ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 61/2024

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2024

Asupra recursului civil de față;

Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:

A.Obiectul cererii introductive

Prin cererea înregistrată la 1 martie 2019 pe rolul Tribunalului Specializat Mureș, reclamanta A., prin administrator judiciar consorțiul format din: B.., și C., în contradictoriu cu pârâtul-furnizor D. S.R.L. și chematul în garanție – producător E. S.A. a solicitat în principal, în contradictoriu cu D. S.R.L. să se constate rezoluțiunea contractului de furnizare nr. x din 4 iunie 2018 încheiat între reclamant și pârât având ca obiect furnizarea de către pârâtă a cablului de tracțiune din oțel mat, construcția 6x19 Seale+FC, conform EN-12385-4, clasa de rezistentă 1960 N/mm, clasa B, s/Z, cu uleiere/ungere anticoroziva, având fire exterioare în toron 2,05 mm, sarcina minima de rupere (minimum Breaking Load) MBL 404 KN, sarcina efectivă de rupere 454 kn, diametre și specificații 25 mm 4x2500 m și 2x3000 m, pentru vicii ascunse; obligarea pârâtei la restituirea prețului contractului de furnizare în cuantum de 571.290,44 RON, ca efect al pronunțării rezoluțiunii contractului de furnizare, în termen de 10 zile de la data pronunțării unei hotărâri definitive, sub sancțiunea plății de 100 euro/zi daune cominatorii, obligarea pârâtei la plata de daune-interese pentru repararea întregului prejudiciu cauzat prin furnizarea cablului cu vicii ascunse, în termen de 10 zile de la data pronunțării unei hotărâri definitive, sub sancțiunea plății de 100 euro/zi daune cominatorii, respectiv: suma de 106.000 euro aferentă contractului de prestări servicii încheiat între reclamantă și F. S.R.L. privind executarea înlocuirii cablurilor tractoare ale instalațiilor de transport pe cablu: Bușteni - Babele (județul Prahova) 4 cabluri și pentru instalația de transport pe cablu Peștera Babele (județul Dâmbovița) 2 cabluri; suma de 1.056.680 RON reprezentând beneficiul nerealizat în perioada noiembrie 2018 - aprilie 2019, prin neutilizarea de către reclamantă a serviciilor de cablu pe cele două tronsoane Bușteni-Babele (județul Prahova) și Peștera-Babele (județul Dâmbovița); în temeiul dispozițiilor art. 1489 C. civ., solicită obligarea la plata dobânzii legale aferente sumelor de mai sus, dobânzi ce se vor calcula de la data introducerii prezentei acțiuni și până la momentul plății efective.

Sau în secundar, în contradictoriu cu E. S.A. să se dispună, în cazul în care se va considera că operează prevederile privind înlăturarea convențională a garanției din contractul de furnizare, obligarea garantului-producător E. S.A. la plata către reclamanta a sumei de 571.290,44 RON reprezentând prețul pe care reclamanta la achitat pârâtului-furnizor pentru cablul de tracțiune din otel mat, construcția 6x19 Seale+FC, conform EN-12385-4, clasa de rezistență 1960 N/mm, clasa B, s/Z, cu uleiere/ungere anticorozivă, având fire exterioare în toron 2,05 mm, sarcina minimă de rupere (minimum Breaking Load) MBL 404 KN, sarcina efectivă de rupere 454 kn, diametre și specificații 25 mm 4x2500 m și 2x3000 m, ca urmare a încălcării declarațiilor privind forța de rupere realizata a cablului tractor, ce reprezintă viciu ascuns, din declarațiile de conformitate nr. 324, 325, 326, 327, 328, și 337 din data de 27 iunie 2018, obligarea garantului-producător E. S.A. la plata de daune-interese pentru repararea întregului prejudiciu cauzat prin producerea și vânzarea cablului cu vicii ascunse, în termen de 10 zile de la data pronunțării unei hotărâri definitive, sub sancțiunea plății de 100 euro/zi daune cominatorii respectiv: suma de 106.000 euro aferentă contractului de prestări servicii încheiat între reclamanta și F. S.R.L. privind executarea înlocuirii cablurilor tractoare ale instalațiilor de transport pe cablu: Bușteni-Babele (județul Prahova) 4 cabluri și pentru instalația de transport pe cablu Peștera-Babele (județul Dâmbovița) 2 cabluri; suma de 1.056.680 RON reprezentând beneficiul nerealizat în perioada noiembrie 2018 - aprilie 2019, prin neutilizarea de către reclamanta a serviciilor de cablu pe cele doua tronsoane Bușteni-Babele (județul Prahova) și Peștera-Babele (județul Dâmbovița); în temeiul dispozițiilor art. 1489 C. civ., solicită obligarea la plata dobânzii legale aferente sumelor de mai sus, dobânzi ce se vor calcula de la data introducerii prezentei acțiuni și până la momentul plății efective.

