ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2894/2020

Ședința publică din data de 26 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate, solicitând anularea Raportului de evaluare întocmit la data de 6.07.2017 de către Inspecția de Integritate din cadrul ANI.

În motivare, reclamantul a arătat că ANI a stabilit prin acest raport că el se află în cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea 161/2003, în forma în vigoare pentru perioada de incompatibilitate constatată, constând în aceea că a deținut calitatea de membru în consiliul de administrație al Școlii Gimnaziale Mălușteni, în perioada 26.06.2012-17.09.2013, concomitent cu exercitarea funcției de primar al comunei Mălușteni.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 189 din 12 decembrie 2017, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate, împotriva raportului de evaluare x/6.07.2017, întocmit de ANI.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței nr. 189 din 12 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

În susținerea motivului de recurs invocat, recurentul-reclamant arată că instanța de fond a aplicat greșit normele de drept material incidente speței, sub următoarele aspecte:

- instanța de fond nu a reușit să identifice, în mod corect, legea aplicabilă unei situații juridice în curs, (născută sub imperiul legii vechi, dar soluționată sub imperiul unei legi noi, ce nu o mai reglementa ca și caz de incompatibilitate la momentul emiterii raportului de evaluare);

- analiza instanței de fond se îndepărtează de conținutul modificat al art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 în vigoare la data de 6 iulie 2017, când s-a întocmit Raportul de evaluare.

- în speță principiul neretroactivității legii civile noi trebuia aplicat în sensul că activitatea de evaluare a respectării regimului incompatibilităților de către recurent, trebuia declanșată și finalizată până la data de 10 iunie 2017, adică în intervalul de timp cât cazul de incompatibilitate a avut o reglementare legală.

- instanța de fond trebuia să aibă în vedere principiul aplicării imediate a legii civile noi, principiu fără consacrare legală dar care decurge din cel al neretroactivității legii civile;

- prima instanță nu a ținut cont de faptul că reclamantul nu a acționat în interes personal, ci în interesul general al copiilor din comună, nefiind remunerat, deținerea calității de membru în Consiliul de Administrație al Școlii fiind pur formală.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin raportul de evaluare contestat în cauză, intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a reținut că reclamantul A. a încălcat regimul juridic al incompatibilităților, întrucât, în perioada 26.06.2012 - 17.09.2013 a deținut, simultan, funcția de primar al comunei Mălușteni, județ Vaslui și calitatea de membru în Consiliul de administrație al Școlii Gimnaziale Mălușteni, județul Vaslui.

Constatarea stării de incompatibilitate a reclamantului s-a întemeiat pe dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora funcția de primar este incompatibilă cu funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, precum și la instituțiile publice.

Prin cererea de recurs, criticile formulate de reclamantul A. se referă, în esență, la greșita interpretare a efectelor modificării legislative aduse prevederilor art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, prin dispozițiile O.U.G. nr. 49/2014.

Înalta Curte reține că, până la data de 26.06.2014, dispozițiile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 stipulau că:

"(2) În cazul instituțiilor de învățământ de stat, consiliul de administrație este organ de conducere și este constituit din 7, 9 sau 13 membri, astfel:

a) în cazul unităților de învățământ de nivel gimnazial cu un singur rând de clase, consiliul de administrație este format din 7 membri, cu următoarea componență: 3 cadre didactice, inclusiv directorul; 2 reprezentanți ai părinților; un reprezentant al primarului; un reprezentant al consiliului local. Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător și pentru învățământul preșcolar și primar.

b) în cazul în care consiliul de administrație este format din 9 membri, dintre aceștia 4 sunt cadre didactice, un reprezentant al primarului, 2 reprezentanți ai consiliului local și 2 reprezentanți ai părinților. Directorul și directorul adjunct sunt membri de drept ai consiliului de administrație din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învățământ respectivă;

c) în cazul în care consiliul de administrație este format din 13 membri, dintre aceștia 6 sunt cadre didactice, un reprezentant al primarului, 3 reprezentanți ai consiliului local și 3 reprezentanți ai părinților. Directorul este membru de drept al consiliului de administrație din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învățământ respectivă."

