ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2779/2020

Ședința publică din data de 24 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 10.07.2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea deciziei nr. 6497/14.06.2017 și obligarea pârâtului la plata sumei de 2.597,76 RON, reprezentând contravaloarea autoturismului avariat.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 11047 din 8 martie 2018, pronunțată în dosarul mai sus- menționat, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen, reclamantul A. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond, iar, pe fondul cauzei, admiterea cererii sale de chemare în judecată, așa cum a fost formulată.

Fără a invoca vreunul din motivele de nelegalitate, recurentul-reclamant a relevat, pe scurt, situația de fapt în cauză, și a arătat că, ceea ce a înțeles să critice, este faptul că în mod nelegal a fost diminuată suma ce face obiectul despăgubirii autoturismului avariat, invocând, în esență, următoarele:

Potrivit dispozițiilor at. 51 alin. (3), (6) și 7 din Norma ASF nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, impun concluzia conform căreia intimata garantează cuantumul despăgubirii ce rezultă din documentele justificative eliberate de unitatea de specialitate care a efectuat reparațiile necesare.

Arată recurentul, că în lipsa unui temei legal, nu poate fi validata demersul intimatei de a reduce cuantumul despăgubirii la un plafon pe care acesta îl apreciază serios, rezonabil chiar și în contextul în care pentru a efectua această operațiune ar avea în vedere un criteriu obiectiv și anume prețurile practicate de unitățile service agreate.

În cauză, instanța a făcut aplicarea greșită a normelor de drept material prin raportare la art. 51 din Norma ASF nr. 23/2014, înlăturând dovada reparației efective a autoturismului.

Intimatul-pârât Fondul De Garantare a Asiguraților a formulat întâmpinare în recurs, prin care, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, menținerea în tot a sentinței Curții de Apel București și, în consecință, a Deciziei nr. 6497/14.06.2017 emisă de către acesta, ca fiind temeinică și legală.

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 27 noiembrie 2018 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 24 iunie 2020, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, precum și din perspectiva obiectului și a normelor legale incidente, dar și a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului-pârât, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Din actele și lucrările dosarului, se constată că, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea deciziei nr. 6497/14.06.2017 și obligarea pârâtului la plata sumei de 2.597,76 RON, reprezentând contravaloarea autoturismului avariat.

Recurentul-reclamant a înaintat Fondului de Garantare a Asiguraților cererea de plată înregistrată sub nr. x/04.03.2016, având ca obiect suma de 2.597,76 RON, ca urmare a evenimentului produs la data de 03,08.2015, când, autovehiculul condus de acesta a fost avariat, în urma lovirii cu pietre pe capotă și portieră stânga față. La data producerii evenimentului în discuție, autovehiculul condus de recurentul-reclamant era asigurat în baza contractului de asigurare facultativă CASCO nr. x încheiat între A., în calitate de asigurat și B. S.A., în calitate de asigurător. Urmare a avizării daunei a fost constituit dosarul de daună nr. x

Cererea de plată a fost admisă în parte de intimatul F.G.A., prin decizia nr. 6497/14.06.2017, în sensul că a fost admisă solicitarea de plată a sumei de 1.232 RON și a fost respinsă pentru diferența de 1.365,76 RON.

Pentru a dispune această soluție, intimatul-pârât a avut în vedere dispozițiile art. 5.12 coroborate cu cele ale art. 9.2 din Condițiile Speciale privind asigurarea de avarii și furt a autovehiculelor aparținând persoanelor fizice și a procedat la calcularea despăgubirii în baza evaluării în sistem Audatex, întrucât asiguratul a optat pentru efectuarea reparației în unitate service nerecomandată de asigurătorul B. S.A.

Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut în mod corect că potrivit prevederilor art. 12 alin. (1) și art. 14 din Legea nr. 213/2015 cu cele ale art. 18 alin. (1) și art. 21 din Norma ASF nr. 16/2015, intimatul-pârât are dreptul de a proceda la verificarea documentelor justificative din dosarul de daună aferent evenimentului asigurat.

Așadar, intimatul- pârât a analizat cererea recurentului, înscrisurile depuse de acesta și cele existente în dosarul de daună preluat de la asigurătorul B. S.A. și a recurs la sistemul de prețuri Audatex pentru calculul despăgubirilor pretinse de acesta.

Este de menționat că pentru avariile produse la autovehiculul aparținând recurentului-reclamant, contractul de asigurare facultativă CASCO nr. x încheiat între A., în calitate de asigurat și B. S.A., în calitate de asigurător prevede la art. 5.12 lit. b) din Condițiile speciale privind asigurarea de avarii și furt a autovehiculelor aparținând persoanelor fizice următoarele: "pe baza devizelor estimative de reparație în regie proprie, emise potrivit evaluării asigurătorului, în concordanță cu avariile consemnate în procesele-verbale de constatare; devizele estimative vor cuprinde toate piesele, materialele și manopera necesară readucerii autovehiculului avariat la starea de dinaintea producerii evenimentului asigurat".

La art. 9.2 din același contract de asigurare facultativă este stipulat că dacă Asiguratul a aderat la prezenta clauză, reparația poate fi făcută și în altă unitate reparatoare decât cea recomandată de Asigurător, dar în acest caz cuantumul despăgubirii se va calcula pe baza devizelor estimative de reparație emise potrivit evaluării Asigurătorului în concordanță cu avariile consemnate în procesele-verbale de constatare

Așadar, în temeiul acestor clauze contractuale și având în vedere că recurentul-reclamant a optat pentru efectuarea reparației într-o unitate service nerecomandată de asigurătorul B. S.A., pârâtul a procedat corect la calcularea despăgubirii în baza evaluării în sistem Audatex, rezultând suma de 1.232 RON, conform modalității de calcul depuse la dosar fond.

Înalta Curte constată că au fost respectate întocmai prevederile contractului de asigurare încheiat între părți, iar acest lucru a fost confirmat și de instanța de fond, care a reținut că intimatul-pârât a interpretat și aplicat în mod corect aceste dispoziții contractuale, care au fost asumate de recurent semnarea contractului de asigurare, devenind astfel obligatorii, întrucât, potrivit prevederilor C. civ., contractul este legea părților.

Ca atare, sistemul AUDATEX, licență achiziționată și de FGA, reprezintă o bază de date acceptată de toți asigurătorii și de unitățile de reparație, care furnizează informații uniforme pentru toate părțile implicate în procesul de prelucrare a daunelor auto.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate de recurentul-reclamant, interpretarea și aplicarea de către judecătorul fondului a normelor de drept material, fiind corectă și legală.

În temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantca ca nefondat, instanța de fond pronunțând o hotărâre legală.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 1047 din 08 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 iunie 2020.