special prevăzută de art. 687 din Legea nr. 95/2006.

Pe cale de consecință, instanța a reținut că de vreme ce nu a fost urmată procedura specială reglementată de art. 679-685 din Legea nr. 95/2006 competența materială de soluționare a cauzelor având ca obiect obligarea pe temei delictual a pârâților la achitarea daunelor morale/materiale pentru malpraxis se stabilește potrivit regulilor de drept comun, ea revenind judecătoriei sau tribunalului în funcție de criteriul valorii interesului litigios, iar din punct de vedere teritorial competența este una alternativă prin raportare la dispozițiile art. 107 C. proc. civ. sau art. 113 pct. 9 C. proc. civ., respectiv instanța unde se află domiciliul pârâtului sau în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul pentru cererile privind obligații izvorâte dintr-o asemenea faptă.

II. Considerentele Înaltei Curți

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cererii deduse judecății, care a generat dezînvestiri reciproce ale instanțelor, îl constituie acțiunea prin care, în baza Legii nr. 95/2006 și art. 1349 și art. 1373 C. civ., s-a solicitat acordarea de daune materiale și morale pentru prejudiciul cauzat în urma activității de prevenție, diagnostic și tratament, precum și ca urmare a intervenției chirurgicale nereușite efectuată de pârâtul B., în calitate de doctor în cadrul Spitalului Județean De Urgență Târgu Mureș.

Se observă că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența de soluționare a cauzei în raport de prevederile speciale ale Legii nr. 95/2006, respectiv de cele ale dreptului comun în materia răspunderii civile delictuale.

Se constată că reclamanta și-a motivat cererea de chemare în judecată prin prisma dispozițiilor de malpraxis medical reglementat de art. 635 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu trimitere totodată la condițiile prevăzute de art. 1349 și urm. C. civ.

Chiar și în concluziile scrise depuse în fața Judecătoriei Brașov, aceasta a arătat că obiectul cererii introductive de instanță îl constituie prejudiciul material și moral izvorât dintr-un act medical greșit, fiind invocate în acest sens prevederile Legii nr. 95/2006, Legea nr. 46/2003, Codul de deontologie medicală al Colegiului Medicilor din România, art. 1349 și a art. 1373 C. civ.

Potrivit art. 653 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006 malpraxisul este eroarea profesională săvârșită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical.

La art. 679 și urm. din Legea nr. 95/2006, legiuitorul reglementează procedura de stabilire a cazurilor de răspundere civilă profesională pentru medici, farmaciști și alte persoane din domeniul asistenței medicale.

Iar, conform art. 687 din Legea nr. 95/2006: "instanța competentă să soluționeze litigiile prevăzute de prezenta lege este judecătoria în a cărei circumscripție teritorială a avut loc actul de malpraxis reclamant."

Textul de lege anterior invocat reprezintă o normă procedurală care stabilește o competență materială specială de soluționare a răspunderii civile delictuale în ceea ce privește actul de malpraxis în favoarea judecătoriei, care înlătură competența de drept comun raportată la criteriul valoric, întrucât norma specială are prioritate de aplicare atunci când vine în concurs cu norma generală, conform principiului specialia generalibus derogant.

Se observă că art. 687 se află situat în capitolul VII - Dispoziții finale, din Legea nr. 95/2006, fiind o normă de sine stătătoare, a cărei finalitate nu este condiționată de raportarea la un alt text de lege și care vizează soluționarea tuturor litigiilor fundamentate pe dispozițiile Legii nr. 95/2006.

Prin urmare, chiar dacă reclamanta își întemeiază acțiunea atât pe dispozițiile legii speciale, cât și pe dispozițiile de drept comun, în soluționare vor trebui avute în vedere dispozițiile legii speciale care definesc subiectul activ (personalul medical), fapta ilicită (eroarea profesională săvârșită în exercitarea actului medical) și celelalte elemente ce definesc și particularizează acest tip de răspundere civilă delictuală, ceea ce înseamnă că nu poate fi înlăturată de la aplicare Legea 95/2006, inclusiv competența materială în favoarea judecătoriei prevăzută de aceasta.

Cum în cauză, competentă material și teritorial, potrivit prevederilor legii speciale, este judecătoria în a cărei circumscripție teritorială a avut loc actul de malpraxis reclamat, iar potrivit cererii de chemare în judecată, activitatea de diagnostic și tratament, precum intervenția chirurgicală nereușită, au fost efectuate la spitalul pârât al cărui sediu se află în Târgu Mureș, se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 septembrie 2021.