B. Hotărârea primei instanțe.

Prin sentința nr. 140 din 2 noiembrie 2022, Tribunalul Specializat Mureș a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. prin administratorii judiciari B.. și C. în contradictoriu cu pârâta D. S.R.L.; a respins cererea de chemare în garanție formulată de reclamanta A. S.A., prin administratorii judiciari B.. și C., în contradictoriu cu chemata în garanție E. S.A.; a obligat reclamanta A. S.A., prin administratorii judiciari B.. și C., la plata sumei de 5000 RON către pârâta D. S.R.L. și a sumei de 9.730 RON către chemata în garanție E. S.A., cu titlu de cheltuieli de judecată; a dispus ca Biroul Local de Expertize Tehnice Judiciare Argeș să vireze suma de 4.030 RON în contul expertului G..

C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe.

Împotriva acestei hotărâri și a încheierii din 20 ianuarie 2021 a formulat apel reclamanta A. S.A., societate în reorganizare, prin administrator judiciar consorțiul format din B.. și C., solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii și a încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare către o altă instanță de același grad cu cea care a judecat cauza.

D. Hotărârea instanței de apel.

Prin decizia nr. 89/A din 5 aprilie 2023, Curtea de Apel Târgu-Mureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis apelul declarat de reclamanta A. S.A., prin administratorii judiciari B.. și C. și prin administrator special H. și a schimbat în parte hotărârea atacată în sensul că a înlăturat dispoziția de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 9730 RON în favoarea chematei în garanție E. S.A.; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate; a respins ca neîntemeiată cererea apelantei A. S.A. de obligare a intimaților D. S.R.L. și E. S.A. la plata cheltuielilor de judecată.

E. Considerentele hotărârii instanței de apel.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel a reținut în esență următoarele:

Din considerentele sentinței apelate rezultă că instanța și-a format convingerea în baza probelor administrate, inclusiv înscrisurile și raportul de expertiză, iar împrejurarea că a ajuns la o concluzie care nemulțumește partea nu relevă o situație de necercetare a fondului.

Prima instanță a reținut că la originea diferendului juridic și neautorizarea instalațiilor de transport pe cablu pentru persoane stă culpa reclamantei care a contractat cu pârâta furnizarea unui cablu conform standardului EN 12385-4, și nu un cablu fabricat potrivit standardului EN 12385-8, necesar activității sale.

Dezbaterile în cauză au fost închise la 21 septembrie 2022, astfel că în mod greșit a fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în favoarea chematei în garanție E. S.A., care a depus înscrisuri doveditoare pentru aceste cheltuieli la 4 octombrie 2022. Aceasta duce la schimbarea în parte a soluției în sensul înlăturării dispoziției de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 9.730 RON în favoarea chematei în garanție.

Având în vedere că a fost învestită cu soluționarea unei cereri vizând angajarea răspunderii furnizorului și a producătorului pentru viciile ascunse ale lucrului vândut, instanța în mod corect s-a raportat în primul rând la obiectul contractului, pentru a stabili caracteristicile lucrului și destinația sa.

