ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2766/2020

Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată inițial pe rolul tribunalului Vâlcea, la data de 12.04.2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea raportului de evaluare nr. x/29.03.2017. În motivarea cererii reclamantul a arătat, în esență, că raportul de evaluare contestat, prin care s-a reținut că s-a aflat în stare de incompatibilitate întrucât ar fi deținut simultan în perioada 27.06.2012 - 24.03.2015 funcția de viceprimar al comunei Roșiile, județul Vâlcea, cât și funcția de administrator al S.C. B. S.R.L., încalcă prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003având in vedere că, în toată această perioadă, nu a prestat niciun fel de activitate remunerată în cadrul societății menționate. Mai mult, S.C. B. S.R.L. a fost radiată de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Vâlcea din anul 2015, la cererea reclamantului. În fine, reclamantul a arătat că, în particular, cazul incompatibilității prevăzut de dispozițiile legale menționate mai sus, nu poate viza decât eliminarea posibilului conflict între interesul public pe care trebuie să îl urmărească primarul și interesul particular de natură patrimonială pe care îl urmărește prin definiție comerciantul. 1.

Hotărârile pronunțate în cauză Prin sentința nr. 1677 din 5 septembrie 2017, Tribunalul Vâlcea a admis excepția de necompetență materială, invocată de pârâtă prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 44/F-CONT din 15 martie 2018, a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, și, în consecință, a anulat raportul de evaluare nr. x/29.03.2017 întocmit de Agenția Națională de Integritate (A.N.I.). În argumentele expuse în susținerea soluției, instanța a reținut că, în cazul incompatibilității prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 se vizează decât eliminarea posibilului conflict între interesul public pe care trebuie să-l urmărească viceprimarul și interesul particular de natură patrimonială pe care îl urmărește prin definiție comerciantul. În raport de această premisă, simpla calitate, abilitare, ca administrator sau ca persoană fizică autorizată, nu presupune în fapt, în mod obligatoriu, că cel care a dobândit această calitate, în raport de normele legale incidente în materie, să și realizeze efectiv acte de comerț prohibite în contextul posibilului conflict cu interesul public. Conchide instanța în sensul că, din probele administrate in cauză nu a rezultat aspectul că reclamantul, în perioada în care a exercitat și funcția de viceprimar a desfășurat vreo activitate de natură comercială, în sensul de a efectua operațiuni complexe cum ar fi încheierea contractelor, semnarea facturilor și chitanțelor, ceea ce presupune îndeplinirea ori executarea conducerii executive a S.C. B. S.R.L. 1.

Calea de atac exercitată în cauză și motivele înfățișate Împotriva sentinței civile nr. 44/F-CONT din 15 martie 2018pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a promovat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, în condițiile art. 493 C. proc. civ. Criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii formulată de reclamant, ca neîntemeiată. După prezentarea istoricului și contextului procesual, pârâta a arătat că toate motivele de casare sunt raportate la modul de soluționare prin sentința recurată. Astfel, recurenta -pârâtă a punctat faptul că hotărârea atacată a fost pronunțată cu: - încălcarea regulii de procedură reglementată de art. 170 alin. (1) C. proc. civ. care concretizează principiul disponibilității reglementat de art. 9 alin. (2) C. proc. civ. și principiul contradictorialității reglementat de art. 14 alin. (3) C. proc. civ. - încălcarea regulilor procedurale care constituie drepturi procesuale fundamentale, calificate de jurisprudența CEDO și CJUE ca fiind de ordine publică, privind echitabilitatea procesului, dreptul la apărare, dreptul de acces efectiv la instanță; - instanța de fond a solicitat informații suplimentare de la A.J.F.P. Argeș și de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Vâlcea la termenul din data de 09.11.2017, pronunțând respectiva sentință în urma coroborării acestor înscrisuri cu cele aflate deja la dosarul cauzei; - instanța de fond în mod greșit a concluzionat că "nu a rezultat aspectul că reclamantul, în perioada în care a exercitat și funcția de viceprimar a desfășurat o activitate de natură comercială, în sensul de a efectua operațiuni complexe cum ar fi încheierea contractelor, semnarea facturilor și chitanțelor, ceea ce presupune îndeplinirea ori executarea conducerii executive a S.C. B. S.R.L.. în speță nu sunt incidente dispozițiile ari. 87alin, 1 lit. ddin Legea nr. 161.2003(...)". - instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 87 afin. (1) fit d) din Legea nr. 161/2003 raportat ia incompatibilitatea în care s-a găsit intimatul prin exercitarea în perioada 27.06.2012 - 24.03.2015 atât a funcției de_de viceprimar al comunei Roșiile, județul Vâlcea, cât și funcția de administrator al S.C. B. S.R.L, nr. de ordine în RC x, CUI x. 1.

Apărările intimatului Legal citat, intimatul A. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat. Intimatul a argumentat că prima instanță a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale aplicabile în speță, reținând că recurentul s-a aflat în starea de incompatibilitate prevăzută de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003. 1.

