ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 397/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 19.05.2016 sub nr. x/2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate (ANI), contestație împotriva Raportului de evaluare ANI nr. x/28.04.2016, solicitând anularea acestuia, ca nelegal.

Prin Raportul de evaluare nr. x/28.04.2016, pârâta Agenția Națională de Integritate a reținut că reclamantul A. a încălcat regimul juridic al incompatibilităților în perioada 20.09.2010 - 23.01.2014, întrucât a deținut atât funcția de primar al comunei B., județul Ilfov, cât și funcția de membru în Consiliul de administrație al Școlii gimnaziale nr. 1 B., încălcând astfel dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare.

Prin sentința nr. 3504 pronunțată în data de 14 noiembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și a anulat Raportul de evaluare ANI nr. x/28.04.2016.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca netemeinice.

Susține că motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este fondat, întrucât instanța de fond a pronunțat sentința cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 și, respectiv, a dispozițiilor art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, în forma în vigoare în perioada în care s-a reținut starea de incompatibilitate a reclamantului 20.09.2010 - 23.01.2014.

Prin instituirea obligației unui primar de a-și desemna un reprezentant în consiliul de administrație al unităților de învățământ, respectiv la art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 în vigoare în perioada evaluării, legiuitorul a urmărit respectarea prevederilor legale referitoare la incompatibilitățile funcției de primar și evitarea apariției unor astfel de situații.

Intimatul-reclamant, în calitate de primar, avea obligația de a respecta prevederile legale privind incompatibilitățile și să nu încalce legislația aplicabilă, dar conform deciziilor nr. 121/20.09.2010, nr. 145/08.09.2011, nr. 195/14.09.2012, nr. 1/13.09.2013 și nr. 44/23.01.2014 emise de directorul Școlii Gimnaziale nr. 1 B., A. a fost desemnat ca membru în Consiliul de Adminstrație al acestei unități de învățământ pentru anii școlari respectivi. Conform proceselor-verbale încheiate în data de 2.10.2012, 01.02.2013, 27.03.2013, 23.04.2013, 23.05.2013, 12.07.2013, 17.12.2013, reclamantul A. personal a participat în calitate de membru și a semnat în acestă calitate procesele-verbale anterior menționate, deși avea obligația de a desemna un reprezentant al primarului în Consiliul de administrație și să nu accepte să participe în calitate de membru.

Menționează că starea de incompatibilitate reținută de inspectorul de integritate pentru perioada 20.09.2010 - 23.01.2014, privind pe A. nu poate fi înlăturată de adoptarea O.U.G. nr. 49/26.06.2014, act normativ care modifică textul art. 96 din Legea nr. 1/2011, în sensul că s-a prevăzut expres că primarul poate face parte din membrii consiliului de administrație al unei școli, întrucât ordonanța a intrat în vigoare ulterior perioadei în care s-a reținut starea de incompatibilitate fiind incidente dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituția României.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 22 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 11 februarie 2020, în ședință publică, cu citarea părților. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 28 ianuarie 2020, prin încheierea de ședință din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând hotărârea atacată în raport cu criticile formulate și cadrul normativ aplicabil, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat în cauză este fondat, pentru considerentele ce urmează.

Prin raportul de evaluare nr. x/28.04.2016 întocmit de recurenta Agenția Națională de Integritate, s-a constatat starea de incompatibilitate a intimatului-reclamant pentru că în perioada 20.09.2010 (momentul emiterii deciziei de constituire a Consiliului de Administrație) - 23.01.2014 (data când s-a luat act de renunțarea la calitatea de membru a reclamantului A.) a deținut calitatea de membru în Consiliul de Administrație al Școlii Gimnaziale nr. 1 B., încălcând în acest fel prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în forma în vigoare în perioada de referință a evaluării, și anume 20.09.2010 - 23.01.2014.

Raportat la această stare de fapt Înalta Curte reține că potrivit art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, "Funcția de primar, viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: (...) d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice altă funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice."

De asemenea, conform art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea educației naționale nr. 1/2011, în forma în vigoare a dispozițiilor până la data de 30.06.2014 "În unitățile de învățământ de stat, consiliul de administrație este organ de conducere și este constituit din 7, 9 sau 13 membri, astfel: a) în cazul unităților de învățământ de nivel gimnazial cu un singur rând de clase, consiliul de administrație este format din 7 membri, cu următoarea componență: 3 cadre didactice, inclusiv directorul; 2 reprezentanți ai părinților; un reprezentant al primarului; un reprezentant al consiliului local. Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător și pentru învățământul preșcolar și primar."

În raport de conținutul clar și precis determinat al acestor dispoziții legale, se constată că starea de incompatibilitate există în prezența îndeplinirii simultane a funcției de primar cu calitatea de membru în consiliul de administrație al unei instituții publice.

Trebuie avut în vedere domeniul diferit de reglementare al dispozițiilor în examinare, art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 stabilind incompatibilitățile specifice aleșilor locali, iar art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea educației naționale nr. 1/2011 referindu-se la constituirea consiliilor de administrație în cazul unităților de învățământ de stat de nivel gimnazial, preșcolar și primar.

Dispozițiile art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea educației naționale nr. 1/2011 nu obligă primarul să fie membru în consiliul de administrație al școlii, ci prevede numai că, în cazul unităților de învățământ de nivel gimnazial, consiliul de administrație include și un reprezentant al primarului, dispoziția normei fiind precis determinată sub aspectul obligației prevăzute în sarcina primarului, aceea privind desemnarea unui astfel de reprezentant în consiliul de administrație.