Prin O.U.G. nr. 49 din 26 iunie 2014 privind instituirea unor măsuri în domeniul educației, cercetării științifice și pentru modificarea unor acte normative, prevederile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 au fost completate în sensul că, din consiliul de administrație al unității de învățământ va face parte "primarul sau un reprezentant al primarului". Așadar, modificarea legislativă a intervenit anterior intrării în vigoare a Legii nr. 128/2017 la care, în mod greșit, se raportează recurentul.

Recurentul-reclamant a susținut, prin cererea de recurs, că modificarea legislativă trebuia avută în vedere de instanța de fond, întrucât reprezintă o nouă realitate juridică, care confirmă voința inițială a legiuitorului, respectiv aceea de a nu considera participarea primarului în consiliile de administrație ale unităților de învățământ ca reprezentând un caz de incompatibilitate.

Înalta Curte reține că, prin raportul de evaluare întocmit de pârâtă, a fost constatată starea de incompatibilitate a recurentului-reclamant în perioada 26.06.2012 - 17.09.2013, perioadă în care, potrivit dispozițiilor art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, anterior citate, primarului îi revenea obligația legală de a desemna un reprezentant în consiliile de administrație ale instituțiilor de învățământ. În perioada de referință, conform cadrului normativ incident, funcția de primar era considerată incompatibilă cu aceea de membru în consiliul de administrație al unei instituții publice precum Școala Gimanzială Mălușteni, în consiliul de administrație al școlii, putând avea calitatea de membru un reprezentant al primarului, iar nu însuși primarul.

Reglementarea incompatibilităților, din punct de vedere al existenței și efectelor pe care le generează, se raportează la legea în vigoare la momentul cumulării funcțiilor incompatibile, fără a avea relevanță modificările legislative intervenite ulterior, în cursul sau după finalizarea activității de evaluare, astfel cum a susținut recurentul-reclamant.

Această interpretare a fost confirmată și de soluția de unificare a practicii judiciare adoptată de judecătorii secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ședința din 21 iunie 2018, în sensul "constatării stării de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, pentru situații ivite anterior modificării textului de lege și a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 49 din 26.06.2014."

În cauza de față, O.U.G. nr. 49/2014 a intrat în vigoare la data de 30.06.2014, iar starea de incompatibilitate a fost reținută pentru perioada anterioară acestei date, astfel încât dispozițiile acestui act normativ nu pot fi avute în vedere ca prevederi legislative exoneratoare.

Cu privire la presupusa încălcare de către instanța de fond a principiului legii mai favorabile, instanța de control judiciar constată că apărarea recurentului-reclamant este neîntemeiată.

Potrivit art. 15 alin. (2) din Constituție, "legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile". Așadar, principiul este incident doar în cazul legii penale sau contravenționale mai favorabile. Or, dispozițiile O.U.G. nr. 49/2004, prin care se modifică prevederile art. 96 alin. (2) din Legea învățământului nr. 1/2011 referitoare la componența consiliului de administrație, invocate de recurent drept lege mai favorabilă, sunt norme de drept administrativ, motiv pentru care nu se aplică situațiilor juridice născute anterior datei modificării (30.06.2014).

Aceeași concluzie este valabilă și în legătură cu modificarea corespunzătoare adusă prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 prin Legea nr. 128/2017 privind modificarea și completarea Legii nr. 161/2003, în condițiile în care respectiva reglementare nu se subsumează noțiunii de "lege penală sau contravențională", pentru a avea astfel incidență în cauză, ca excepție de la aplicarea principiului neretroactivității prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, critica din recurs privitoare la neaplicarea de către autoritatea pârâtă și de către instanța de fond a dispozițiilor O.U.G. nr. 49/2014.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinței nr. 189 din 12 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 iunie 2020.