ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1105/2024

Ședința publică din data de 17 aprilie 2024

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vaslui la data de 15.02.2024, sub nr. x/2024, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite a debitorului B., în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din data de 07.07.2008, pentru recuperarea creanței certe, lichide și exigibile în sumă de 17.375,57 RON, precum și a cheltuielilor ce se vor stabili până la terminarea executării silite, sume ce vor fi actualizate, întrucât acesta nu a executat de bunăvoie obligațiile stabilite în titlu executoriu.

În drept, a invocat dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

2.1. Prin încheierea din 21 februarie 2024, Judecătoriei Vaslui a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată in oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Vaslui a reținut incidența dispozițiilor art. 666 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat de art. I, pct. 8 din O.U.G. nr. 1/2016, potrivit cărora, în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare, căreia îi va înainta, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută la art. 665 alin. (1) și dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Totodată, a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 651 C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Cum din actele dosarului a reieșit că, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului se afla în loc. Amara, str. x, jud. Ialomița, a considerat că instanța de executare este Judecătoria Slobozia.

2.2. Învestită prin declinare, prin încheierea din 13 martie 2024, Judecătoria Slobozia a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui.

A suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța astfel, instanța învestită prin declinare a reținut că aplicabilă în cauză este legea în vigoare la data începerii executării silite, reținând incidența art. 373

1

alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865, potrivit căruia instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Reținând ca executarea vizează poprirea față de terțul poprit C. S.R.L., cu sediul în municipiul Vaslui, județ Vaslui, instanța a apreciat că Judecătoria Vaslui este instanța de executare competentă pentru soluționarea cererii de încuviințare a executării silite.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportate la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., reține următoarele:

Înalta Curte reține că este sesizată cu un conflict negativ de competență, care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Judecătoria Vaslui și Judecătoria Slobozia.

Obiectul demersului judiciar, ce a stat la baza declanșării conflictului negativ de competență îl constituie cererea având ca obiect "încuviințare executare silită", înaintată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc A..

Se observă că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit legea aplicabilă executării silite, în raport de prevederile art. 24 și 25 din noul C. proc. civ., prima instanță reținând ca fiind aplicabil noul C. proc. civ., respectiv art. 651 alin. (1) din Cod, iar cea de-a doua instanță reținând aplicabilitatea dispozițiilor art. 373

1

alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865.

Având în vedere principiul neretroactivității legii civile, potrivit căruia legea civilă se aplică numai situațiilor ivite după adoptarea sa, iar nu și situațiilor trecute, precum și dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 (legea de punere în aplicare a noului cod), cu modificările ulterioare, Înalta Curtea reține că dispozițiile noului C. proc. civ. se aplică doar executărilor silite începute după intrarea în vigoare a noii reglementări.

Potrivit art. 622 alin. (2) din noul C. proc. civ. executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare.

De asemenea, art. 24 din același cod prevede că "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", iar potrivit art. 25, executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.

Pentru rezolvarea conflictului de legi în cazul schimbării reglementărilor în materia executării silite, legiuitorul are în vedere data la care creditorul a sesizat organul de executare, conform art. 622 alin. (2) din noul C. proc. civ.

În cauză, se constată că, prin încheierea pronunțată la 28 martie 2012, .Judecătoria Slobozia a încuviințat executarea silită a debitorului B., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/07.07.2008.

Având în vedere că executarea silită a început în anul 2012, dată la care erau în vigoare dispozițiile C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte constată că executarea silită este guvernată de normele acestui act normativ.

Potrivit dispozițiilor art. 373

1

alin. (2) din același Cod "Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Având în vedere dispozițiile legale evocate, locul unde urmează a se face executarea silită este criteriul stabilit de lege pentru determinarea instanței de executare, căreia îi revine competența teritorială de a soluționa cererile de încuviințare a executării silite. Acest criteriu are în vedere locul unde se realizează, efectiv, executarea.

Drept urmare, constatând că executarea silită urmează să se facă prin poprire față de terțul poprit C. S.R.L., cu sediul în municipiul Vaslui, județul Vaslui în raza teritorială a Judecătoriei Vaslui, în aplicarea dispozițiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 17 aprilie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.