Nu există, așadar, niciun conflict/necorelare între dispozițiile de lege incidente cauzei, intenția legiuitorului fiind clară și neechivoc exprimată, în sensul stabilirii unei incompatibilități între funcția de primar și cea de membru în consiliul de administrație al unei instituții publice.

Dispozițiile art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 1/2011 nu intră în conflict cu prevederea de la art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, dimpotrivă, face posibilă evitarea/înlăturarea situației de incompatibilitate, prin obligația de numire a unui reprezentant al primarului în consiliul de administrației al unității de învățământ.

Această obligație nu se consideră îndeplinită și nu produce efecte sub aspectul inexistenței incompatibilității, în cazul în care calitatea de reprezentant al primarului în consiliul de administrație al unității școlare este transferată tot în persoana primarului, acesta fiind cel care participă la ședințele consiliului de administrație, deținând astfel calitatea de membru în consiliul de administrație al unei instituții publice, adică tocmai ceea ce se interzice primarului în exercitarea mandatului său de ales local.

Așa fiind, numirea primarului în consiliul de administrație nu a avut loc în temeiul și cu respectarea legii, persoana desemnată/numită în calitate de reprezentant al primarului în consiliul de administrație al unității de învățământ având obligația de a nu încălca ea însăși regimul juridic al incompatibilităților.

Faptul că prin O.U.G. nr. 49/2014 au fost modificate dispozițiile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, prevăzându-se că însuși primarul poate face parte din consiliul de administrație al unității de învățământ nu înseamnă că în reglementarea anterioară primarul putea deține valabil calitatea de reprezentant al primarului.

Dimpotrivă, tocmai pentru că, în perioada de referință, participarea primarului în consiliul de administrație al unei instituții publice era sancționată pe temeiul art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, a fost prevăzută obligația de desemnare a unui reprezentant al primarului în consiliul de administrație al unității de învățământ de nivel gimnazial, învățământ preșcolar și primar.

Reglementarea incompatibilităților, din punct de vedere al existenței și efectelor pe care le generează, se raportează la legea în vigoare la momentul cumulării funcțiilor incompatibile, fără a avea relevanță modificările legislative intervenite ulterior, în cursul sau după finalizarea activității de evaluare.

Această interpretare a fost confirmată și de soluția de unificare a practicii judiciare adoptată de judecătorii secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ședința din 21 iunie 2018, în sensul "constatării stării de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, pentru situații ivite anterior modificării textului de lege și a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 49 din 26.06.2014."

În consecință, Înalta Curte constată că intimatul-reclamant, în calitate de primar, avea obligația, conform textelor de lege menționate, să desemneze un reprezentant al primarului în Consiliul de administrație ale Școlii Gimnaziale Nr. 1 B. - Dâmbovița, iar nu să accepte această calitate în nume propriu și să o exercite în mod efectiv participând la ședințele consiliului de administrație al unității de învățământ în calitate de membru.

Procedându-se astfel au fost încălcate prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Nu pot fi reținute considerentele instanței de fond potrivit cărora participarea intimatului-reclamant la ședințele consiliilor de administrație ar fi reprezentat doar o simplă exercitare a prerogativelor conferite de art. 63 din Legea nr. 215/2001, deoarece, raportat și la materialul probator administrat în cauză, intimatul-reclamant a acceptat desemnarea sa și a exercitat funcția de membru în consiliul de administrație ale școlii, dovadă fiind deciziile directorului Școlii cu clasele I-VIII nr. 1 B. privind constituirea consiliului de administrație al unității de învățământ și procesele-verbale ale ședințelor consiliului de administrație al unității de învățământ din perioada relevantă, care nu au fost contestate.

Împrejurarea că nu ar exista un act al autorității administrative locale pentru perioada respectivă, prin care intimatul reclamant să fie nominalizat în această calitate nu poate duce în contextul anterior prezentat la concluzia că nu ar fi avut calitatea de membru în consiliul de administrație. Materialul probator administrat în cauză dovedește faptul că intimatul reclamant a fost nominalizat ca membru în consiliul de administrație al școlii și, mai mult, a participat efectiv la ședințele acestuia, semnând procesele-verbale, în acest context participând la deliberarea și adoptarea hotărârilor Consiliului de administrație, acțiuni ce nu puteau fi realizate decât în calitate de membru al acestora, întrucât conform art. 96 alin. (8) din Legea nr. 1/2001 "Hotărârile consiliului de administrație se adoptă cu majoritatea voturilor celor prezenți, mai puțin cele prevăzute la art. 93." Se are în vedere că doar calitatea de membru al respectivului consiliu conferea dreptul de a participa la deliberări și la adoptarea de hotărâri, calitate pe care și intimatul-reclamant a deținut-o.

Prin urmare, Înalta Curte constată că starea de incompatibilitate reținută în sarcina intimatului-reclamant a fost constatată pentru perioada 20.09.2010 -23.01.2014, când, potrivit dispozițiilor art. 96 alin. (2) - în forma în vigoare la acea dată, primarul avea obligația să își desemneze un reprezentant în consiliile de administrație ale instituțiilor de învățământ, neîndeplinirea acestei obligații atrăgând incidența prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în forma în vigoare intervalului temporal pentru care se constatase incidentul de integritate.

Pentru toate considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză, va casa sentința recurată și, pe fond, va respinge contestația ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE CONSIDERENTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 3504 din 14 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința și rejudecând cauza:

Respinge acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 ianuarie 2020.