ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4411/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 19 noiembrie 2019, pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost precizată la 11 martie 2020, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate ("ANI", "Agenția"), a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x din 31.10.2019 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 65 din 15 iulie 2020, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea precizată, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a anulat Raportul de evaluare nr. x/31.10.2019, întocmit de Inspecția de Integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate și a obligat pârâta la 50 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 65 din 15 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii. Recurenta-pârâtă susține că hotărârea atacată a fost dată cu greșita interpretare și aplicare a art. 185 alin. (1) și (15) și art. 178 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 95/2006, coroborate cu art. 70 - 71 din Legea nr. 161/2003. După redarea concluziilor raportului de evaluare și a aspectelor avute în vedere de inspectorul de integritate, recurenta-pârâtă susține că, în cauză, s-a dovedit existența unui interes personal al reclamantei la încheierea contractelor dintre Spitalul de Pneumoftiziologie "B." și Centrul Județean de Aparatură Medicală Olt, care a preluat personalul de la CJAM Vâlcea, din care făcea parte și soțul reclamantei, angajat ca tehnician sanitar. Arată recurenta că, potrivit documentelor comunicate de angajator, intimata-reclamantă a ocupat funcția de șef serviciu la Serviciul Administrativ, Transport, Achiziții Publice al spitalului începând cu luna iulie 2015, iar din fișa postului rezultă că aceasta are, printre atribuții, și pe cea de aprobare a documentelor legate de gestionarea bunurilor. Contrar celor reținute de instanța de fond, intimata-reclamantă a fost desemnată, în anii 2017 și 2018, drept persoana responsabilă cu aplicarea procedurii de achiziție directă pentru serviciile de reparare și întreținere echipamente medicale, iar pentru anul 2016, în aceeași calitate, a întocmit programul anual de achiziții, alocând pentru servicii de reparații și întreținere echipamente medicale suma de 4000 RON. În raport de aceste aspecte, recurenta-pârâtă ANI apreciază că sunt îndeplinite condițiile pentru existența unui conflict de interese și anume: intimata-reclamantă a exercitat funcția de șef serviciu la Serviciul Administrativ, Transport, Achiziții Publice al Spitalului de Pneumoftiziologie "B."; în această calitate, a participat la semnarea contractului de întreținere, reparare și verificare a aparaturii medicale și de laborator nr. 179/14.04.2015, încheiat între spitalul beneficiar și CJAM Vâlcea, în cadrul căreia soțul intimatei era angajat la acea dată, ca tehnician sanitar. Consideră recurenta-pârâtă că, întrucât legea nu distinge după cum este obținut folosul material de persoana evaluată, semnarea sau încheierea actului fără existența unor garanții de obiectivitate din partea celui care semnează generează încălcarea regimului conflictelor de interese. În speță, conflictul de interese subzistă prin simplul fapt că, în calitate de șef serviciu, intimata-reclamantă ar fi aptă să influențeze activitatea instituției în beneficiul unei alte instituții în cadrul căreia are interese personale/patrimoniale. Atât timp cât intimata-reclamantă nu s-a abținut de la semnarea contractelor și a aprobat referatele de necesitate privind repararea aparaturii medicale de la instituția la care soțul deținea calitatea de tehnician sanitar, persoană direct implicată în repararea și întreținerea aparaturii medicale, rezultă că reclamanta a încălcat prevederile art. 178 alin. (2) lit. c) și art. 185 alin. (1) și (15) din Legea nr. 95/2006, coroborate cu art. 70-71 din Legea nr. 161/2003.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, intimata-reclamantă A. a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Prin concluziile scrise depuse la data de 04.10.2022, intimata-reclamantă a invocat și excepția tardivității recursului.

Alte aspecte procesuale În ședința publică din 5 octombrie 20200, intimata-reclamantă A., prin avocat, a renunțat la susținerea excepției tardivității recursului. Prin încheierea de la același termen, Înalta Curte a respins excepția nulității recursului pentru nemotivare, ca neîntemeiată. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate este nefondat, pentru următoarele considerente: Prin Raportul de evaluare nr. x/31.10.2019, pârâta Agenția Națională de Integritate a reținut că relamanta A., șef Serviciu Administrativ în cadrul Spitalului de Pneumoftiziologie "B.", a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese, întrucât, în perioada octombrie 2016 - octombrie 2018, a aprobat și semnat mai multe documente (referate de necesitate, facturi fiscale în valoare de 1534,95 RON și fișe de lucru) emise de Centrul Județean de Aparatură Medicală Olt, instituție în cadrul căreia a lucrat soțul persoanei evaluate. Astfel, a arătat autoritatea pârâtă, sunt incidente prevederile art. 70 și 71 din Legea nr. 161/2003, coroborate cu dispozițiile art. 178 alin. (2) lit. c) și art. 185 alin. (1) și alin. (15) din Legea nr. 95/2006. Pentru a răspunde criticilor de nelegalitate formulate de recurenta-pârâtă, Înalta Curte va avea în vedere că, potrivit art. 178 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 95/2006: "(2) Constituie conflict de interese: (...) c) alte situații decât cele prevăzute la lit. a) și b) în care managerul sau soțul/soția, rudele ori afinul managerului până la gradul al IV-lea inclusiv au un interes de natură patrimonială care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a funcției de manager". Totodată, potrivit art. 185 alin. (1) și alin. (15) din Legea nr. 95/2006: "(1) Secțiile, laboratoarele și serviciile medicale ale spitalului public sunt conduse de un șef de secție, șef de laborator sau, după caz, șef de serviciu. Aceste funcții se ocupă prin concurs sau examen, după caz, în condițiile legii. (15) Dispozițiile art. 178 alin. (1) lit. c), d), e) și g) referitoare la incompatibilități și ale art. 178 alin. (2) referitoare la conflictul de interese, sub sancțiunea rezilierii contractului de administrare și a plății de despăgubiri pentru daunele cauzate spitalului, în condițiile legii, se aplică și șefilor de secție, de laborator și de serviciu medical din spitalele publice." Dispozițiile Legii nr. 161/2003 statuează, în cuprinsul art. 70 că: "Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative", iar art. 71 din același act normativ dispune că: "Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice sunt imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public". Având în vedere aceste prevederi legale, precum și motivele de recurs formulate de pârâta Agenția Națională de Integritate, Înalta Curte constată că, pentru a fi întrunite condițiile existenței unui conflict de interese, este necesar ca persoana evaluată să dețină una din calitățile enumerate în textele de lege anterior citate și anume manager, șef de secție, șef de laborator, șef de serviciu medical din spitalele publice. În cauză, atât în fond, cât și în recurs, recurenta-pârâtă a susținut că intimata-reclamantă se încadrează în categoria profesională a șefilor de serviciu, întrucât, în perioada supusă evaluării, a ocupat funcția de Șef serviciu la Serviciul Administrativ, Transport, Achiziții Publice al Spitalului de Pneumoftiziologie "B.". Înalta Curte constată că acest argument se întemeiază pe o incorectă interpretare a dispozițiilor art. 185 alin. (1) și alin. (15) din Legea nr. 95/2006, care se referă la funcția de șef de serviciu medical, iar nu la cea de șef al unui serviciu administrativ. Astfel, deși alin. (1) al acestui articol cuprinde doar sintagma "șef de serviciu", aceasta se citește în conexiune cu mențiunea anterioară, referitoare la conducerea serviciilor medicale ale spitalului, iar alin. (15) menționează expres că dispozițiile referitoare la conflictul de interese se aplică "șefilor (...) de serviciu medical din spitalele publice". Înalta Curte constată, astfel cum a reținut și instanța de fond, că intimata-reclamantă A. este angajată din anul 2002, cu contract individual de muncă, în funcția de economist în cadrul Spitalului de Pneumoftiziologie "B.", iar în perioada 2010-2018 a ocupat funcția de Șef serviciu la Serviciul Administrativ, Transport, Achiziții Publice. Aceasta nu face și nu a făcut parte din personalul medical, nu a condus un serviciu medical, ci unul administrativ, nu este funcționar public și nu are nici calitatea de manager. Funcția de șef al unui serviciu administrativ nu poate fi asimilată, nici la nivel conceptual și nici la nivel de atribuții, cu funcția de șef de secție, de laborator sau de serviciu medical din spitalele publice, astfel că intimatei-reclamante nu-i sunt aplicabile dispozițiile referitoare la regimul conflictului de interese prevăzute de art. 178 alin. (2) lit. c) și art. 185 alin. (1) și alin. (15) din Legea nr. 95/2006. Neavând calitatea cerută de aceste texte de lege, rezultă că reclamanta nu este vizată de prevederile art. 178 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 95/2006, nefiind îndeplinită ipoteza existenței unui interes de natură patrimonială, care să fie în conflict cu interesul public, la semnarea actelor care priveau Spitalul de Pneumoftiziologie "B." și CJAM Olt, unitate unde era angajat soțul intimatei-reclamante. Prin urmare, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile referitoare la încadrarea intimatei-reclamante, prin prisma funcției de șef serviciu administrativ, în dispozițiile art. 178 alin. (2) lit. c) și art. 185 alin. (1) și alin. (15) din Legea nr. 95/2006 și la obligația acesteia de a se supune cerințelor de integritate prevăzute de aceste texte de lege. Cât privește argumentul recurentei-pârâte referitor la influența exercitată de intimata-reclamantă asupra activității spitalului, în beneficiul instituției în cadrul căreia are interese personale/patrimoniale, Înalta Curte îl constată a fi nefondat. În prim rând, astfel cum s-a arătat anterior, câtă vreme intimata-reclamantă nu a ocupat una din funcțiile calitățile prevăzute de art. 70 din Legea nr. 161/2003, art. 178 alin. (2) lit. c) și art. 185 alin. (1) și alin. (15) din Legea nr. 95/2006, acesteia nu îi este aplicabil regimul conflictelor de interese, astfel că nici aspectele referitoare la posibila influență exercitată de aceasta nu pot fi analizate în contextul legal al incidentului de integritate. În al doilea rând, se constată că prin sentința recurată, prima instanță a făcut o analiză detaliată a atribuțiilor reclamantei, în calitate de șef al serviciului administrativ al unității medicale, precum și a circuitului documentelor între secții/compartimente în vederea achiziționării și plății produselor, serviciilor și lucrărilor necesare desfășurării activității. În esență, instanța de fond a constatat, raportat la înscrisurile semnate de intimata-reclamantă, că în ceea ce privește referatele de necesitate (documente semnate anterior încheierii contractului de achiziție de lucrări), aprobarea acestora nu cade în atribuția șefului serviciului administrativ, ci a managerului spitalului, iar reprezentantul serviciului administrativ completează doar două rubrici din aceste referate. Referitor la facturile și fișele de lucru emise de CJAM Olt, acestea sunt documente emise în temeiul contractului de achiziție, iar reclamanta nu a avut nicio putere de decizie în ceea ce privește derularea procedurii de încheiere a acestui contract, respectiv nu a putut influența atribuirea contractului către instituția unde era angajat soțul său. Or, în calea de atac, recurenta-pârâtă nu a contestat concret analiza primei instanțe, ci a reiterat susținerile referitoare la atribuțiile reclamantei de persoană responsabilă cu aplicarea procedurii de achiziție directă, fără a explica în ce fel sunt eronate raționamentul primei instanțe și concluzia că aceste atribuții nu conferă putere de decizie în privința achizițiilor derulate de unitatea medicală. De altfel, prin raportul de evaluare nu s-a reținut, drept indiciu al conflictului de interese, semnarea de către intimata-reclamantă a contractelor de achiziție din anii 2016 și 2017, ci a referatelor de necesitate anterioare semnării contractelor, iar ulterior, a facturilor și fișelor de lucru emise de Centrul Județean de Aparatură Medicală Olt în executarea obligațiilor contractuale. Este de observat și că, în recurs, pârâta ANI a susținut că existența interesului personal al intimatei-reclamante este relevat de semnarea contractului de întreținere, reparare și verificare a aparaturii medicale și de laborator nr. 179/14.04.2015, încheiat între spital și CJAM Vâlcea (al cărei personal a fost ulterior preluate de CJAM Olt), în cadrul căreia soțul intimatei era angajat la acea dată, ca tehnician sanitar. Însă acest contract excede perioadei avute în vedere de inspectorul de integritate la întocmirea raportului de evaluare, respectiv octombrie 2016 - octombrie 2018, întrucât pentru perioada anterioară s-a constatat incidența prescripției reglementate de art. 25 alin. (5) din Legea nr. 176/2010 (a se vedea în acest sens pagina 13 a raportului). Prin urmare, argumentul recurentei-pârâte este străin de cauza de față. Față de toate aceste aspecte, Înalta Curte constată că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de prevederile art. 70 și 71 din Legea nr. 161/2003, coroborate cu dispozițiile art. 178 alin. (2) lit. c) și art. 185 alin. (1) și alin. (15) din Legea nr. 95/2006, astfel că în mod corect prima instanță a dispus anularea Raportului de evaluare, constatând că intimata-reclamantă A. nu este supusă regimului juridic al conflictelor de interese, iar în recurs, pârâta ANI nu a prezentat motive de nelegalitate care să conducă la reformarea soluției instanței de fond. Pentru aceste considerente, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate, ca nefondat. În condițiile art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate la plata către intimata-reclamantă A., a cheltuielilor de judecată în sumă de 3000 RON, reprezentând onorariu avocațial, achitat conform chitanței nr. x/30.09.2020 .