ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1102/2024

Ședința publică din data de 17 aprilie 2024

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita la data de 13.09.2023, sub nr. x/2023, reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita a solicitat obligarea pârâtului A. la plata sumei de 304.639 RON, din care 121.856 RON impozit pe profit, și a sumei de 182.783 RON T.V.A. de plată, plus dobânzile și penalitățile de întârziere aferente, calculate de la data scadenței până la data achitării integrale a prejudiciului, în conformitate cu art. 174 alin. (1) și art. 176 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 Codul de procedură fiscală, raportat la decizia nr. 17/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prejudiciu rezultat în urma unor acțiuni frauduloase derulate de pârât în anul 2015 în relația cu organele fiscale.

Totodată, reclamanta a solicitat menținerea măsurii asiguratorii a sechestrului dispus prin Ordonanța procurorului cu nr. 256/277/P/2018 din data de 14.05.2019 din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita, asupra bunurilor aparținând pârâtului, respectiv: imobil situat în jud. Cluj, înscris în C.F. nr. x U.A.T. Gilău, nr. cadastral x; imobil situat în jud. Cluj înscris în C.F. nr. x UAT Florești; imobil situat în jud. Cluj, înscris în C.F. nr. x UAT Florești; autoturism marca x, cu seria șasiu x; motocicletă marca x seria șasiu x.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1152/2023 din 29 noiembrie 2023, Tribunalul Harghita, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâtul A., și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Pentru a se pronunța în acest sens, instanța a reținut incidența în cauză a regulii generale, în materie de competență teritorială, prevăzută de art. 107 alin. (1) C. proc. civ. conform căreia " Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Cum domiciliul pârâtului este în localitatea Florești, jud. Cluj, instanța inițial învestită a apreciat că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta acțiune în pretenții este Tribunalul Cluj.

2.2. Învestit prin declinare, prin sentința civilă nr. 127/2024 din 23 februarie 2024, Tribunalul Cluj, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita.

A suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța astfel, instanța învestită prin declinare a reținut că prezenta cauză este întemeiată pe prevederile art. 1381-1382 C. civ., care reglementează repararea prejudiciului în cazul răspunderii delictuale, respectiv prevederile art. 2517 și 2528 din C. civ., care reglementează termenul de prescripție în cazul acestei răspunderi, fiind solicitată obligarea pârâtului la repararea prejudiciului realizat ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite.

În continuare, instanța a constatat incidența în cauză a dispozițiilor art. 113 și 116 din C. proc. civ., potrivit cărora, în materia răspunderii civile delictuale, reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, la punctul 9 al art. 113 C. proc. civ. fiind indicată "instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Reținând că fapta ilicită, reclamată prin prezenta acțiune, reprezentată de stornarea în contabilitatea acestei societăți a unei facturi, a fost săvârșită de către pârât, în calitate de reprezentant al societății B. S.R.L., societate înmatriculată în registrul comerțului Harghita la data de 13.11.2014, astfel cum rezultă din actele dosarului și având sediul în loc. Vlăhița, str. x, jud. Harghita, precum și faptul că prejudiciul a fost produs în același cadru, fiind afectat bugetul local al unității administrativ teritoriale pe raza căreia s-a săvârșit fapta, a considerat că Tribunalul Harghita este instanța competentă să soluționeze pricina.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportate la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dezînvestirea reciprocă a celor două instanțe aflate în conflict a fost generată de aplicarea unor norme de competență teritorială diferite, prin prisma obiectului litigiului, respectiv norma de competență de drept comun din art. 107 din C. proc. civ. și cea din art. 113 alin. (1) pct. 9 din același Cod, care instituie o competență teritorială alternativă.

Regula generală în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 din C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel’’.

Sunt însă situații în care legea stabilește o competență teritorială alternativă astfel încât, pe lângă instanța de la domiciliul pârâtului, mai sunt competente și alte instanțe.

Regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial.

Obiectul prezentei acțiunii îl constituie angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului, în calitate de reprezentant al societății B. S.R.L., pentru săvârșirea faptei ilicite constând în stornarea în contabilitatea societății a unei facturi, fiind astfel afectat bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe raza căreia s-a săvârșit fapta.

În speță, invocarea de către reclamantă a răspunderii civile delictuale determină incidența art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Conform acestor dispoziții, în materia răspunderii civile delictuale, în afară de instanța de domiciliu a pârâtului, mai este competentă instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

În aplicarea prevederilor mai sus evocate, competența teritorială de soluționare a cererilor ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit este alternativă între instanța domiciliului pârâtului, instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta ilicită și instanța în raza căreia s-a produs prejudiciul. Toate aceste instanțe sunt deopotrivă competente să judece pricina.

Fiind astfel în discuție un caz de competență teritorială alternativă, în cauză sunt incidente și prevederile cuprinse în art. 116 din C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Așadar, în toate cazurile de competență teritorială alternativă, reclamantul este cel care face alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, iar prin opțiunea justificată legal de dispozițiile art. 116 din C. proc. civ. se stabilește pe deplin competența teritorială a instanței.

Drept urmare, prin înregistrarea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Harghita, în a cărei circumscripție s-a săvârșit pretinsa faptă ilicită, reclamantul a învestit în mod legal această instanță, fixând în mod definitiv competența în favoarea acesteia, iar opțiunea acestuia nu poate fi contestată nici de către pârât, nici de către instanță.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 17 aprilie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.