ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 242/2023

Ședința publică din data de 9 februarie 2023

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin la data de 21 iunie 2019 sub nr. x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: darea în plată a terenului înscris în CF nr. x Reșița, având număr cadastral x, nr. top x, în suprafață de 5755 mp, pentru a se constata stingerea tuturor datoriilor izvorâte din Contractul de ipotecă imobiliară încheiat cu pârâtul, la data de 01 iunie 2012 și autentificat la BNP C. sub nr. x.

Prin sentința civilă nr. 1462 pronunțată la data de 22 septembrie 2021, Tribunalul Caraș-Severin a respins excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată și excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune; a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B. și a dispus darea în plată a terenului înscris în CF nr. x Reșița, nr. cadastral x, nr. top x, în suprafață de 5755 mp, în vederea stingerii datoriilor izvorâte din contractul de ipotecă imobiliară încheiat între părți la data de 01.06.2012, autentificat la BNP C., sub nr. x, obligații stabilite la suma de 71860 euro; a dispus ca hotărârea să țină loc de act autentic referitor la dispoziția privind darea în plată anterior consemnată.

Prin decizia civilă nr. 81 din 30 martie 2022, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a admis apelul formulat de apelantul pârât Dr. B. în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 1462/22.09.2021 pronunțate de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. x/2019, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B.. A menținut în rest dispozițiile sentinței pronunțate în primă instanță și a obligat intimata reclamantă la plata către apelantul pârât a cheltuielilor de judecată efectuate în primă instanță și în apel în cuantum de 7819,10 RON.

Împotriva deciziei civile nr. 81 din 30 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a formulat recurs reclamanta A. solicitând casarea în tot a deciziei recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe prevederile art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de casare, reclamanta a arătat că, în motivarea deciziei atacate, Curtea de Apel Timișoara a avut în vedere dispozițiile art. 1492 alin. (1) C. civ. și a apreciat că problema de drept supusă analizei prin cererea de apel se referea la momentul când creditorul trebuia să își exprime consimțământul față de propunerea debitorului de a executa o altă prestație decât cea datorată inițial. În acest sens, Curtea a învederat că darea în plată constituia un mijloc de stingere a obligațiilor și nu de transformare a acestora iar, din această perspectivă, acceptarea propunerii debitorului urma să aibă loc la momentul la care acesta trebuia să facă plata. Ca atare, în speța de față, Curtea a apreciat că întrucât acordul creditorului a intervenit înainte de momentul executării, nu erau întrunite condițiile unei dări în plată, ci a unei novații prin schimbare de obiect.

Contrar motivelor reținute în considerentele deciziei Curții de Apel, reclamanta a apreciat că soluția pronunțată s-a întemeiat pe interpretarea eronată a prevederilor art. 1492 alin. (1) din C. civ., adăugându-se la lege.

Darea în plată este definită în doctrină ca fiind operațiunea prin care debitorul execută către creditorul său, cu consimțământul acestuia, o altă prestație decât aceea la care s-a obligat la încheierea raportului juridic obligațional. Noțiunea de dare în plată este admisă în baza principiului libertății contractuale pentru situația în care există consimțământul expres al creditorului în sensul acceptării altui lucru spre plată, consimțământ care conduce la încheierea convenției de dare în plată.

Așa cum rezultă în mod clar din cuprinsul contractului nr. x/01.06.2012, intimatul pârât a consimțit la executarea de către reclamantă a unei alte prestații, în măsura nerestituirii sumei împrumutate, prin darea în plată a terenului ipotecat înscris în CF nr. x Reșița, nr. cad. x, nr. top. x, în suprafață de 5.755 mp.

Prin forța obligatorie a contractului, consacrată de art. 1270 din C. civ., părțile sunt obligate să execute întocmai toate prestațiile la care s-au îndatorat prin contract, executarea urmând a avea loc la termenele și în condițiile stabilite.

Contractul de ipotecă încheiat între părți, ce conține și dreptul părților de a solicita concursul instanțelor judecătorești pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc convenției de dare în plată, constituie un contract valabil, încheiat cu respectarea tuturor condițiilor de fond și formă prevăzute de lege

Părțile contractante au convenit că modalitatea de stingere a obligațiilor asumate, în eventualitatea în care nu ar fi fost îndeplinită obligația de restituire a împrumutului, să fie darea în plată.

În mod nelegal și fără a fi învestită cu un capăt de cerere corespunzător pentru a se pronunța asupra legalității contractului de ipotecă, instanța de apel nu a acordat eficiența juridică cuvenită înțelegerii părților, consfințită printr-un act juridic autentic, nesocotind prevederile art. 1266 din C. civ.

În considerentele deciziei recurate, s-a realizat, în mod nelegal, o aplicare greșită a prevederilor contractului nr. x/01.06.2012 încheiat între părți, cu nesocotirea voinței concordante a acestora.

În realitate, intimatul B. a acceptat în mod expres să primească plata constând în bunul ipotecat, în măsura neîndeplinirii la termen a obligației de restituire a împrumutului.

În cadrul contractului nr. x/01.06.2012 s-a menționat că "Noi, părțile contractante, declarăm că am luat cunoștință de conținutul prezentului act pe care l-am înțeles în întregime și declarăm că cele consemnate în cuprinsul acestuia sunt adevărate sub sancțiunile prevăzute de legea penală pentru falsul în declarații. Constatând că acest contract corespunde întocmai voinței noastre, am semnat toate exemplarele acestuia".