Nu poate fi primită argumentarea reclamantei că produsul/cablul are aceleași caracteristici tehnice indiferent de standard, dar că pentru a putea fi folosit în UE pârâta trebuia să livreze un cablu cu declarații de conformitate elaborate sub standardul EN 12385-8; deoarece ar rezulta de aici că ar putea fi utilizat pentru activitatea reclamantei orice fel de cablu dacă ar fi însoțit de un certificat de conformitate elaborat sub standardul EN 12385-8. Certificatul de conformitate nu este o simplă formalitate, ci un act justificativ privind respectarea, chiar începând cu procesul de fabricație, a tuturor cerințelor tehnice și de securitate necesare pentru cazurile particulare de utilizare.

Din perspectiva temeiului juridic invocat, sunt lipsite de relevanță argumentele apelantei cu privire la neconformitatea produsului sub aspectul forței de rupere deoarece bunul nu este apt utilizării normale pentru că în condițiile în care nu a fost produs conform standardului EN 12385-8, niciodată nu va putea fi autorizat de ISCIR.

ISCIR nu va refuza autorizarea cablurilor pentru că forța de rupere este necorespunzătoare potrivit expertizelor invocate de apelantă, ci pentru că bunul nu a fost conceput utilizării în instalații de cablu pentru transport persoane, neprezentând în abstract, indiferent de orice testare, garanțiile de securitate în exploatare.

Câtă vreme cablurile furnizate au fost fabricate în conformitate cu un alt standard, EN 12385-4, este lipsită de consistență logică cercetarea respectării de către produsele livrate a condițiilor din cartea tehnică a instalației tehnice în contextul în care acest lucru implică o analiză a conformării cu standardul EN 12385-8.

Imposibilitatea absolută de utilizare a bunului conform destinației sale, decurge din chiar momentul încheierii contractului de furnizare, din stabilirea obiectului contractului, care menționează achiziționarea de cablu conform cu standardul EN 12385-4, astfel că deficiența care face bunul impropriu utilizării normale nu este nici ascuns.

F. Calea de atac împotriva deciziei Curții de Apel.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta I. S.A. (fostă A.) prin administrator special H. și prin administrator judiciar Consorțiul format din B. și C., criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate.

Prin cererea de apel s-a arătat că hotărârea primei instanțe este nemotivată și nu respectă exigențele impuse de dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

În mod greșit, Curtea de Apel susține că viciile sentinței au fost doar enumerate fără a fi dezvoltate și constată că hotărârea corespunde exigențelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., fără a analiza toate motivele invocate de reclamantă, astfel încât în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (6), cât și cel prevăzut de alin. (8) C. proc. civ.

Modalitatea de abordare a motivării unei sentințe echivalează cu necercetarea fondului cauzei, ceea ce impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru respectarea dublului grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii.

S-a solicitat instanței de control judiciar să constate faptul că hotărârea primei instanțe nu răspunde exigențelor legale privind motivarea, de vreme ce instanța nu indică în mod transparent motivul pentru care au fost înlăturate argumentele reclamantei, motivarea ținând cont numai de argumentul pârâtei.

Construcția juridică a hotărârii recurate nu răspunde tuturor motivelor de apel invocate, ceea ce relevă omisiunea instanței de apel de a proceda la o examinare critică și adecvată a argumentelor esențiale ale apelantei-reclamante, în lipsa cărora realizarea controlului de legalitate în recurs nu poate fi realizat.

În cauză sunt întrunite cerințele art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. deoarece au fost interpretate și aplicate greșit prevederile standardelor EN 12385-8 și EN 12385-4, iar cablurile trebuiau să fie însoțite de certificate de conformitate și calitate conform Regulamentului 424/CE/2006, nicidecum conform Directivei 42/2016 – mașini.

Curtea de Apel a aplicat greșit temeiul juridic invocat de reclamantă cu consecința necercetării aspectelor ce țin de respectarea de către produsele livrate a condițiilor/caracteristicilor solicitate de reclamantă și acceptate de D. prin contract.

