ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1088/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2020 din 25.11.2020, reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita a solicitat obligarea pârâtului A. la plata către D.G.R.F.P. Brașov - A.J.F.P. Harghita a sumei de 316.491 RON, reprezentând 164.868 RON impozit pe profit și 151.623 RON T.V.A., plus dobânzile și penalitățile de întârziere aferente, calculate de la data scadenței până la data achitării în totalitate a prejudiciului; menținerea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra sumei de 316.491 RON cu privire la care s-a dispus instituirea sechestrului penal prin Ordonanța procurorului cu nr. 355/277/P/2013 din data de 21.11.2019.

Hotărârea pronunțată în primă instanță. Prin sentința civilă nr. 345 din 01 aprilie 2021, Tribunalul Harghita a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția autorității de lucru judecat, invocate de pârâtul A., iar pe fondul cauzei, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată și a obligat reclamanta să plătească pârâtului 4.500 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Hotărârea pronunțată în apel. Prin decizia nr. 572/A din data de 07 octombrie 2021, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita. A obligat apelanta la plata în favoarea intimatului A. a sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Calea de atac formulată în cauză. Împotriva deciziei nr. 572/A din data de 07 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă a declarat recurs reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate cu consecințe admiterii cererii de chemare în judecată. Prin cererea de recurs, recurenta a susținut că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază și a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept substanțial, instanța respingând ca nefondată cererea depusă de recurentă, în principal pe considerentul că pârâtul A. nu a fost trimis în judecată pentru infracțiunea pentru care a fost cercetat, procurorul dispunând clasarea cauzei. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a expus pe larg situația de fapt arătând că prin Ordonanța de disjungere din data de 04.12.2013, emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, în dosarul penal nr. x/2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita a fost sesizat cu privire la săvârșirea unor infracțiuni de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9, alin. (1), lit. c), din) Legea nr. 241/2005 - pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, constând în acea că S.C. B. S.R.L. și S.C. C. S.R.L., prin administrator A. au înregistrat în evidențele contabile operațiuni comerciale fictive, constând în achiziții efectuate de la S.C. D. S.R.L., societate care a acționat ca o "firmă fantomă". Prin Ordonanța din data de 14.02.2014 s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzute de art. 9, alin. (1), lit. c), din) Legea nr. 241/2005. Prin Ordonanța din data de 17.06.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspecți. Prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita din data de 16.10.2019, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de evaziune fiscală prevăzute de art. 9, alin. (1), lit. c) din Legea nr. 241/2005 reținută în sarcina pârâtului în infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9, alin. (1), lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41, alin. (2) din C. pen. din 1969 și cu aplicarea art. 5, alin. (1) din C. pen., punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva suspectului, acesta dobândind calitatea de inculpat. Totodată, a arătat că pârâtul A., în calitate de administrator al S.C. C. S.R.L. a înregistrat în evidențele contabile operațiuni comerciale fictive, cheltuieli, constând în achiziționarea a două buldoexcavatoare în valoare de 346.098 RON efectuate de la S.C. D. S.R.L., conform facturii x din data de 09.09.2008. Contravaloarea facturii a fost achitată parțial (347.183,86 RON) cu ordinele de plată x/11.09.2008, y/17.03.2009, z/18.03.2009, w/19.03.2009. Buldoexcavatoarele au fost livrate către S.C. B. S.R.L. cu facturile fiscale nr. x din data de 26.11.2008 și nr. x/30.03.2009. De asemenea în calitate de administrator al S.C. B. S.R.L., pârâtul a înregistrat în evidențele contabile operațiuni comerciale fictive, constând în achiziționarea de bunuri (2 buldoexcvatoare și 10 motoare auto) în valoare de 800.819 RON de la S.C. D. S.R.L., conform facturilor nr. x/09.09.2008, în valoare de 364.089,43 RON și - nr. 025/26.09.2008, în valoare de 436.730 RON, și livrarea a 2 autovehicule speciale N3 Gunoieră către aceiași societate în valoare totală de 88.859,68 RON, conform facturii nr. x/01.10.2008. Societatea comercială a înregistrat în evidența contabilă a societății un număr de 3 facturi fiscale, x de achiziții de bunuri - factura fiscală nr. x în valoare de 364.089,43 RON și factura fiscală nr. x/26.09.2008 în valoare totală de 436.730 RON de la S.C. D. S.R.L. și o factură fiscală de livrare seria x nr. x/01.10.2008 de 2 autovehicule speciale N3 Gunoieră către S.C. D. S.R.L., în valoare de 88.859,68 RON, pentru care nu există documente justificative care să ateste realitatea acestora. Prin raportul de constatare din dosarul nr. x/2013, inspectorul antifraudă din cadrul A.N.A.F.