ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2890/2020

Ședința publică din data de 26 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., procuror șef secție urmărire penală la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, B., procuror în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, începând cu data de 06.12.2016, fost procuror șef secție urmărire penală la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, pe perioada 2014-2016;C., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, D. procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj,Brîndea Dan Eugen, procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj și E. procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj în temeiul art. 7 -12 din Legea 554/2004, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor au solicitat obligarea pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție să emită ordine de salarizare conform detalierilor de la punctul 1, precum și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor respective.

a) creșterile salariale reprezentând diferențele față de indemnizațiile procurorilor DNA și DIICOT - drepturi câștigate definitiv, irevocabil prin sentința civilă nr. 2607/09 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. x/2009, definitivă prin decizia civilă nr. 361/R/16 februarie 2010 a Curții de Apel Cluj, cu aplicabilitate începând cu data de 01 ianuarie 2014 (ultimii 3 ani, reprezentând termenul de prescripție), cu privire la procurorii A., C..

b) creșterile salariale reprezentând diferențele față de indemnizațiile procurorilor DNA și DIICOT - drepturi câștigate definitiv, irevocabil prin sentința civilă nr. 2607/09 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. x/2009, definitivă prin decizia civilă nr. 361/R/16 februarie 2010 a Curții de Apel Cluj, cu aplicabilitate începând cu data de 01 ianuarie 2014 (ultimii 3 ani, reprezentând termenul de prescripție), până la data de 05.06.2016, pentru B., întrucât de la data de 06.06.2016 acesta a fost delegat la Direcția Națională Anticorupție;

c) creșterile salariale de 5%, 2% și 11%; cu aplicabilitate din data de 01 ianuarie 2014 (ultimii 3 ani, reprezentând termenul de prescripție), până la data de 01 august 2016, data emiterii Ordinului Procurorului Generat al al PÎCCJ nr. 156/12.08.2016 prin care aceste creșteri salariale au fost acordate pentru viitor, cu privire la procurorii A., B., C., D., Brîndea Dan Eugen și E.;

d) creșterile salariale aferente VRS de 405 RON, cu aplicabilitate din data de 01 ianuarie 2014 (ultimii 3 ani, reprezentând termenul de prescripție), până la data de 01.12.2015 cu privire la procurorii A., B., C., D., Brîndea Dan Eugen și E.

e) creșterile salariale aferente valorii de referință sectorială de 405 RON, majorata cu 10 % potrivit Legii 293/2015, de la data de 01 decembrie 2015, până la data de 01 octombrie 2016, acestea fiind acordate în baza Ordinului Procurorului General al P.Î.C.C.J nr. 332/30.012017, cu privire la procurorii A., B., C., D., Brîndea Dan Eugen și E..

Solicită totodată și obligarea pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație si Justiție să emită ordine de salarizare

1.2. Sentința instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 4607 din 27 noiembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice.

A respins acțiunea formulată împotriva acestui pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.

A respins excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților, a inadmisibilității și a prescripției extinctive invocată de către pârâți, precum și a lipsei de interes ca neîntemeiate.

A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., Brîndea Dan Eugen, E., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

A obligat pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să emită noi ordine de încadrare salarială în favoarea reclamanților prin care să includă în indemnizația de încadrare brută lunară și valoarea de referință sectorială de 405 RON începând cu data de 09.04.2015, majorată cu 10 % începând cu data de 01.12.2015.

A respins în rest acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 4607 din 27 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

Criticile de nelegalitate subsumate motivului de casare invocat sunt, în esență, următoarele:

Recurentul a arătat că soluția instanței de fond fiind lipsită de temei legal, întemeindu-se pe dispoziții legale adoptate ulterior datei de 09.04.2015. A mai arătat că este încălcat astfel principiul neretroactivității legii.

A mai arătat recurentul că prin Legea nr. 71/2015 din 2 aprilie 2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 233 din 6 aprilie 2015, s-au introdus o serie de reglementări, care au permis salarizarea uniformă a personalului la nivelul maxim în plată în instituțiile vizate.

