ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1006/2024

Ședința publică din data de 10 aprilie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, secția I civilă în data de 22.12.2021, sub nr. x/2021, reclamanta Asociația de Proprietari A. a solicitat instanței obligarea pârâtei A. S.R.L. la efectuarea lucrărilor de remediere a hidrozolației subterane și supraterane a ansamblului rezidențial A., refacerea pantei subsolului pentru asigurarea preluării de către sifoanele de pardoseală și de către basele de preluare a apelor pluviale a acumulatorilor de apă de la nivelul radierului subsolului, închiderea corespunzătoare a rosturilor de dilatație dintre tronsoane și a sifoanelor din pardoseală, ce au determinat producerea infiltrațiilor din subsol și acumulările de apă, precum și a celorlalte defecțiuni tehnice, respectiv porțile de acces auto, centrala de alarmare și stingere incendiu, autorizarea ISU pentru adăposturile de protecție civilă "ALA", crăpăturile din diafragma de beton de la nivelul subsolului, fisurile existente pe scările blocurilor, inclusiv obținerea tuturor autorizațiilor, acordurilor și avizelor necesare pentru aceste lucrări, suportarea costurilor aferente, precum și contractarea de servicii și achiziția de materiale pentru proiectarea și executarea acestor lucrări și suportarea costurilor acestora; respectiv, a solicitat, în caz de refuz al pârâtei de a efectua lucrările de remediere, autorizarea executării lucrărilor de către Asociație pe cheltuiala A. S.R.L., urmând ca valoarea totală a acestora să fie stabilită potrivit expertizei efectuate în dosar.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1.528, art. 1.707-1.708 C. civ., respectiv art. 18, art. 22 și art. 30 din Legea nr. 10/1995.

În data de 28.04.2022, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București și a solicitat trimiterea cauzei, spre soluționare, instanței de la sediul acesteia, Judecătoria Sibiu, în raport cu prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

În data de 23.05.2022, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției invocate, arătând că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 113 alin. (2) C. proc. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 8303/2022 din 20.09.2022, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

A reținut instanța că dispozițiile art. 113 alin. (2) C. proc. civ. reglementează un caz de competență alternativă care vizează doar persoanele fizice, ceea ce rezultă din referirea pe care textul legal o face la domiciliu, nu și la sediu.

Pe de altă parte, pentru persoanele juridice de drept privat, art. 109 C. proc. civ. prevede o regulă similară, care se raportează, însă, la locul unde au un dezmembrământ fără personalitate juridică pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârșite de acesta.

Or, în prezenta cauză, din înscrisurile depuse la dosar coroborate cu susținerile părților, rezultă că pârâta este o persoană juridică de drept privat care are sediul în mun. Sibiu, str. x, jud. Sibiu, neavând alte dezmembrămite fără personalitate juridică.

Prin urmare, pentru stabilirea competenței de a judeca prezenta cauză, ce are ca obiect o obligație a face, devine aplicabil art. 107 C. proc. civ., instanța competentă teritorial fiind Judecătoria Sibiu.

Prin sentința nr. 710/2024 din 29.02.2024, Judecătoria Sibiu, secția civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul, pentru soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că, prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar se solicită obligarea vânzătorului la executarea obligației sale de garanție împotriva viciilor, fiind invocate în mod expres dispozițiile art. 1.707 și art. 1.708 C. civ., privitoare la garanția contra viciilor bunului vândut.

Locul executării contractelor de vânzare cumpărare având ca obiect imobilele situate în București, Șos. x, bloc. A, se află în circumscripția Judecătoriei Sectorului 1 București, astfel cum reiese din contractele depuse.

Locul predării bunurilor, punerea lor la dispoziție și predarea actelor indicate în contracte se află în sectorul 1, București.

Totodată, în situația admiterii cererii de chemare în judecată formulată, obligația privitoare la garanția contra viciilor bunului vândut ar trebui executată de către vânzător la locul situării imobilelor, în sectorul 1, București.

Astfel, devin incidente prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., care stabilesc că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, este competentă și instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract.