Instanța de apel reține că obiectul cererii de chemare în judecată vizează răspunderea furnizorului și a producătorului pentru viciile ascunse ale lucrului vândut, dar apreciază în mod greșit că instanța de la fond s-ar fi raportat corect la obiectul contractului, pentru a stabili caracteristicile lucrului și destinația sa. Destinația bunului a fost stabilită în mod greșit de către instanțe. Cablurile comandate sunt improprii întrebuințării, dar nu pentru că ele au fost concepute pentru o altă utilizare, ci pentru că nu s-au respectat cerințele tehnice, parametrii necesari producerii lor.

Ceea ce nici pârâta și nici instanțele nu au înțeles este faptul că telecabina funcționează cu două tipuri de cabluri, respectiv cabluri purtătoare și de susținere și cabluri de tracțiune –cablul din speța de față.

Producătorul E. și distribuitorul D. nu au știut de existența Regulamentului CE 2016/424 și de obligativitatea aplicării prevederilor acestuia la produsul comandat de reclamantă, fie că ar fi fost pe standardul EN 12385-4, fie pe EN 12385-8. Nu categoria standardului determină aplicabilitatea Regulamentului, ci categoria subsistemului, adică a cablului livrat, respectiv faptul că acesta era un cablu trăgător folosit la o telecabină, adică o instalație pe cablu, potrivit Regulamentului.

Cablul trebuia supus certificărilor potrivit prevederilor Regulamentului și nu Directivei mașinii.

Faptul că reclamanta a încercat să suplinească o obligație a celor doi a dus de fapt la rezultatul care a determinat această acțiune – respectiv s-a constatat că a fost livrat un produs cu vicii ascunse.

Cererea de ofertă, negocierile, precum și încheierea contractului de furnizare, inclusiv actele adiționale s-au realizat după intrarea în vigoare a H.G. nr. 957/2016. Atât S.C. D. S.R.L., în calitate de furnizor, cât și producătorul S.C. E. S.A. trebuiau să respecte prevederile Regulamentului 2016/424 privind instalațiile pe cablu.

Se omite cu bună știință faptul că discuțiile dintre solicitant și ofertant au analizat tipul instalației din care face parte cablul solicitat, precum și modul de utilizare a acestuia.

Instanța de apel se raportează în mod greșit la destinația cablului și refuză să cerceteze dacă cablul livrat respectă caracteristicile tehnice din contract.

Recurenta-reclamantă nu a solicitat instanței să analizeze ce cablu trebuia să comande aceasta, ci să analizeze dacă produsul livrat respectă cerințele comandate.

Pârâta trebuia să asigure caracteristicile tehnice solicitate de reclamantă și, pentru că vindea în UE, pârâta trebuia să dea declarații de conformitate elaborate sub standardul EN 12385-8. Declarațiile de conformitate sunt doar o parte a viciilor, până la declarațiile de conformitate trebuia să existe forța de rupere. Pentru aplicarea corectă a normelor materiale privind rezoluțiunea, aceasta trebuia să analizeze instanța de apel și nu a analizat. Instanța s-a oprit cu aplicarea normelor materiale, doar la o parte din prevederile ce reglementează rezoluțiunea pentru vicii și restituirea prețului.

Instanța de apel nu a examinat probele prin raportare la capetele de cerere cu care a fost învestită, iar textului de lege corespunzător situației de fapt i s-a dat o interpretare greșită, atât situația de fapt, cât și textul de lege invocat nefiind analizate corect și complet.

Se solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

G. Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive străine de natura cauzei.

Acest motiv de casare sancționează neîndeplinirea obligației legale și convenționale de motivare a hotărârii judecătorești, iar controlul exercitat asupra motivării hotărârii examinate constituie premisa indispensabilă pentru exercitarea misiunii fundamentale a instanței de recurs, respectiv examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În cauză au fost respectate exigențele prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât în cadrul considerentelor hotărârii recurate sunt arătate obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținute de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cerințele părților.