-Direcția Generală Antifraudă- Compartimentul Miercurea - Ciuc a stabilit un prejudiciu adus bugetului de stat de către S.C. B. S.R.L., prin administrator A. de 209.404 RON, reprezentând impozit pe profit, în cuantum de 127.862 RON, T.V.A. de plată, în cuantum de 107.673 RON. Această societate comercială, prin înregistrarea în evidența contabilă a societății a operațiunilor fictive cu S.C. D. S.R.L. a produs un prejudiciu cauzat bugetului consolidat de stat în valoare totală de 209.404 RON din care s-a scăzut 26.131 RON reprezentând 11.948 impozit pe profit și 14.188 RON TVA aferent facturii de livrare de bunuri către S.C. D. S.R.L.. De asemenea, S.C. C. S.R.L., prin administrator A. prin înregistrarea în evidența contabilă a societății a operațiunii economice fictive cu S.C. D. S.R.L. a produs un prejudiciu bugetului consolidat de stat de 107.087 RON, din care 48.954 RON impozit pe profit și 58.133 RON T.V.A. Drept urmare, apreciază că prejudiciul există, este cert și exigibil și nu a fost achitat. Totodată, solicită instanței de recurs să înlăture obligația recurentei la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. civ., respectiv recurenta a renunțat la rejudecarea cauzei, astfel că nu a pierdut procesul pentru a se afla în culpă procesuală. De asemenea, apreciază că nici aspectele privind reaua - credință, comportarea neglijentă sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale nu pot fi reținute în sarcina acesteia pentru a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Intimatul-pârât nu a fomulat întâmpinare.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 08 decembrie 2021 și a fost repartizat aleatoriu completului nr. 10 care, prin rezoluția din data de 08 decembrie 2021 a stabilit termen la data de 18 mai 2022, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea soluționării recursului. La acest termen de judecată, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare, cu prioritate, asupra excepției nulității recursului, invocată de intimatul-pârât, prin întâmpinare, în considerarea dispozițiilor art. 248 C. proc. civ. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și având în vedere și prevederile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului. Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs. În cauză, prin decizia civilă nr. 572/A din data de 07 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, s-a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita. Se constată că prin recursul formulat, aspectele dezvoltate de recurenta-reclamantă în cuprinsul cererii de recurs vizează numai situația de fapt, astfel că nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamarea unei nemotivări a deciziei de către instanța de apel sau interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept substanțial fiind doar formală. Înalta Curte reține că instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judiciar eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită și se referă la una din situațiile cuprinse în art. 488 din C. proc. civ. Reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt și a nemulțumirilor părților cu privire la soluția adoptată de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată nu se constituie într-o critică de nelegalitate a deciziei, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. statuând că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept, iar când criticile formulate nu se raportează punctual, la conținutul deciziei supuse acestei căi extraordinare de atac, ci sentinței pronunțate de prima instanță, atrag nulitatea recursului, întrucât nu combat dezlegarea juridică dată problemelor litigioase prin hotărârea instanței de apel. Astfel, obiectul recursului constituindu-l decizia civilă nr. 572/A din data de 07 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este nelegal raționamentul instanței în soluția de respingere a apelului, ca nefondat, așa încât criticile din recurs urmau a se circumscrie acestei dezlegări. Pentru aceste considerente, întrucât aspectele invocate de recurentă nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ. și nu se grefează pe conținutul deciziei atacate și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului. Față de soluția pronunțată, având în vedere dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-reclamantă la plata sumei de 2.500 lei‚ cu titlul de cheltuieli de judecată, către pârâtul A., reprezentând onorariu de avocat, dovedit prin extrasul de cont aflat la dosarul de recurs.