Astfel, la articolul 1 din O.U.G. nr. 83/2014, după alin. (5) s-a introdus un nou alineat, alin. (5

1

), cu următorul cuprins:

"(5

1

) Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții."

Ca urmare a adoptării acestei legi, au fost recalculate drepturile salariale ale personalului, eliminându-se diferențele existente între persoanele care au trecut în noi tranșe de vechime în funcție/muncă unele anterior, altele ulterior datei de 01.01.2011, respectiv data intrării în vigoare a Legii nr. 284/2010, emițându-se în acest sens ordine colective de salarizare (necontestate de reclamanți).

Această primă recalculare a drepturilor salariale nu a avut în vedere valoarea de referință sectorială de 405 RON, ci procentele aplicate la creșterile salariale.

Ulterior, adoptarea O.U.G. nr. 57/2015 a materializat intenția legiuitorului de a înlătura inechitățile în materie de salarizare în raport cu nivelul situațiilor și al activităților profesionale prestate și a discrepanțelor rezultate din neaplicarea în integralitate a prevederilor Legii - cadru nr. 284/2010.

O.U.G. nr. 20/2016, prin care a fost modificată O.U.G. nr. 57/2015, a făcut pentru prima dată diferența între drepturile salariale prevăzute de lege și drepturile salariale rezultate prin includerea sporurilor sau creșterilor salariale obținute prin hotărâri judecătorești. O astfel de diferențiere raportată la legislația anterioară încalcă principiul neretroactivității legii, neregăsindu-se în nici una dintre legile de salarizare a personalului plătit din fonduri publice pentru perioada anterioară adoptării O.U.G. nr. 20/2016.

A mai susținut recurentul că soluția instanței de fond echivalează cu modificarea legilor de salarizare, fiind evident că, în lipsa unei dispoziții legale, legiuitorul nu a înțeles să reglementeze salarizarea personalului plătit din fonduri publice în modalitatea consacrată prin sentința recurată. Este încălcat astfel principiul separației puterilor în stat, atributul legiferării aparținând, potrivit Constituției, puterii legislative, iar autoritatea judecătorească fiind chemată să aplice legile în vigoare, iar nu să creeze norme legale noi prin nelegala interpretare a unor legi care nu mai sunt în vigoare sau încercând să prevadă soluții legislative viitoare, care să satisfacă noile pretenții salariale ale personalului bugetar.

Recurentul a mai arătat că un alt motiv de nelegalitate a sentinței atacate este încălcarea dispozițiilor art. 31 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, potrivit cărora:

"(1) Decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.

(3) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, daca, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept."

Având în vedere Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3

1

alin (l

1

) - (l

4

) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a emis Ordinul nr. 253 din data de 21.12.2016.

Potrivit ordinului, sus-menționat, începând cu data de 01 august 2016 procurorii și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor beneficiază de drepturile salariale majorate în acord cu nivelul maxim de salarizări pentru funcția de procuror, prin aplicarea la indemnizația de încadrare brută lunară a valorii de referință sectorială majorată cu 18% - acesta reprezentând la acea dată nivelul maxim în plată la nivelul Ministerului Public.

Prin Ordinul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 303 din 27.01.2017, s-a dispus recalcularea, începând cu 01.10.2016, a drepturilor salariale ale procurorilor și personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor prin raportare la o valoare de referința sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.

Pentru a se decide astfel, s-au avut în vedere Ordinele nr. 283/25.10.2016 și nr. 350/28.11.2016 ale Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a stabilit ca, începând cu data de 01.10.2016, judecătorii și magistrații asistenți menționați în anexa la ordin sa fie salarizați la nivelul maxim aflat în plată în cadrul instanței supreme, pentru aceeași funcție, grad, vechime în muncă și în funcție, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Aceste două ordine au avut la bază creșterile salariale acordate prin sentința civilă nr. 4332/23.09.2010 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. x/2010.

Recurentul a mai susținut că instanța de fond a extins în mod nelegal efectele deciziei Curții Constituționale la perioada anterioară pronunțării acesteia, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor Legii nr. 47/1992, republicată, mai sus citate, aceasta nu poate produce alte efecte decât cele prevăzute de lege și de la data prevăzută de lege, respectiv publicarea în Monitorul Oficial.

În concluzie, a susținut recurentul că soluția instanței de fond este nelegală, rezultând dintr-o greșită interpretare și aplicare a legii (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.), creșterile salariale care fac obiectul prezentei cereri neputând fi acordate anterior datei de 01.10.2016, deoarece anterior acestei date acestea nu existau în plată la nivelul familiei ocupaționale "Justiție", prin urmare nu puteau fi incluse în nivelul maxim în plată.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cererea de recurs, prin prisma criticilor formulate, a ansamblului probatoriu administrat în cauză precum și prin raportare la dispozițiile legale incidente speței, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru considerentele în continuare arătate.

Din probele administrate la dosarul cauzei rezultă că prin Ordinul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 332/2017 s-a menționat la art. 1 că "Începând cu data de 01.10.2016, procurorii și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul parchetelor de pe lângă curțile de apel, parchetelor de pe lângă tribunale și parchetelor de pe lângă judecătorii, prevăzuți în anexele 1-15, care fac parte integrantă din prezentul ordin, beneficiază de drepturile salariale trecute în dreptul fiecăruia", făcându-se raportarea la o valoare de referință sectorială de 405 RON plus 10%, utilizată pentru calcularea drepturilor salariale, începând cu data de 01.10.2016, prin prisma valorii folosite de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Împotriva Ordinului nr. 332/2017 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 332/2017, reclamanții au formulat contestație, solicitând calcularea drepturilor salariale începând cu 09.04.2015 prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, față de care pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin adresa nr. x/27.04.2017 nu a emis un răspuns favorabil, ci a respins cererea pentru absența unui temei legal care să permită admiterea petiției reclamanților.

Înalta Curte constată că nu poate fi reținută încălcarea principiului neretroactivității câtă vreme, pentru a pronunța soluția atacată, instanța de fond a făcut aplicarea art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, potrivit căruia:

"(1) în anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ca modificările ulterioare. (2) In anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acorda personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții. (...) (5

1

) Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îsi desfășoară activitatea în aceleași condiții.".

În considerarea efectului obligatoriu al dezlegării date de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 23/2016, în mod corect a constatat instanța de fond că dispozițiile art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, se aplică și reclamanților din prezenta cauză, în condițiile în care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mic decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, astfel că sunt îndreptățiți la emiterea ordinelor de încadrare salarială cu luarea în considerare a nivelului maxim al salariilor de bază și al sporurilor pentru funcții similare.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 794/15.12.2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 1029 din 21 decembrie 2016, a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 3

1

alin. (1^2) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituționale.

A reținut Curtea Constituțională, ca efect al neconstituționalității art. 3

1

alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016), că "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare", la care se face egalizarea prevăzută de art. 3

1

alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016), trebuie să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești. Așadar, personalul care beneficiază de aceleași condiții trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul aceleiași categorii profesionale și familii ocupaționale, indiferent de instituție sau autoritate publică".

Astfel, în mod corect a reținut instanța de fond că revine Ministerului Public obligația de a proceda, din data de 09.04.2015, la o încadrare la nivel maxim a procurorilor și personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor sub aspectul indemnizației cuvenite, respectiv prin recunoașterea unei valori de referință sectoriale de 405 RON.

Cum, prin Decizia nr. 794/15.12.2016, Curtea Constituțională a României a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015 sunt neconstituționale, instanța de fond a reținut considerentele acestei decizii în motivarea hotărârii, acest aspect subliniind, temeinicia raționamentului juridic folosit în aplicarea textelor de lege aplicate, cu respectarea perioadei de reglementare a fiecărui text citat, fără a se face aplicarea acestora înaintea intrării în vigoare a legii aplicabile.

Nu se poate reține că instanța de fond a pronunțat hotărârea întemeindu-se pe dispoziții legale adoptate ulterior datei de 09.04.2015, apreciindu-se în mod greșit de către recurent că a fost, astfel, încălcat principiul neretroactivității legii.