În atare condiții, recurenta apreciază că intimatul și-a exprimat consimțământul în mod valabil și în cunoștință de cauză. Arată că se impune a fi evidențiat că la încheierea înțelegerii dintre părți a participat și traducătorul autorizat D.. De altfel, intimatul nu a susținut nici în fața instanței de fond și nici a instanței de apel faptul că nu ar fi înțeles sau nu ar fi consimțit la cele prevăzute de contractul încheiat între părți.

Astfel, apreciază că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 1279 din C. civ. În mod artificial și nelegal, Curtea a apreciat, adăugând la lege, necesitatea exprimării consimțământului creditorului concomitent cu oferirea și preluarea bunului dat în plată. Nu există însă un temei legal pentru a se susține această necesitate. Este incontestabil faptul că intimatul a fost de acord cu primirea terenului ipotecat pentru stingerea împrumutului, prin procedura dării în plată, în măsura nerestituirii sale în natură.

În speță, în dispozitivul hotărârii recurate, instanța de apel a recurs în mod corect la textul de lege de natură a conduce la soluționarea cauzei, dar l-a încălcat în litera sa, interpretarea dată acestuia fiind eronată, cu adăugare la lege.

Sub un alt aspect, raportat la conținutul dispozițiilor art. 1492 din C. civ., existența consimțământului intimatului, manifestat prin încheierea contractului nr. x/01.06.2022, conduce la liberarea debitorului său, independent de valoarea bunului imobil dat în plată. Instituția dării în plată presupune că debitorul se poate elibera executând o altă prestație, cu consimțământul creditorului său, obligația urmând a se stinge atunci când noua prestație este efectuată.

Arată că, din probatoriul administrat în cauză în fața instanței de fond, rezultă că valoarea terenului ipotecat (75.080 euro) este superioară împrumutului acordat (71.860 euro), așa cum rezultă din raportul de expertiză extrajudiciară depus la dosarul cauzei. Menționează că intimatul nu a produs sau propus vreo probă contrară pentru combaterea concluziilor acestui raport.

Pentru toate motivele arătate, solicită admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel, cu cheltuieli de judecată.

Intimatul nu a formulat întâmpinare, cererea de recurs fiind comunicată acestuia la data de 4 august 2022, conform dovezii de la dosar recurs.

La data de 9 septembrie 2022, recurenta-reclamantă a transmis prin e-mail cerere de renunțare la dreptul pretins, solicitând respingerea pe fond a recursului, însoțită de declarație notarială autentificată sub numărul x din 1 septembrie 2022 de către notar public E., declarație ce se regăsește la filele x verso - 23 din dosarul de recurs.

Având în vedere modalitatea de redactare a declarației de renunțare autentificată sub numărul x de către notar public E. la data de 1 septembrie 2022, prin care reclamanta arată că "renunță la judecarea cauzei care formează obiectul dosarului de mai sus, conform art. 406 alin. (5) C. proc. civ. renunț la dreptul pretins judecății în dosarul mai sus amintit", iar ulterior arată că "dau prezenta declarație pentru a servi la Tribunalul Timiș, Curtea de Apel Timișoara, Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul x/2019, ca instanța să ia act de renunțarea mea, a declarantei, la judecarea cauzei...", Înalta Curte va proceda la calificarea manifestării de voință a recurentei – reclamante în acord cu principiul disponibilității.

Procesul civil cunoaște mai multe faze procesuale, faza judecății cuprinzând judecata în primă instanță și judecata în căile de atac. Reclamantul, apelantul, recurentul, ca subiecți de sezină în procesul civil, pot renunța la cererea lor adresată unei instanțe judecătorești.

În cauză, Înalta Curte constată că pe rolul său se află înregistrat recursul declarat deciziei civile nr. 81 din 30 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă și că declarația de renunțare a fost formulată de către recurenta din dosar. Prin raportare la calitatea sa procesuală, recurenta putea să renunțe la calea de atac promovată. Drept urmare, Înalta Curte va califica cererea de renunțare, formulată de către reclamantă, ca fiind o cerere de renunțare la judecata recursului, în contextul în care a fost învestită cu soluționarea acestei căi extraordinare de atac.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casației și Justiție.

Asupra cererii de renunțare la judecata recursului, formulată de recurenta-reclamantă A., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 463 alin. (1) C. proc. civ. "achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre", iar conform prevederilor art. 464 alin. (1) și (2) C. proc. civ. "achiesarea poate fi expresă sau tacită, totală ori parțială. Achiesarea expresă se face de parte prin act autentic sau prin declarație verbală în fața instanței ori de mandatarul său în temeiul unei procuri speciale".

Procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, în conținutul căruia intră, așadar, și dreptul părților de a face acte procedurale de dispoziție cu privire la drepturile subiective deduse judecății sau la mijloacele procedurale prin care se pot recunoaște ori stabili aceste drepturi. Prin urmare, renunțarea la judecata unei căi de atac reprezintă un act procedural de dispoziție permis părților în procesul civil.

În cauză, recurenta-reclamantă a depus declarație autentificată sub nr. x din 1 septembrie 2022 de către notar public E., prin care declară că înțelege să renunțe la judecata recursului ce face obiectul prezentului dosar.

Văzând manifestarea de voință a recurentei-reclamante, Înalta Curte urmează să ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile numărul 81 din 30 martie 2022 pronunțată la data de Curtea de Apel Timișoara – secția I Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 81 din 30 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 februarie 2023.