ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1127/2024

Ședința publică din data de 18 aprilie 2024

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov, sub nr. x/2024, la data de 29 ianuarie 2024, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat, la cererea creditorului Spitalul Clinic de Urgență Brașov, încuviințarea executării silite a debitorului B., în baza titlurilor executorii reprezentate de sentința penală nr. 192 din data de 5 noiembrie 2021 a Judecătoriei Brașov și decizia penală nr. 151 din 25 februarie 2022 a Curții de Apel Brașov.

Prin sentința civilă nr. 1041 din 13 februarie 2024, Judecătoria Brașov a admis excepția necompetenței teritoriale, invocate din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de petentul Biroul Executorului Judecătoresc A., privind pe creditorul Spitalul Clinic de Urgență Brașov și debitorul B., în favoarea Judecătoriei Târgu - Jiu.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Brașov a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ. potrivit cu care instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul sau domiciliul debitorului, în afara cazurilor când legea dispune altfel.

Debitorul B. se află încarcerat la Penitenciarul Târgu – Jiu, unde execută o pedeapsă privativă de libertate, aspect confirmat prin Nota telefonică din data de 9 februarie 2024 cu Administrația Națională a Penitenciarelor din România. Prin urmare, reședința sa, locuința efectivă este în Târgu – Jiu, care se află în circumscripția Judecătoriei Târgu - Jiu.

În considerarea acestor împrejurări, Judecătoria Brașov a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu - Jiu.

Prin sentința civilă nr. 1565 din 6 martie 2024, Judecătoria Târgu - Jiu – secția civilă a admis excepția de necompetență teritorială exclusivă, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat cauza și a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că locul de deținere nu reprezintă domiciliul debitorului, cu atât mai mult cu cât acest loc de deținere se poate modifica din cauza schimbării regimului de detenție.

Având în vedere că, la momentul sesizării organului de executare, respectiv data de 26 ianuarie 2024, potrivit fișei de evidență din aplicația Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, domiciliul debitorului era în Brașov, str. x, jud. Brașov, Judecătoria Târgu – Jiu a apreciat că nu este competentă să soluționeze cererea.

Față de această situație, Judecătoria Târgu – Jiu – secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Brașov.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Judecătoriei Brașov îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Obiectul litigiului vizează încuviințarea executării silite pornite de Biroul Executorului Judecătoresc A., la cererea creditorului Spitalul Clinic Județean Brașov, împotriva debitorului B., în baza titlurilor executorii reprezentate de sentința penală nr. 192 din data de 5 noiembrie 2021 a Judecătoriei Brașov și decizia penală nr. 151 din 25 februarie 2022 a Curții de Apel Brașov.

Conflictul negativ de competență dintre cele două instanțe, Judecătoria Brașov și, respectiv, Judecătoria Târgu - Jiu, a fost generat de interpretarea diferită a dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cu care "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel." Astfel, când au analizat competența, Judecătoria Brașov s-a raportat la locul de deținere al debitorului iar Judecătoria Târgu - Jiu la domiciliul acestuia.

Înalta Curte reține că noțiunea de "domiciliu", astfel cum este definită de dispozițiile art. 87 din C. civ., reprezentă locul unde persoana declară că își are locuința principală, în același sens fiind conturată acestă noțiune și în O.U.G. nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români.

Domiciliul persoanei fizice este unul din atributele de identificare, în spațiu, a acesteia și se caracterizează prin stabilitate, unicitate, obligativitate și inviolabilitate. Scopul domiciliului este acela de a lega, din punct de vedere juridic, un individ de un anumit punct determinat în spațiu.

Noțiunea de "reședință" reprezintă locul unde persoana își are locuința secundară, împrejurare care rezultă din cuprinsul dispozițiilor art. 88 din C. civ.

Prin urmare, reglementările legale fac distincție între domiciliu, ca locuință principală și statornică, și reședință, ca locuință secundară și temporară.

Față de specificul său, locul de detenție nu poate fi asimilat, în toate cazurile, unei locuințe principale și statornice, respectiv domiciliului debitorului B.. Aceasta cu atât mai mult cu cât există oricând posibilitatea mutării acestuia într-un alt loc de detenție decât cel în care s-a găsit la momentul formulării cererii de încuviințare a executării silite, așa cum s-a întâmplat și anterior când debitorul a fost transferat de la Penitenciarul Codlea la Peniteniciarul Târgu - Jiu, ca urmare a depășirii capacității acestuia.

Prin urmare, dată fiind natura cauzei, nu se poate considera că noțiunea de domiciliu, în sensul art. 651 din C. proc. civ., (unde se prezumă că există bunurile debitorului ce vor fi supuse urmăririi silite) are ca sferă de cuprindere locul de deținere în care debitorul execută temporar o pedeapsă privativă de libertate.

Ca atare, în speță, împrejurarea potrivit căreia B. este încarcerat în Penitenciarul Târgu - Jiu nu poate constitui un reper legal în stabilirea instanței competente teritorial a soluționa cauza, în raport de prevederile art. 651 din C. proc. civ., care fac referire la domiciliul debitorului.

În litigiile de executare silită, încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, în vederea asigurării unei stabilități, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite.

Din verificările efectuate în aplicația Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, reiese că domiciliul debitorului este în Brașov, str. x, jud. Brașov.

În acest context, având în vedere că instanța de executare este cea de la domiciliul debitorului, Înalta Curte reține că Judecătoria Brașov este instanța competentă să judece prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse și având în vedere dispozițiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) din același act normativ, va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 18 aprilie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.