CtEDO 10.07.2007 Auto

EKHOLM v. FINLAND

RESPONDENT
FIN
HOTĂRÂRE
10.07.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
EKHOLM v. FINLAND (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

Reclamantul, dl Stefan Ekholm, este un național finlandez născut în 1951 și trăiește în Espoo. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Din 15 mai 1987, reclamantul a fost înregistrat în calitate de șomer. Fondul de șomaj al Graduaților Colegiului Comercial (Merkonomien työttömyyskassa, Merkonomernas arbetslöshetskassa, „fondul”) i-a acordat o alocație de șomaj prin trei decizii emise în 1987, 1991 și 1993. La 12 octombrie 1993, un reprezentant al Fondului a informat poliția că intenționează să raporteze o infracțiune de către reclamant pentru că presupune că a obținut cote de șomaj prin fraudă. La 18 noiembrie 1993, Fondul a depus o plângere penală. La 18 ianuarie 1996, Fondul, prin intermediul unei proceduri extraordinare, a solicitat Curtea de Asigurări (vakuutusoikeus, försäkringsdomstolen) să anuleze hotărârile Fondului în 1987, 1991 și 1993 pentru a plăti reclamantului o alocație de șomaj. La 25 iunie 1998, după ce a primit observațiile reclamantului, Curtea de Asigurări a anulat hotărârile Fondului și a trimis cazul înapoi pentru o procedură proaspătă. Unul dintre judecători care a decis acest caz a fost M.T. Ofițerul juridic al Tribunalului de Asigurări (referitor) a remarcat în memorandumul său că „În plus, Fondul a raportat o infracțiune de [reclamantul], care a condus la o anchetă de poliție. La 21 și 22 septembrie 1998, Fondul a emis 13 decizii, prin care a considerat, printre altele, că reclamantul a plătit certificate de șomaj nejustificate și certificate de formare în diferite perioade între anii 1987 și 1994 și a ordonat să le răsplătească, într-un total de 410.324 de mărci finlandeze (FIM, aproximativ 69.011,90 euro (EUR)). La 30 octombrie 1998, reclamantul a interzis Comitetului de apel la șomaj (työttömyysturvalautakunta, arbetslöshetsnämnden). Având obținut observații de la părți, Comitetul de apel la șomaj a susținut hotărârile Fondului la 30 iunie 2000, în ceea ce privește acordurile de șomaj plătite între anii 1987 și 1991. La 17 august 2000, reclamantul a apelat la Tribunalul de Asigurări. El a refuzat să aibă orice activitate de afaceri în cursul anilor în care a primit certificate de șomaj și a solicitat, de asemenea, o audiere orală. La 12 octombrie 2001, Curtea de Asigurări a solicitat reclamantului dacă dorește să își mențină cererea de audiere orală și, dacă este cazul, să-și numească martorii. Acesta a informat, de asemenea, reclamantul că dispozițiile Actului privind procesul fără cost (laki maksuttomasta oikeudenkäynnistä, lag om fri rättegång) nu se aplică procedurii. La 4 septembrie 2002, reclamantul a solicitat instanței să accelereze procedura. La 16 ianuarie 2003, Curtea de Asigurări a susținut hotărârea, cu excepția rambursării alocației de șomaj pe care le-a primit înainte de 1989, la care se aplică o perioadă comună de limitare de 10 ani. Hotărârea a fost finală în sensul că reclamantul nu are dreptul de a face apel împotriva acesteia în temeiul legislației interne. Ulterior, la 20 februarie 2003, reclamantul, prin intermediul unei proceduri extraordinare, a solicitat Curții Supreme (korkein oikeus, högsta domstolen) să anuleze decizia Curții de Asigurări pentru erori procedurale, susținând că M.T. El a afirmat, în plus, că a fost refuzat dreptul la o audiere orală, deoarece nu a putut obține asistență juridică. După ce a emis măsuri intermediare, Curtea Supremă a respins majoritatea cererilor reclamantului la 15 aprilie 2004. a fost parțial în hotărârea cazului reclamantului de două ori, motivând, printre altele, faptul că natura juridică a celor două cazuri era diferită și a constatat că M.T. nu avea idei preconcepute care ar fi pus îndoială cu privire la imparțialitatea sa atunci când a fost luată a doua decizie.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă