ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2535/2022

Ședința publică din data de 6 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași – secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/18.06.2019, întocmit de pârâtă.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 155 de la data de 3 decembrie 2019 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei soluții a formulat cerere de recurs reclamantul A. solicitând, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea sentinței civile atacate, iar pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată și anularea Raportului de evaluare al ANI nr. x/18.06.2019.

În esență, în motivarea recursului, a arătat că, în speța de față, nu se relevă elementele care circumstanțiată cazul de incompatibilitate prevăzut de disp. art. 87 alin. (1) lit. G) din Legea nr. 161/2003, pentru deținerea simultană a calității de viceprimar al comunei Malușteni și de titular a Întreprinderii Individuale A. în perioada de referință 01.04.2015 – 03.11.2016.

Astfel, a susținut faptul că, din probatoriul administrat în cauză, rezultă faptul că Întreprinderea Individuală A., care a fost înființată la data de 01.04.2015, nu a desfășurat activitate până la momentul întocmirii raportului de evaluare. Prin urmare, recurentul nu a obținut niciun avantaj economic de pe urma deținerii simultane a celor două calități apreciate de lege ca fiind incompatibile.

Din preambulul Legii nr. 161/2003, denumit expunere de motive, rezultă că reglementarea a fost adoptată tocmai în ideea prevenirii și combaterii folosirii abuzive a funcțiilor publice, a obținerii unor câștiguri necuvenite în exercitarea acestora.

1.4. Apărările formulate în cauză

Legal citată cu copie a cererii de recurs, pârâta Agenția Naționala de Integritate a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de recurs cu mențiunea că sentința civilă pronunțată la fondul cauzei este legală și temeinică.

A susținut intimata-pârâtă că se confirmă aspectele reținute în raportul de evaluare privind starea de incompatibilitate în care s-a aflat recurentul – reclamant care a deținut, în perioada 01.04.2015-03.11.2016, concomitent funcția de viceprimar și cea de comerciant - titular al Întreprinderii Individuale A..

Cu privire la criticile aduse prin declarația de recurs, a susținut intimata – pârâtă că acestea apar ca fiind nefondate prin raportare la probatoriul administrat în cauză și la starea de fapt reținută de prima instanță.

Pentru toate aceste motive, a solicitat respingerea cererii de recurs, urmând a fi menținută soluția primei instanțe de respingere a acțiunii de anulare a raportului ANI nr. x .

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor expuse, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, precum și din perspectiva obiectului și a normelor legale incidente, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recurentul-reclamant A. a învestit instanța de contencios administrativ cu controlul de legalitate al Raportului de evaluare nr. x/18.06.2019, emis de intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate.

În motivarea actului administrativ atacat s-a reținut că recurentul – reclamant A. a încălcat regimul juridic al incompatibilităților, întrucât în perioada 01.04.2015-03.11.2016 a deținut simultan funcția de viceprimar al comunei Malușteni și funcția titular al Întreprinderii Individuale A..

Curtea de apel, în calitate de prima instanță, a respins acțiunea recurentului - reclamant, această soluție fiind împărtășită și de instanța de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a legii la situația de fapt identificată în cauză.

Constată astfel Înalta Curte că sentința de fond a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor corespunzătoare din Legea nr. 161/2003 și a disp. Legii nr. 176/2010.

Analizând cererea de recurs întemeiată pe disp. art. 488 alin. (1) C. proc. civ. pct. 8, reține instanța de control judiciar că situația juridică generatoare a stării de incompatibilitate este reglementată de normele de drept substanțial cuprinse în art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, în vigoare și în perioada avută în vedere de inspectorul de integritate (respectiv 01.04.2015-03.11.2016), pe când prin art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 se prevede că activitatea procedurală de evaluare a conflictelor de interese și a incompatibilităților se efectuează de către Agenția Națională de Integritate, evident cu respectarea principiului tempus regit actum, atât pe durata exercitării funcțiilor ori demnităților publice, cât și în decursul a 3 ani după încetarea acestora.

Astfel, potrivit art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, în vigoare la momentul evaluării "Funcția de primar, viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: (...) calitatea de comerciant persoană fizică"

În raport de conținutul clar și precis determinat al dispozițiilor legale menționate, se constată că starea de incompatibilitate există în prezența îndeplinirii simultane a funcției de viceprimar cu calitatea de titular al Întreprinderii Individuale A., reținând corect că este evidentă incompatibilitatea dintre funcția de viceprimar și cea de comerciant-persoană fizică.

Instanța de control judiciar este de acord cu soluția de respingere a cererii de chemare în judecată, prima instanță nefăcând o aplicare eronată a normelor de drept incidente în cauză, câtă vreme din starea de fapt reținută cât și din probatoriul administrat în cauză rezultă faptul că recurentul-reclamant a desfășurat activități agricole în cadrul Î.I. A. generatoare de venit, în cuantum de 4613 RON.

Prin urmare, critica din recurs relativă la faptul că incompatibilitatea a fost constatată în mod greșit nu se confirmă de vreme ce din înscrisurile dosarului, mai precis din Adresa nr. x/14.11.2016, rezultă că întreprinderea individuală în cadrul căreia desfășura activitate recurentul era activă din punct de vedere comercial/economic în perioada în care acesta deținea și calitatea de viceprimar al comunei Malușteni.

În concluzie, reține instanța de control judiciar că recurentul – reclamant, în calitate de viceprimar, avea obligația de a evita situațiile de incompatibilitate prevăzute de lege, pretinsa inactivitate a ÎI A. de care se prevalează în cauză nefiind de natură a îl exonera de această îndatorire legală, exercitarea unei funcții publice implicând renunțarea le orice altă funcție care ar putea genera o stare de incompatibilitate.

În condițiile arătate, Înalta Curte concluzionează că, în raport de prevederile legale aplicabile perioadei evaluate, respectiv art. 87 alin. 1lit. g) din Legea nr. 161/2003 coroborat cu dispozițiile Legii nr. 176/2010, recurentul-reclamant s-a aflat în stare de incompatibilitate, în condițiile în care a exercitat simultan funcția de viceprimar și de comerciant persoană fizică în calitate de titular al Î.I. A..

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, criticile formulate de recurentul-reclamant fiind nefondate.

Pentru aceste considerente, constatând că este nefondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 155 din 3 decembrie 2019, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul – reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 155 din 3 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași – secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 mai 2022.