ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 618/2024

Ședința publică din data de 21 martie 2024

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 31.01.2024, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție– secția a II-a civilă, recursul declarat de recurentul- reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1068 din 4 decembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021.

Prin cererea scrisă înregistrată la dosar la data de 02 februarie 2024, recurentul- reclamant a formulat cerere de renunțare la calea de atac, solicitând să se ia act de renunțarea la judecata recursului.

Ulterior, a fost înaintată la dosar și cererea formulată de recurent de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 452 și 453, art. 425 alin. (1) lit. b), art. 9 alin. (2), art. 205 alin. (2) lit. c), art. 194 lit. d) și art. 30 C. proc. civ., retrasă, de asemenea, de către recurentul-reclamant, prin cererea scrisă înaintată la dosar la data de 06.02.2024.

Înalta Curte, sesizată cu recursul declarat, având în vedere cererile de renunțare la judecată, va lua act de manifestarea de voință a recurentului- reclamant.

De principiu, renunțarea la judecată reprezintă actul procesual de dispoziție al reclamantului, în calitatea sa de inițiator al demersului judiciar, de a renunța la soluționarea unei cauze, fără a avea obligația de a-și justifica manifestarea de voință și fără a fi constrâns, din punct de vedere temporal, în privința acesteia.

Procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, în conținutul căruia intră și dreptul părților de a face acte procedurale de dispoziție cu privire la drepturile subiective deduse judecății sau la mijloacele procedurale prin care se pot recunoaște ori stabili aceste drepturi.

În cauză, recurentul- reclamant a solicitat expres să se ia act că renunță la judecata recursului și la judecata cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate invocată.

Conform prevederilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ. "Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă".

Având în vedere că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții, care nu este supus cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, în temeiul dispozițiilor art. 406 C. proc. civ., se reține că, în aceste condiții, devin aplicabile și dispozițiile art. 463 alin. (1) din același cod, potrivit cărora achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre.

Respectând, astfel, principiul disponibilității părții, care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ. Înalta Curte constată că, în cauză, recurentul- reclamant A. a renunțat la judecarea căii extraordinare de atac a recursului și a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate invocată, sens în care, va lua act de cererile formulate, dând eficiență principiului dreptului părții de a dispune asupra cererii formulate.

Date fiind prevederile legale arătate și aspectele asupra cărora sunt limitate dezbaterile în ipoteza intervenirii manifestării procesuale a renunțării la judecată, când instanța nu mai poate face acte de cercetare judecătorească asupra altor chestiuni legate de drepturile deduse judecății ori de calitățile părților implicate în litigiu, Înalta Curte, în temeiul art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., va lua act de cererile de renunțare la judecata căii extraordinare de atac deja exercitate de către recurent, în condițiile existenței manifestării de voință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de recurentul- reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1068 din 4 decembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale și a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate invocată de recurent.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2024.