ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2257/2022

Ședința publică din data de 13 aprilie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 24 aprilie 2019, pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate ("ANI"), a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/03.04.2019, emis de pârâtă și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 134 din 9 octombrie 2019, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva sentinței civile nr. 134 din 9 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant susține că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în speță nefiind îndeplinită condiția exercitării simultane a calității de viceprimar și a funcției de administrator al societății comerciale. Acest text de lege a fost modificat prin Legea nr. 128 din 31 mai 2017, astfel încât între textul inițial și cel actual există diferențe semnificative, primul condițonând existența stării de incompatibilitate de deținerea simultană a calităților, iar cel de-al doilea vizând exercitarea acestora.

Arată recurentul-reclamant că, deși a deținut funcția de administrator al B. S.R.L., această funcție nu a fost exercitată efectiv, întrucât societatea a avut activitatea suspendată până la data de 14.06.2018, recurentul nu a fost remunerat pentru funcție, nu a obținut dividende, iar societatea nu a obținut venituri.

Referitor la cea de-a doua situație de incompatibilitate reținută în sarcina sa, raportată la funcția de membru în consiliul de administrație al Liceului George Țărnea, recurentul-reclamant susține că a fost mandatat să ocupe această funcție de către Consiliul Local al orașului Băbeni și nu a fost remunerat, nefiind astfel îndeplinită condiția obținerii de venituri, impusă de legiuitor în determinarea stării de incompatibilitate.

Totodată, arată recurentul-reclamant, la fel cum s-a arătat și în cazul primei situații de incompatibilitate, textul de lege a fost modificat, activitatea fiind permisă întrucât este una neremunerată.

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, intimata-pârâtă ANI a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin raportul de evaluare contestat în cauză, pârâta Agenția Națională de Integritate a reținut că reclamantul A. a încălcat regimul juridic al incompatibilităților, întrucât a deținut și exercitat, în perioada 29.06.2016 - 20.06.2018, funcția de viceprimar al orașului Băbeni, județul Vâlcea și calitatea de administrator al B. S.R.L., iar în perioada 23.08.2016 - 28.03.2017, a deținut și exercitat funcția de viceprimar și pe aceea de membru în consiliul de administrație al Liceului George Țărnea.

Constatarea stării de incompatibilitate în care s-a aflat reclamantul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora funcția de viceprimar este incompatibilă cu funcția de administrator la societățile comerciale și cu aceea de membru al consiliului de administrație la instituțiile publice.

Este de menționat că acest text de lege a fost modificat la data de 05.05.2017, prin Legea nr. 87/2017, fiind reglementate incompatibilitățile funcției de primar/viceprimar doar în cazul exercitării simultane a funcției publice și a calităților/funcțiilor menționate la art. 87 alin. (1) lit. a)-k), precum și la data de 10.06.2017, prin Legea nr. 128/2017, în sensul înlăturării cazului de incompatibilitate referitor la calitatea de membru în consiliul de administrație al unităților de învățământ de stat sau confesionale.

În esență, criticile formulate de reclamant s-au întemeiat pe argumentul modificării legislative anterior amintite, arătând că art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 se referă, în prezent, în reținerea situației de incompatibilitate, la condiția exercitării efective a funcțiilor incompatibile, nefiind suficientă simpla deținere simultană a acestora (deși recurentul susține în mod eronat că această condiție, a exercitării efective, a fost introdusă prin Legea nr. 128/2017, iar nu prin Legea nr. 87/2017).

Anterior analizării acestor critici, se impune o observație cu privire la conținutul raportului de evaluare contestat și anume aceea că intimata-pârâtă a reținut, potrivit capitolului V - Concluzii al raportului, atât deținerea, cât și exercitarea de către recurentul-reclamant a funcțiilor/calităților incompatibile, arătând că, în privința calității de administrator al societății comerciale, exercitarea acestei activități este dovedită de depunerea la ONRC a cererilor de mențiuni nr. x/16.02.2018 și nr. y/19.06.2018, iar în ceea ce privește calitatea de reprezentant în consiliul de administrație al liceului, aceasta este dovedită de procesele-verbale de ședință enumerate (pagina a 5-a a raportului, dosar fond vol. I).

În ceea ce privește efectele modificărilor legislative aduse conținutului art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, Înalta Curte reține că aceasta nu afectează situațiile de incompatibilitate în care s-a aflat recurentul-reclamant.

