ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4428/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4428/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 17 septembrie 2020
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 30.10.2019 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a solicitat în contradictoriul cu pârâții - Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, revocarea Ordinului nr. 2648/09.09.2019, emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și emiterea unui nou ordin de salarizare cu stabilirea, începând cu data de 02.09.2019, a indemnizației de încadrare brută lunară și a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 484,169 RON (cuantum ce cuprinde majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015).
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a formulat întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepția lipsa calității procesuale pasive a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată-emiterea unui nou ordin de salarizare - acțiune împotriva unui act administrativ emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Ordinul nr. 2648/09.09.2019, și luând în considerare că indemnizațiile brute lunare de care beneficiază procurorii, sunt stabilite de ordonatorul principal de credite din cadrul Ministerului Public, în calitate de angajator.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de obiect a acțiunii.
Hotărârea primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 57 din 21 ianuarie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și a dispus revocarea Ordinului nr. 2468/09.09.2019 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ și a fost obligat pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ, prin Procurorul General, să emită un nou ordin de salarizare cu stabilirea, începând cu data de 02.09.2019 a indemnizației de încadrare brută lunară și a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referință sectorială de 484,169 RON.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție invocând motivele de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.
În dezvoltarea recursului, au fost învederate, în esență, următoarele:
Recurentul a reiterat excepția lipsei de obiect a acțiunii pentru perioada ulterioară datei de 1.12.2016.
Prima instanță a ignorat dispozițiile Deciziei nr. 25 din 14.11.2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 916/22.12.2011. Prin această decizie, instanța supremă a statuat că " Dispozițiile Ordonanței nr. 10/2007 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .se interpretează în sensul că nu se aplică magistratților".
În mod greșit instanța de fond a acordat reclamantului valoarea de referință sectorială determinată prin raportare la majorările salariale prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 3/2006 și art. 1 din O.G. nr. 10/2007.
Decizia instanței de recurs
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât și a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, acțiunea reclamantului urmând a fi respinsă ca rămasă fără obiect.
Intimatul-reclamant A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect revocarea Ordinului nr. 2648/09.09.2019 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și emiterea unui nou ordin de salarizare cu stabilirea, începând cu data de 02.09.2019, a indemnizației de încadrare brută lunară și a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 484,169 RON (cuantum ce cuprinde majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015).
Înalta Curte constată că, la data de 29.11.2019, a fost emis Ordinul Procurorului General nr. 3206, în conformitate cu prevederile art. 76 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 74 alin. (1) și art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 3
1
alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 57/2015, urmare și a Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a art. 3
1
alin. (1
2
) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.
Astfel, prin ordinul menționat mai sus, la art. 1 s-a dispus că:
"în perioada 1 decembrie 2016 - 31 decembrie 2017, procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, parchetelor de pe lângă curțile de apel, parchetelor de pe lângă tribunale și parchetelor de pe lângă judecătorii, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor și specialiștii din cadrul Ministerului Public se salarizează având în vedere valoarea de referință sectorială de 484,18 RON".
La art. 2 din ordinul menționat se prevede că:
"începând cu 1 ianuarie 2018, drepturile salariale se stabilesc potrivit art. 1 din prezentul ordin, în măsura în care nu devin incidente prevederile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare".
Prin urmare, având în vedere că, în cursul soluționării cauzei, recurentul-pârât a răspuns pretențiilor intimatului-reclamant, Înalta Curte constată că acțiunea reclamantului a rămas fără obiect.
Astfel fiind, față de considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și rejudecând, va respinge acțiunea reclamantului, ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței nr. 57 din 21 ianuarie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința recurată și, rejudecând, respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 septembrie 2020.