Motivarea hotărârii recurate se înfățișează într-o asemenea manieră încât corespunde imperativelor logicii, iar motivele invocate în hotărâre nu sunt dubitative, ci oferă o înlănțuire logică a faptelor și a regulilor de drept pe baza cărora s-a ajuns la concluzia prezentată în dispozitiv.

Astfel, în mod corect a reținut instanța de apel că: "Nu poate fi primită susținerea că s-ar impune anularea hotărârii pentru necercetarea fondului în sensul că instanța nu a analizat temeinic probele, deoarece din considerentele hotărârii rezultă că instanța și-a format convingerea în baza probelor administrate, inclusiv înscrisurile și raportul de expertiză, iar împrejurarea că a ajuns la o concluzie care nemulțumește partea nu relevă o situație de necercetare a fondului, ci eventual poate pune în discuție schimbarea soluției în apel, în măsura în care aprecierea probelor sau aplicarea normelor de drept substanțial sunt greșite".

Contrar celor susținute de recurenta-reclamantă, Înalta Curte apreciază că instanța de apel a analizat susținerile din cererea introductivă și a arătat care sunt motivele pentru care au fost respinse solicitările reclamantei și pentru care nu s-a analizat existența viciilor. S-a reținut în mod corect faptul că "la originea diferendului juridic și neautorizarea instalațiilor de transport pe cablu pentru persoane stă culpa reclamantei care a contractat cu pârâta furnizarea unui cablu conform standardului EN 12385-4, și nu un cablu fabricat potrivit standardului EN 12385-8, necesar activității sale. În condițiile în care instanța de fond a reținut că motivul pentru care bunul nu este corespunzător întrebuințării sale este că nu corespunde standardului EN 12385-8, însă este în acord cu caracteristicile cuprinse în contractul de furnizare, în mod evident nu se impunea analiza celorlalte argumente privind condițiile garanției vânzătorului pentru viciile lucrului, iar concluzia expertului că bunul nu respectă caracteristicile tehnice, în mod implicit nu se mai impunea a fi analizată, în condițiile în care cerințele tehnice necesare autorizării și utilizării normale sunt cele corespunzătoare standardului EN 12385-8, și nu cele din obiectul contractului părților".

Prin hotărârea recurată s-a răspuns criticii reclamantei potrivit căreia în cererea de ofertă cuprinsă în email-ul de comandă reclamanta nu a menționat niciun standard și că D. S.R.L. a menționat standardul în oferta transmisă. S-a reținut astfel că "pârâta a adus în discuție, în faza negocierilor, standardul EN 12385-4, răspunzând la cererea de ofertă a reclamantei și precizând în oferta sa că bunul pe care îl poate livra este produs cu respectarea standardului menționat. Câtă vreme oferta astfel stabilită propunea un produs care nu era corespunzător destinației, reclamanta trebuia să refuze oferta, neputând fi primită afirmația că "a cerut niște caracteristici tehnice ale cablului, indiferent de standard". Standardul aplicabil este o normă cheie la care se raportează caracteristicile tehnice, fiind astfel esențial în evaluarea aptitudinii produsului de a fi utilizat conform destinației".

Așa fiind, în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., criticile aduse de recurentă nefiind întemeiate, iar instanța de apel a răspuns motivelor din cererea de apel formulată de reclamantă.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Acest motiv presupune că instanța de fond a recurs la texte de lege aplicabile speței, dar le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, sau le-a aplicat greșit.

Recurenta susține că de fapt cablul pe care l-a comandat trebuia și putea fi executat conform standardului EN 12385-4, deoarece telecabina ar funcționa cu 2 tipuri de cablu – cablu purtător și cablu de tracțiune.

Standardul EN 12385-4 se aplică pentru cabluri de ridicare de uz general și se supune cerințelor Directivei Mașina 2006/42/CE, iar standardul EN 12385-8 se aplică specific doar pentru cablurile destinate transportului de persoane pe cablu și se supune cerințelor Regulamentului care tratează o destinație specifică a cablurilor, respectiv transport pe cablu pentru persoane.

