ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 607/2024

Ședința publică din data de 20 martie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dormei la 10 august 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea acesteia la plata sumei totale de 13.680,55 RON, compusă din suma de 2.128,58 RON contravaloare servicii de telecomunicații; suma de 11.438,52 RON, reprezentând despăgubiri pentru încetarea prematură a contractului și suma totală de 113,45 RON penalități de întârziere conform contractului. De asemenea, reclamanta a mai solicitat acordarea de penalități de întârziere conform contractului în cuantum de 0,5%/zi de întârziere de la data până la care au fost calculate de creditorul cedent (data ultimei facturi) până la data achitării integrale a debitului principal, iar în subsidiar acordarea dobânzii penalizatoare legale raportat la același interval.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1026 C. proc. civ.

La termenul de la 9 noiembrie 2023, Judecătoria Vatra Dornei a invocat din oficiu excepția de necompetență absolută teritorială, prin raportare la situația descrisă potrivit informațiilor transmise de ONRC, care atestau că sediul pârâtei era în București, Bd. x.

Prin sentința civilă nr. 2092 din 9 noiembrie 2023, Judecătoria Vatra Dornei a admis excepția necompetenței teritoriale absolute invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect cererea cu valoare redusă în favoarea Judecătoriei Sector 2 București.

În esență, Judecătoria Vatra Dornei a reținut că acțiunea are ca obiect cererea reclamantei, în calitate de profesionist, de obligare a pârâtei, în calitate de consumator, la plata contravalorii serviciilor achiziționate, plus penalități de întârziere. A mai reținut că pârâta are sediul în București și a constatat, față de prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., că Judecătoria Sector 2 este instanța competentă să soluționeze cauza.

Ca urmare, dosarul a fost trimis Judecătoriei Sector 2 București.

La termenul de la 28 februarie 2024, Judecătoria Sector 2 București a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale, pe care a admis-o prin sentința civilă nr. 2500 din aceeași dată, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vatra Dornei, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În esență, Judecătoria Sector 2 București a reținut că, față de dispozițiile art. art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, pârâta nu are calitatea de consumator și că Judecătoria Vatra Dornei nu putea invoca excepția de necompetență teritorială, aceasta fiind de ordine privată. Văzând prevederile art. 107 alin. (1) și art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., instanța a reținut că este competentă să soluționeze cauza Judecătoria Vatra Dornei.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Vatra Dornei competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele învestite, respectiv Judecătoria Vatra Dornei și Judecătoria Sector 2 București, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre aceste instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere teritorial, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu o cerere de valoare redusă, întemeiată pe prevederile art. 1026 C. proc. civ., prin care societatea reclamantă a solicitat obligarea societății pârâte la plata contravalorii serviciilor prestate conform contractului încheiat între părți, a despăgubirii pentru încetarea prematură a contractului, a penalităților de întârziere și a dobânzii legale.

Potrivit art. 1028 C. proc. civ., instanța competentă să judece o astfel de cerere este judecătoria, iar competența teritorială se stabilește potrivit dreptului comun.

Regula generală în materie de competența teritorială este edictată de art. 107 C. proc. civ. potrivit căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Față de obiectul acțiunii se constată că sunt incidente și prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. prin care se stabilește o competență teritorială alternativă în soluționarea acestui tip de litigii, și anume în favoarea instanței în a cărei circumscripție se situează locul executării obligației de plată.

Ca urmare, fiind vorba despre o competență teritorială alternativă, de ordine privată, aceasta putea fi invocată în condițiile stabilite de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., numai de către pârât prin întâmpinare sau la primul termen de judecată.

În prezenta cauză pârâta nu a depus întâmpinare astfel că instanța inițial sesizată, Judecătoria Vatra Dornei, nu avea posibilitatea de a invoca din oficiu excepția de necompetență și a rămas învestită în mod legal să judece litigiul.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vatra Dornei căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vatra Dornei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 martie 2024.