Procedura de soluționare a recursului Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 27 noiembrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 24 iunie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea intimatului-reclamant, la motivele de recurs și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum și în conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este fondat, în considerarea celor în continuare arătate. Prin Raportul de evaluare întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate sub nr. x/29.03.2017, s-a constatat că, în perioada 27 iunie 2012 -24 martie 2015, intimatul -reclamant s-a aflat în stare de incompatibilitate, întrucât a deținut, simultan, atât funcția de viceprimar al comunei Roșiile, jud. Vâlcea, cât și pe aceea de administrator al societății S.c. B. S.R.L., fiind astfel încălcate prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003. Pentru a ajunge la această concluzie, intimata-pârâtă a avut în vedere că, prin Hotărârea nr. 5 din 27 iunie 2012 a Consiliului Local Roșiile, jud. Vâlcea, reclamantul a fost ales în funcția de viceprimar, iar din datele furnizate de Oficiul Național al Registrului Comerțului, prin adresa din 7 iulie 2016, a rezultat că acesta a deținut calitatea de administrator al societății anterior menționate, în perioada 6 septembrie 2010-24 martie 2015. În raport de aspectele de fapt reținute, instanța de fond a concluzionat în sensul că reclamantul nu s-a aflat într-o stare de incompatibilitate reală, iar actul administrativ contestat îi lezează drepturile și interesele legitime, motiv pentru care se impune a fi desființat. Această soluție nu este împărtășită de către instanța de control judiciar, deoarece a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, care prevede că: "Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: (...) d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice altă funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice." Față de aceste dispoziții legale, rezultă că neexercitarea în concret a atribuțiilor de administrator nu prezintă relevanță în ceea ce privește regimul incompatibilităților. Existența stării de incompatibilitate intervine prin deținerea concomitentă a calităților de viceprimar și administrator, fără a fi condiționată de exercitarea atribuțiilor de administrator, ori de existența sau dimensiunea activității persoanei juridice. În consecință, simpla deținere simultană a celor două calități este o condiție atât esențială, cât și suficientă, pentru constatarea existenței stării de incompatibilitate. Legea aplicabilă în materia analizată interzice cumulul de calități, necondiționat de venitul realizat din activitățile comerciale, motiv pentru care nu poate fi primită apărarea intimatului-reclamant în sensul că, în perioada în care a exercitat și funcția de viceprimar nu a desfășurat vreo activitate de natură comercială. Or, atâta timp cât recurentul nu a dat eficiență dispozițiilor Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, acesta s-a aflat în starea de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, în condițiile în care a exercitat simultan funcția de viceprimar și de administrator la o societate comercială. Pe de altă parte, intimatul-reclamant avea obligația de a renunța, în termen de 60 de zile, la una din calitățile care determină starea de incompatibilitate, astfel cum rezultă din prevederile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, termen care, pentru acesta, a început să curgă la data de 27.06.2012. În pofida acestei dispoziții legale, intimatul-reclamant a exercitat concomitent funcția de viceprimar și calitatea de administrator al unei societăți comerciale, și după expirarea acestui termen. Din actele administrate în cauză nu rezultă elemente care să ateste că până în anul 2015 ar fi fost suspendată activitatea de administrator al societății S.C. B. S.R.L., aspect nesesizat de instanța fondului. Prin dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, legiuitorul a reglementat și a instituit pentru funcția de viceprimar o stare de incompatibilitate cu "funcția de administrator la societăți comerciale", iar nu cu "activitatea/exercitarea activității de administrator la societăți comerciale". Așadar, Înalta Curte apreciază a fi fondată critica privind interpretarea în mod excesiv, în favoarea reclamantului, a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, constatând că instanța de fond nu a aplicat corespunzător aceste prevederi legale la situația speței, iar interpretarea textului normativ corespunde atât sensului său literal, cât și scopului urmărit de legiuitor la edictarea normei. Cu privire la motivul de recurs încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. Înalta Curte apreciază că acesta nu poate fi primit. Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Este adevărat că principiul contradictorialității, a cărei încălcare o susține recurenta, este un principiu fundamental al dreptului procesual civil și o componentă a dreptului fundamental la apărare, în temeiul căruia, părțile pot să formuleze cereri, să administreze probe și să pună concluzii în legătură cu problemele de fapt și de drept care interesează dezlegarea pricinii, indiferent dacă elementele puse în discuție reprezintă rezultatul inițiativei părților ori al instanței de judecată. Din această perspectivă, se constată că în speță, instanța de fond a respectat principiul contradictorialității și, implicit, dreptul la apărare al tuturor părților, ce au fost legal citate și care au avut, astfel, posibilitatea de a-și formula punctul de vedere și apărările necesare pe toate cererile și excepțiile formulate în cauză. III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia Pentru aceste considerente, constatând că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul declarat pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 44/F-CONT din 15 martie 2018 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, va casa sentința atacată și va respinge acțiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.