Situația de incompatibilitate referitoare la deținerea și exercitarea funcției de viceprimar și a aceleia de membru în consiliul de administrație al Liceului George Țărnea a fost reținută de autoritatea pârâtă pentru perioada 23.08.2016 - 28.03.2017, iar invocata modificare legislativă, prin care legiuitorul a condiționat incompatibilitatea de exercitarea efectivă a celor două funcții/calități, a intrat în vigoare la 05.05.2017, după data la care a încetat situația de incompatibilitate. Prin urmare, pe toată perioada în care reclamantul s-a aflat în incompatibilitate, legea în vigoare prevedea că deținerea funcțiilor/calităților menționate conduce la constatarea acestui incident de integritate. Or, potrivit art. 6 alin. (1) C. civ., legea civilă se aplică pe perioada cât este în vigoare, iar potrivit alin. (5) al aceluiași articol, dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după intrarea sa în vigoare, precum și situațiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare. Așadar, dispozițiile legii noi, prin care s-au modificat condițiile din art. 87 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, sunt aplicabile doar situațiilor ivite după intrarea lor în vigoare, iar în speță modificarea legislativă a intervenit după încetarea situației de incompatibilitate.

Este de menționat că și modificarea legislativă adusă prin Legea nr. 128/2017, în sensul înlăturării cazului de incompatibilitate referitor la calitatea de membru în consiliul de administrație al unităților de învățământ de stat sau confesionale, a intrat în vigoare la data de 10.06.2017, după încetarea situației de incompatibilitate.

Referitor la situația de incompatibilitate rezultată din cumulul funcției de viceprimar și calitatea de administrator al unei societăți comerciale, aceasta a fost reținută de intimata-pârâtă pentru perioada 29.06.2016 - 20.06.2018, ceea ce înseamnă că, în raport de data intrării în vigoare a Legii nr. 87/2017 (05.05.2017), pentru perioada 05.05.2017 - 20.06.2018 incidentul de integritate se supune noului text de lege, care condiționează existența incompatibilității de exercitarea efectivă a funcțiilor/calităților.

Această împrejurare nu are relevanță însă asupra situației de incompatibilitate reținute, câtă vreme, pentru perioada 29.06.2016 - 04.05.2017, sunt în continuare aplicabile dispozițiile vechi ale art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, care interziceau simpla deținere simultană a celor două funcții/calități, iar în speță reclamantul a deținut funcțiile incompatibile. Reducerea perioadei de timp în care a operat incompatibilitatea datorată deținerii simultane a funcțiilor nu conduce la înlăturarea în tot a incidentului de integritate, câtă vreme nici textul de lege incident (atât în vechea reglementare, cât și după modificare) și nicio altă prevedere legală nu condiționează existența situației de incompatibilitate de persistența ei pe o perioadă de timp determinată.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că, în cuprinsul raportului de evaluare, autoritatea pârâtă nu a reținut existența incompatibilității (din ambele perspective) doar prin raportare la deținerea funcțiilor incompatibile, ci și prin raportare la fapte care atestă exercitarea lor efectivă, iar reclamantul nu a contestat acest aspect în procedura desfășurată în fața instanței de contencios administrativ. Mai exact, cu privire la situația de incompatibilitate rezultată din calitatea de membru în consiliul de administrație al instituției de învățământ, reclamantul nu a contestat participarea sa la ședințele consiliului, iar în ceea ce privește situația de incompatibilitate rezultată din calitatea de administrator al societății comerciale, nu a contestat actele efectuate la ONRC, în calitate de administrator, după dobândirea mandatului de viceprimar, astfel cum rezultă din informațiile comunicate de Registrul Comerțului .

Prin urmare, raportat la dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 în forma modificată prin Legea nr. 87/2017, Înalta Curte reține că exercitarea efectivă a funcțiilor/calităților incompatibile a fost susținută cu dovezi de autoritatea pârâtă, iar reclamantul nu a prezentat dovezi contrare, care să infirme cele reținute în cuprinsul raportului de evaluare.

Înalta Curte constată că sunt nefondate și argumentele reiterate în fața instanței de recurs, referitoare la lipsa vreunei remunerații sau beneficiu obținut de reclamant din exercitarea calității de membru în consiliul de administrație al unității de învățământ și/sau a aceleia de administrator al societății comerciale, câtă vreme dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 reglementează incidentul de integritate fără condiția obținerii unor astfel de beneficii de către persoana cercetată. Deși recurentul-reclamant susține că legiuitorul a impus, în determinarea stării de incompatibilitate, condiția obținerii de venituri din exercitarea funcțiilor/calităților respective, Înalta Curte constată că o astfel de condiție nu se regăsește în cuprinsul art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Nici argumentele referitoare la suspendarea activității societății comerciale și la lipsa veniturilor acestei entități nu vor fi reținute, întrucât, cum s-a arătat anterior, legea aplicabilă în perioada în care subzistă incompatibilitatea nu prevede condiții suplimentare simplei dețineri a funcțiilor/calităților menționate pentru existența incidentului de integritate. Chiar și în cazul reținerii condiției exercitării funcțiilor incompatibile, conform distincțiilor anterior operate de instanța de recurs, nu este relevantă existența sau nu a unor venituri obținute de societate din activitatea comercială.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 134 din 9 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 aprilie 2022.