ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1126/2024

Ședința publică din data de 18 aprilie 2024

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Calafat, sub nr. x/2023, la data de 24 noiembrie 2023, petentul Biroul Executorilor Judecătorești Asociați "A.", prin executorul judecătoresc B., a solicitat, la cererea creditoarei C. S.A., încuviințarea executării silite a debitoarei D., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit la distanță nr. x din 10 septembrie 2021, prin toate modalitățile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului de 6.840 RON, rezultat din titlu executoriu și a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1450 din 8 decembrie 2023, Judecătoria Calafat a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocate din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de petentul Biroul Executorilor Judecătorești Asociați "A.", prin executorul judecătoresc B., privind pe creditoarea C. S.A. și debitoarea D., în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Calafat a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ. potrivit cu care instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul sau domiciliul debitorului, în afara cazurilor când legea dispune altfel.

În cauză, la data introducerii cererii de executare silită, domiciliul debitoarei se afla în București, Drumul Gilăului nr. 42, potrivit cărții de identitate, aflate în copie la dosar, împrejurare care atrage competența Judecătoriei Sectorului 4 București.

În opinia Judecătoriei Calafat, nu prezintă relevanță, pentru stabilirea competenței, împrejurarea că debitoarea figurează cu reședința în comuna Desa, sat Desa, str. x, jud. Dolj. Legiuitorul a avut drept criteriu de stabilire a competenței domiciliul iar nu reședința debitorului. Instituirea regulilor de competență în materia executării silite are în vedere necesitatea asigurării unei stabilități a instanței de executare, ca fiind cea de la domiciliul debitorului, ca locuință principală.

În considerarea acestor împrejurări, Judecătoria Calafat – secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 4 București.

Prin sentința civilă nr. 1470 din 31 ianuarie 2024, Judecătoria Sectorului 4 București – secția civilă a admis excepția de necompetență teritorială exclusivă, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Calafat. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat cauza și a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 4 București a reținut că dispozițiile art. 651 din C. proc. civ. au în vedere noțiunea de domiciliu în sens larg, adică locuința în fapt a debitorului. Întrucât debitoarea D. are reședința în comuna Desa, sat Desa, str. x, jud. Dolj, competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite aparține Judecătoriei Calafat.

În considerarea acestei împrejurări, Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Calafat.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Judecătoriei Calafat îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Obiectul litigiului vizează încuviințarea executării silite pornite de Biroul Executorului Judecătoresc "A.", la cererea creditoarei C. S.A, împotriva debitoarei D., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit la distanță nr. x din 10 septembrie 2021.

Conflictul negativ de competență dintre cele două instanțe, Judecătoria Calafat și, respectiv, Judecătoria Sectorului 4 București, a fost generat de interpretarea diferită a dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cu care "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel." Astfel, când au analizat competența, Judecătoria Calafat s-a raportat la domiciliul debitoarei iar Judecătoria Sectorului 4 București la reședința acesteia.

Înalta Curte reține că domiciliul persoanei fizice este unul din atributele de identificare, în spațiu, a acesteia și se caracterizează prin stabilitate, unicitate, obligativitate și inviolabilitate. Scopul domiciliului este acela de a lega, din punct de vedere juridic, un individ de un anumit punct determinat în spațiu. Caracterul stabilității domiciliului nu interferează, însă, cu libertatea de mișcare a persoanei fizice și nici cu libertatea de a locui efectiv în alt spațiu.

De aceea, dispozițiile art. 87 și 88 din C. civ. fac referire nu doar la domiciliul ci și la reședința persoanei fizice. Iar dispozițiile art. 91 din același act normativ prevăd că "(1) Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispozițiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune".

Înalta Curte reține că scopul dispozițiilor din C. civ., menționate anterior, este acela ca părțile aflate în litigiu să poată fi înștiințate de existența procesului, pentru a da eficiență principiilor dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil. Noțiunea de domiciliu trebuie înțeleasă într-un sens mai larg, interesând nu doar locuința statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde acesta locuiește efectiv, în măsura în care ea a fost cunoscută de către terțele persoane interesate.

Printr-o astfel de interpretare teleologică și sistematică a textelor de lege arătate, i se asigură debitorului posibilitatea de a-și exercita drepturile procesuale prin intermediul instanței de judecată aflate în proximitatea domiciliului său real. Aceasta cu atât mai mult cu cât, încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite.

O astfel de interpretare este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care a reținut că "domiciliul" se referă nu doar la spațiul legal ocupat sau dobândit, ci și la orice alt spațiu de locuit, dacă există legături suficiente și continue. Curtea a arătat, în mai multe rânduri, că "dreptul la o instanță" cuprinde mai multe aspecte, printre care dreptul de acces și egalitatea armelor, care impune un echilibru just între părți. Aceste principii se aplică în aceeași măsură în domeniul specific al comunicării actelor procedurale către părți (a se vedea Miholapa împotriva Letoniei nr. 61.655/00, pct. 23, 31 mai 2007). Este adevărat că autorităților naționale le revine, în primul rând, sarcina de a interpreta și de a aplica normele de natură procedurală, însă, un formalism excesiv în aplicarea acestora se poate dovedi contrar art. 6 alin. (1) din Convenție atunci când acesta se face în detrimentul uneia dintre părți (a se vedea Sovtransavto Holding împotriva Ucrainei, nr. 48.553/99, pct. 81, CEDO 2002-VII).

În cauza pendinte, se constată că debitoarea avea, la data sesizării organului de executare, reședința stabilită potrivit dispozițiilor legale și unde se prezumă că pot exista bunuri supuse executării silite, în comuna Desa, sat Desa, str. x, jud. Dolj, astfel cum rezultă din interogarea evidențelor DEPABD .

Întrucât reședința stabilă este în raza teritorială a Judecătoriei Calafat, Înalta Curte constată că aceasta este instanța competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite formulată de petentul Biroul Executorilor Judecătorești Asociați "A.", prin executorul judecătoresc B., la cererea creditoarei C. S.A., împotriva debitoarei D., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit la distanță nr. x din 10 septembrie 2021.

Pentru considerentele expuse și având în vedere dispozițiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) din același act normativ, va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Calafat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Calafat – secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 18 aprilie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.