ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2785/2020

Ședința publică din data de 24 iunie 2020

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Constanța la data de 24.10.2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Superior al Magistraturii, Inspecția Judiciară, inspectorul judiciar B., magistratul C. - judecător la Curtea de Apel București și Ministerul Justiției, solicitând instanței să dispună anularea Rezoluției nr. x/2018, exercitarea acțiunii disciplinare și repararea pagubei din dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel București în sensul plății sumei de 300.000 RON daune morale și materiale.

Prin sentința nr. 41/CA/14.02.2019, Curtea de Apel Constanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența la Curtea de Apel Pitești, reținând dispozițiile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și faptul că reclamantul domiciliază în raza teritorială a acestei din urmă instanțe.

La Curtea de Apel Pitești dosarul a fost înregistrată la data de 29.03.2019 și constatând că reclamantul a transmis cererea de chemare în judecată prin poșta electronică, ca înscris material scanat și atașat sub formă de fișier în format pdf la emailul adresat instanței, ceea ce înseamnă că fișierul conținând actul respectiv nu este implicit emis de sistemul electronic de operare, iar actul trebuie însușit de semnatar pentru a învesti instanța în mod legal.

Drept urmare, instanța a dispus citarea reclamantului cu mențiunea de a depune exemplar al cererii de chemare în judecată semnat olograf în original sau cu semnătură electronică extinsă. Reclamantul nu s-a conformat obligației impuse de instanță și nu a complinit lipsurile menționate, ceea ce atrage sancțiunea nulității cererii sale.

Prin sentința nr. 75 F-CONT din 15 mai 2019, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a constatat nulitatea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară, B., Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiției, Curtea de Apel București și C..

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A..

Prin cererea de recurs, încadrată în drept, in dipozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3, pct. 6 și pct. 8 recurentul a învederat că sentința este nelegală și netemeinică, sens în care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, trimiterea cauzei spre o nouă judecată.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 3 iulie 2019 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 2, astfel cum reiese din fișa Ecris aflata la dosarul de recurs.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin rezoluția de primire din 12 iulie 2019, a dispus comunicarea recursului către intimați și citarea recurentului cu mențiunea să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru datorată pentru recurs, sub sancțiunea anulării cererii.

Înalta Curte, analizând excepția netimbrării recursului, constată următoarele:

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență."

Conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.."; (alin. (2) "În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON".

Art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii." Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, neîndeplinirea acestei cerințe este sancționată cu nulitatea.

Alin. (3) al aceluiași text de lege dispune că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În speță, și prin rezoluția de primire din 12 iulie 2019 s-a stabilit că recurentul datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 RON, conform art. 25 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării cererii.

Se constată că recurentul-reclamant nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de către instanță, sens în care intervine sancțiunea anulării cererii de recurs, potrivit art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

În cauza Iordache împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut încălcarea art. 6 din Convenție față de împrejurarea că instanțele naționale nu au explicat reclamantului consecințele neplății taxelor de timbru aferente soluționării apelului și recursului, sau că acesta poate solicita să fie exonerat de această plată.

Recurentul a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de timbru, însă acesta a fort respinsă prin încheierea din 23 octombrie 2019 pronunțată de Înalta Curte.

Or, plata taxei judiciare de timbru reprezintă o condiție legală pentru începerea procesului civil, exercitarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare, obligația achitării acesteia fiind prealabilă oricărei judecăți, conform art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013.

În raport de aspectele de fapt constatate, Înalta Curte reținând că cererea de recurs nu îndeplinește una dintre condițiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., urmează a proceda la anularea acesteia, în baza art. 493 alin. (5) din același act normativ.

Pentru aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 75 F-CONT din 15 mai 2019 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului invocată din oficiu.

Anulează recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 75 F-CONT din 15 mai 2019 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 iunie 2020.