Decizia nr. 1990/2021 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 5099/2019 a Judecătoriei Sectorului 4

Obiectul cauzei: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 4 aprilie 2019 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub dosar nr. x/2019, reclamanta A. str. x, a solicitat instanței ca, pe calea ordonanței președințiale, să dispună obligarea pârâtei B. să permită accesul în apartamentul nr. x, situat în București, str. x, proprietatea sa, în vederea efectuării lucrărilor de înlocuire a conductelor de apă rece, apă caldă și scurgere aferente băii și bucătăriei, cu cheltuieli de judecată.

Sentința pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București: Prin sentința civilă nr. 5099 din 23 aprilie 2019, Judecătoria Sectorului 4 București a admis acțiunea și a dispus obligarea pârâtei să permită reprezentanților reclamantei, precum și instalatorilor autorizați, accesul în imobilul aflat în proprietatea pârâtei, situat în București, str. x, pentru a efectua lucrările de înlocuire a conductelor de apă rece, apă caldă și scurgere aferente băii și bucătăriei. Totodată, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1020 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Decizia pronunțată de Tribunalul București: Prin decizia civilă nr. 2723 A din 7 octombrie 2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta pârâtă B. împotriva sentinței civile nr. 5099 din 23 aprilie 2019 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București. Împotriva acestei decizii, pârâta B. a declarat recurs.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București: Prin decizia civilă nr. 204R din 29 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei civile nr. 2723 A din 7 octombrie 2019 pronunțată de Tribunalul București. Prin decizia nr. 442 R din 24 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a fost admisă cererea de completare formulată de intimata-reclamantă A., str. x, în contradictoriu cu recurenta-pârâtă B.. S-a dispus completarea dispozitivului deciziei nr. 204R din 29 mai 2020, în sensul obligării recurentei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON. S-a respins cererea de amendare, ca nefondată.

Contestație în anulare: Prin contestația în anulare înregistrată la 5 octombrie 2020 pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, sub dosar nr. x/2020, contestatoarea B. a solicitat anularea deciziei nr. 442 R din 24 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Decizia pronunțată în soluționarea contestației în anulare: Prin decizia nr. 10 din 13 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III- a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea B. împotriva deciziei civile nr. 442 R din 24 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata A..

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei civile nr. 10 din 13 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III- a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, contestatoarea B. a declarat recurs.

Procedura în fața instanței de recurs: Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 1 aprilie 2021 și repartizat aleatoriu completului nr. 5. Având în vedere data înregistrării cererii introductive (4 aprilie 2019), procedura aplicabilă cauzei este cea reglementată de dispozițiile Legii nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative. În vederea efectuării procedurilor de comunicare, astfel cum acestea sunt reglementate de dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea recursului către intimată, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Apărările formulate în cauză: Intimata A. a depus întâmpinare, comunicată, solicitând anularea recursului ca netimbrat și constatarea nulității recursului pentru nemotivare. A invocat și excepția inadmisibilității căii de atac și a solicitat amendarea recurentei cu amendă judiciară în cuantum de 1000 RON pentru exercitarea cu rea-credință a căii de atac și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON, reprezentând onorariu avocat, în a căror dovedire a depus chitanță și factură. Recurenta-contestatoare a depus răspuns la întâmpinare, prezentând aspecte ce țin de fondul litigiului, solicitând respingerea apărărilor formulate de intimată. A depus și precizări, solicitând instanței să verifice dacă mai există vreun dosar având același obiect, în vederea conexării. A solicitat și judecarea cauzei în lipsă. După efectuarea procedurilor de comunicare, în aplicarea art. 490 coroborat cu art. 494 C. proc. civ., s-a stabilit termen în vederea soluționării recursului la 7 octombrie 2021. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimată, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii. Prin decizia civilă nr. 250 din 24 septembrie 2020, Curtea de Apel Suceava a anulat, ca nemotivat, recursul declarat de reclamantul C. împotriva deciziei civile nr. 191 din 11 februarie 2020 pronunțată de Tribunalul Suceava, hotărârea instanței de recurs fiind definitivă. Prin decizia civilă nr. 345 din 16 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a fost anulată, ca tardivă, contestația în anulare formulată de contestatorul C.. În conformitate cu prevederile art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată. În speță, calea de atac a recursului a fost declarată împotriva unei decizii pronunțate în soluționarea unei contestații în anulare - cale extraordinară de atac formulată împotriva unei hotărâri definitive pronunțată de instanța de recurs, decizie ce nu este supusă, prin lege, căii de atac a recursului. Coroborând prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 și pct. 5 C. proc. civ., cu dispozițiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ., cum hotărârea ce a făcut obiectul contestației în anulare este definitivă, reiese că și decizia nr. 345 din 16 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă prin care a fost soluționată contestația în anulare este definitivă, nefiind supusă prin lege căii de atac a recursului. Dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează principiul legalității căilor de atac, prevăd că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă prin lege cenzurii acestei căi de atac, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul, ca inadmisibil. În ceea ce privește cererea de amendare a recurentei-contestatoare B., se reține că nu s-a făcut dovada relei credințe a părții în exercitarea căii de atac, simpla formulare a unei căi de atac nefiind în măsură să înlăture prezumția de bună-credință, astfel încât, Înalta Curte urmează să respingă cererea formulată de intimata A. str. x. Având în vedere soluția pronunțată, de respingere ca inadmisibilă a căii de atac, în aplicarea dispozițiilor art. 453 C. proc. civ., obligă pe recurenta-contestatoare la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata A. str. x.