Astfel, nu se poate reține că au fost încălcate dispozițiile art. 31 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, așa cum susține recurentul.

De asemenea, se constată că instanța de fond a admis în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, obligând pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la modificarea în parte a Ordinului nr. 332/27.01.2017 prin emiterea unui ordin de încadrare salarială producător de efecte juridice, începând cu data de 09.04.2015, cu luarea în considerare pentru fiecare parte reclamantă a unei valori de referință sectorială de 405 RON, iar începând cu data de 01.12.2015 cu luarea în considerare, pentru fiecare parte reclamantă, a unei valori de referință sectorială de 405 RON majorată cu 10%, dată fiind și Legea nr. 293/2015.

Aplicarea corectă a legii reiese și din faptul ca instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți privind obligarea pârâtului Ministerid Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la reîncadrarea salarială pentru perioada 22.12.2014 - 08.04.2015, reținând că Legea nr. 71/2015 a intrat în vigoare la data de 09.04.2015, producând efectul deja analizat, neputându-se vorbi despre o aplicare în mod retroactiv a normei juridice.

În aceste condiții, a reținut instanța de fond că drepturile salariale menționate nu au putut fi recunoscute începând cu data de 22.12.2014, adică cea a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 83/2014, lipsind norma de drept care să recunoască reclamanților de la acel moment temeinicia pretenției formulate, doar începând cu 09.04.2015 legiuitorul stabilind principiul uniformizării salarizării la nivel maxim în sensul celor arătate anterior, efect al intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015 de aprobare, cu modificări și completări, a O.U.G. nr. 83/2014.

Nu în ultimul rând, în mod corect instanța de fond a avut în vedere că, potrivit art. 1

1

din Legea nr. 293/2015, prin excepție de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu data de 1 decembrie 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul prevăzut în anexele acestei legi, respectiv anexa nr. VI - Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție", se majorează cu 10% față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2015.

În raport cu prevederile citate, Înalta Curte constată că prima instanță în mod corect a reținut că valoarea sectorială în raport cu care trebuie calculate drepturile salariale ale reclamanților este de 405 RON, majorată cu 10% de la data de 1 decembrie 2015, și a obligat pârâtul la plata către reclamanți a diferențelor salariale, actualizată cu indicele de inflație pozitiv.

Pe de altă parte, Înalta Curte reține că instanța de fond a avut în vedere situația de fapt existentă la data pronunțării hotărârii, raportându-se la familia ocupațională "Justiție" stabilită de Anexa VI a Legii - cadru nr. 284/2010 și la ordonatorii principali de credite indicați în normele juridice respective, reținându-se că, în cauză, față de 09.04.2015, data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015, se confirmă la unul dintre ordonatorii principali de credite din familia ocupațională "Justiție" - Consiliul Superior al Magistraturii - existența unui nivel de salarizare stabilit prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON ca efect al unei hotărâri judecătorești.

În acest sens, instanța de control judiciar are în vedere, alături de jurisprudența în materie menționată de prima instanță, că prin sentința civilă nr. 48/13.01.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, definitivă prin respingerea recursului de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal prin Decizia la data de 22.06.2017, Consiliul Superior al Magistraturii a fost obligat «să emită dispoziții de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectoriale de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015».

În consecință, la data pronunțării hotărârii primei instanțe atacată cu prezentul recurs, sentința nr. 48/2017, definitivă, producea efecte juridice, atestând astfel la data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015 o valoare maximă de referință sectorială în cuantum de 405 RON în familia ocupațională "Justiție".

Referitor la ordonatorul principal de credite din familia ocupațională "Justiție", respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nu s-a demonstrat un nivel utilizat al valorii de referință sectorială superior celui de 347,10 RON, confirmat de Ministerul Justiției a exista în decembrie 2014, raportat la 09.04.2015, data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015.

Așa fiind, toate aceste aspecte au fost analizate, în mod corect, de către instanța de fond, astfel încât Înalta Curte constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției pronunțate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul - pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 4607 din 27 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 iunie 2020.