Recurenta-reclamantă trebuia să comande un cablu conform EN 12385-8, cablu TRACTOR, care se supune cerințelor Regulamentului UE 2016/424, respectiv H.G. nr. 957/2016 și prescripțiile ISCIR PTR 7.

Recurenta-reclamantă, în calitatea sa de societate ce deține și exploatează instalația era singura în măsură să cunoască toate detaliile tehnice și ce avizări și standarde sunt necesare pentru ca produsul pe care urma să-l comande, să poată fi instalat și utilizat în condiții de siguranță și pentru a primi autorizarea ISCIR.

Execuția cablului s-a făcut în conformitate cu comanda transmisă și detaliile tehnice solicitate, respectiv recurenta-reclamantă a comandat un cablu de tracțiune obișnuit, conform EN 12385-4 și nu un cablu tractor pentru instalații de transport persoane pe cablu.

Critica privind refuzul instanței de a cerceta dacă cablul livrat respectă caracteristicile tehnice din contract este neîntemeiată. S-a reținut în mod corect de către instanța de apel că cercetarea privind destinația produsului/cablului este un aspect esențial al angajării răspunderii pentru vicii ascunse. Un cablu tractor destinat instalațiilor de transport pe cablu pentru persoane se deosebește în mod esențial de un cablu similar ca aspect, dar realizat pentru aplicații generale de ridicare.

Este nefondat motivul de recurs privind greșita aplicare de către instanța de apel a temeiului juridic invocat de reclamantă cu consecința necercetării aspectelor ce țin de respectarea de către produsele livrate a condițiilor caracteristicilor solicitate de reclamantă și acceptate de D. prin contract.

Pornind de la cererea cu care a fost învestită prima instanță, respectiv angajarea răspunderii furnizorului și a producătorului pentru viciile ascunse ale lucrului vândut, instanța de apel a analizat dacă sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii.

Potrivit dispozițiilor art. 1707 alin. (1) C. civ. "Vânzătorul garantează cumpărătorul contra oricăror vicii ascunse care fac bunul vândut impropriu întrebuințării la care este destinat sau care îi micșorează în asemenea măsură întrebuințarea sau valoarea încât, dacă le-ar fi cunoscut, cumpărătorul nu ar fi cumpărat sau ar fi dat un preț mai mic".

Curtea de Apel a verificat destinația bunului livrat, respectiv acesta era destinat pentru instalațiile de transport pe cablu cu telecabina a persoanelor.

S-a constatat că în ceea ce privesc cablurile comandate de reclamantă, acestea sunt improprii întrebuințării potrivit destinației lor, aceea de cablu tractor pentru instalațiile de transport de persoane, întrucât nu au fost concepute pentru o astfel de utilizare. În mod corect a reținut instanța de apel că în condițiile în care "nu s-a asumat obligația furnizării unui produs conform cu standardul EN 12385-8 și nu s-a consemnat destinația precisă a produsului, ci, dimpotrivă, părțile au căzut de acord asupra livrării unui cablu de tracțiune din oțel mat, conform EN 12385-4, nu poate fi identificată existența unui viciu ascuns".

În cauză, reclamanta-recurentă nu a adus la cunoștința furnizorului sau producătorului destinația cablului și a fost produs și furnizat un cablu cu specificațiile comandate de reclamantă. Astfel, în cauză nu există un viciu ascuns, la momentul predării bunului, viciu care să fie grav și să atragă răspunderea vânzătorului.

Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de nelegalitate care să impună casarea hotărârii recurate și, pe cale de consecință, potrivit dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă I. S.A. (fostă, A.) prin administrator special H. și prin administrator judiciar Consorțiul Format din B.. și C. împotriva deciziei nr. 89/A din 5 aprilie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta- reclamantă I. S.A. (fostă, A.) să plătească intimatei-chemate în garanție E. S.A. suma de 4.500 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 18 ianuarie 2024.