Pe cale de consecință, a reținut că Judecătoria Sector 1 București a admis în mod greșit excepția necompetenței teritoriale, invocată de către pârâtă.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, pentru considerentele expuse în continuare.

Desesizarea celor două instanțe aflate în conflict a fost determinată de interpretarea diferită a normelor procedurale în materia competenței teritoriale în litigiul pendinte.

Astfel, Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că, față de lipsa incidenței, în cauză, a prevederilor art. 109, respectiv art. 113 alin. (2) C. proc. civ., în speță este aplicabilă regula generală în materia competenței teritoriale, instituită de prevederile art. 107 C. proc. civ., potrivit căreia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Pe de altă parte, Judecătoria Sibiu a reținut că, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, de executare a obligației vânzătorului de garanție împotriva viciilor ascunse în legătură cu un imobil situat în București, Șos. x, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., care instituie un caz de competență teritorială alternativă, în sensul că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă și instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract.

Se constată că, prin acțiunea formulată, reclamanta a dedus judecății o cerere prin care a solicitat, în principal, obligarea pârâtei A. S.A., în calitatea acesteia de dezvoltator/investitor și de vânzător, la remedierea viciilor ascunse intervenite cu privire la părțile comune ale construcției, atât în temeiul prevederilor art. 30 din Legea nr. 10/1995, cât și al garanției reglementate de prevederile art. 1.707 și art. 1.708 C. civ., iar, în subsidiar, autorizarea sa, conform art. 1.528 alin. (1) și art. 1.710 alin. (1) C. civ., de a efectua lucrările de remediere pe cheltuiala pârâtei, în ipoteza refuzului acesteia de executare a lor.

În acest sens, reclamanta a arătat, în mod expres, în cuprinsul acțiunii, că "A., în calitate de vânzător și, totodată, de investitor/dezvoltator, datorează garanția pentru vicii ascunse atât în temeiul contractului încheiat cu actualii proprietari ai apartamentelor din cadrul Complexului Rezidențial A., cât și în temeiul Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcții."

De asemenea, reclamanta a precizat și că "raporturile obligaționale în cadrul cărora ia naștere obligația de garanție sunt diferite, dar obligația de garanție a investitorului nu exclude obligația de garanție a vânzătorului", sens în care s-a referit inclusiv la clauzele din contractele de vânzare-cumpărare încheiate de pârâtă, în calitate vânzătoare, cu privire la imobil, prin care se menționează că dobândirea dreptului de proprietate are loc "fără ca Vânzătorul să fie exonerat de răspunderea pentru evicțiune și pentru vicii".

Așadar, cum cererea formulată derivă inclusiv din obligația vânzătorului de a garanta contra viciilor bunului vândut, conform art. 1.707 C. civ., în speță este atrasă incidența art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., potrivit căruia, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112 din același act normativ, mai este competentă și instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației.

Dispozițiile legale anterior evocate prevăd o competență teritorială alternativă, ipoteză în care alegerea între instanțele deopotrivă competente revine reclamantului, în conformitate cu prevederile art. 116 C. proc. civ., și nu poate fi cenzurată nici de pârâtă și nici de către instanță.

Ca atare, odată făcută alegerea de către reclamant, instanța nu se poate dezînvesti prin declinarea competenței de soluționare a cauzei, din oficiu ori la cererea pârâtului, însă, deopotrivă, nici reclamantul nu poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanțe competente.

Or, din moment ce, în prezenta cauză, reclamanta a înțeles să sesizeze cu soluționarea litigiului Judecătoria Sectorului 1 București, instanță competentă în raport cu locul de executare a obligației de garantare contra viciilor ascunse în legătură cu imobilul situat în București, Șos. x, atașată obligației principale, de transmitere a proprietății, a stabilit în mod definitiv competența de soluționare a cererii în favoarea acestei instanțe.

Cum, însă, aspectele afirmate prin cererea introductivă de instanță relative la existența obligației de garantare contra viciilor ascunse constituie chestiuni de fond, revine Judecătoriei Sectorului 1 București competența de a cerceta cauza din această perspectivă, care excede obiectului de analiză al regulatorului de competență.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 aprilie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.