ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1106/2024

Ședința publică din data de 17 aprilie 2024

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B. a solicitat obligarea acestuia la plata următoarelor sume: 9.759,56 RON (compusă din 9.252,56 RON, achitați către autoritățile din Marea Britanie și 507 RON pentru traducerea de documente); 1.168,84 RON, reprezentând dobândă legală aferentă sumei de 9.252,56 RON; dobânda legală aferentă sumei de 9.252,56 RON, de la data formulării prezentei acțiuni și până la data achitării; suma de 229,3 RON, reprezentând T.V.A. datorată bugetului de stat la încasarea sumelor solicitate.

2.1. Prin sentința civilă nr. 3996/2023 din 14 septembrie 2023, Judecătoria Galați a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată in oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

În motivare, instanța inițial învestită a reținut incidența art. 121 C. proc. civ., referitoare la cererile împotriva unui consumator, precum și competența exclusivă, de ordine publică instituită în materia protecției drepturilor consumatorilor.

Astfel, față de domiciliul pârâtului aflat în Otopeni, jud. Ilfov, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Buftea, prin sentința civilă nr. 1043/2024 din 05 februarie 2024 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Galați, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, suspendând din oficiu judecata cauzei, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivare, a constatat că prezenta cerere are ca obiect obligarea pârâtului la plata de despăgubiri decurgând dintr-un presupus eveniment rutier produs în Marea Britanie la data de 07.12.2018 și este întemeiată pe răspunderea civilă delictuală a pârâtului, și nicidecum pe răspunderea civilă contractuală a acestuia, cum a reținut Judecătoria Galați.

Drept urmare, a constatat că cererea de chemare în judecată nu este formulată de un profesionist, în exercitarea obiectului său de activitate, împotriva unui pârât consumator, nefiind incidente prevederile art. 121 C. proc. civ. care stabilesc o competență teritorială de ordine publică.

Prin urmare, reținând incidența art. 130 alin. (3) C. proc. civ., precum și împrejurarea că pârâtul nu a formulat întâmpinare și nici nu a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței inițial învestite, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Ivirea prezentului conflict negativ de competență a fost determinată de modul diferit în care instanțele au calificat natura juridică a acțiunii deduse judecății și au stabilit, în funcție de aceasta, competența de soluționare a cauzei.

Obiectul cererii de chemare în judecată pendinte îl reprezintă acțiunea în regres formulată de reclamant pentru despăgubiri, decurgând dintr-un presupus eveniment rutier produs în Marea Britanie la data de 07.12.2018, și este întemeiată pe răspunderea civilă delictuală a pârâtului.

Înalta Curte reține că, pentru cererea de chemare în judecată care a generat dezînvestirile reciproce ale instanțelor - cerere care nu este formulată de un profesionist, în exercitarea obiectului său de activitate, împotriva unui pârât consumator - nu a fost instituită o competență teritorială exclusivă, ci una de ordine privată.

Astfel, necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competența generală a instanțelor judecătorești, competența materială și competența teritorială exclusivă, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura. În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) prevede că necompetența este de ordine privată.

Potrivit dispozițiilor art. 130 C. proc. civ., excepția necompetenței se invocă în mod diferit, în funcție de forma necompetenței, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competență încălcate.

În cauză, devin incidente prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Or, în cauza de față, acțiunea a fost înregistrată la Judecătoria Galați, iar pârâtul nu a depus întâmpinare, excepția necompetenței teritoriale fiind invocată de instanță, din oficiu, la primul termen de judecată acordat din 14 septembrie 2023.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere că reclamantul a înregistrat cererea de chemare în judecată la Judecătoria Galați, în fața căreia pârâtul nu a invocat excepția necompetenței teritoriale, regulatorul de competență va fi pronunțat în favoarea acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 17 aprilie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.