ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2764/2020

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, în data de 5 septembrie 2017, reclamanta Comuna Drăgoiești - prin Viceprimar, în contradictoru cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice București - Direcția de Trezorerie și Datorie Publică, a solicitat anularea înscrisului nr. 568974/16.06.2017, emis de Ministerul Finanțelor Publice în răspuns la plângerea prealabilă a reclamantei și anularea înscrisului nr. x, emis la data de 02.05.2017 de pârât, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei o datorie în cuantum de 44.203 RON. Reclamanta a arătat că, în fapt, prin documentul intitulat "înscris", emis de Ministerul Finanțelor Publice sub nr. x emis la data de 02.05.2017 s-a stabilit în sarcina sa o datorie în cuantum de 44.203 RON dobânzi si penalități de întârziere pentru neplata ratelor de capital si a dobânzilor din convenția de garantare 5251/26.03.2004. În termen legal, reclamanta a transmis prin fax în atenția Ministerul Finanțelor Publice plângere prealabilă împotriva înscrisurilor sus menționate prin care a arătat ca nu datorează sumele de bani indicate. Prin răspunsul la plângerea prealabilă din 16.06.2017, emitentul actului a comunicat reclamantei că nu este de acord cu anularea acestora. Reclamanta a apreciat că nu datorează sumele de bani menționate, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 2.1 din convenția de garantare din anul 2004, în cazul și în momentul executării garanției, garantul are dreptul să blocheze și să încaseze din contul curent al Garantatului "proporțional cu cota din suma împrumutată ce ii revine...". Astfel, o primă critică vizează faptul că în cauză a fost încălcată sintagma "proporțional" agreată de părți prin clauza 2.1 din convenție. Aceasta întrucât la data semnării convenției de credit, respectiv 26.03.2004, comuna Drăgoiești era formată din localitățile: Berchișești, Corlata, Drăgoiești, Lucăcești și Măzănăești. Ulterior semnării convenției, potrivit art. 1 din Legea nr. 67/2005, comuna Drăgoiești s-a reorganizat, cuprinzând doar localitățile Drăgoiești, Lucăcești și Măzănăești. La data de 03.03.2009, între comuna Drăgoiești (reorganizată) și comuna Berchișești (nou înființată și care s-a desprins din fosta comună Drăgoiești) a fost încheiat un protocol înregistrat sub nr. x la Drăgoiești și sub nr. x la Berchișești și prin care părțile au convenit ca, în temeiul Legii nr. 67/2005, predarea - primirea a 1/2 din valoarea împrumutului extern contract la 26.03.2004, respectiv câte 135.000 Euro pentru fiecare parte din suma totală de 270.000 Euro. Având în vedere cele arătate anterior, reclamanta a apreciat că se impune partajarea corespunzătoare a datoriei, ca urmare a transmiterii legale patrimoniului persoanei juridice (drepturi și obligații) prin reorganizare, și nu imputarea acesteia în întregime în sarcina sa. Astfel, a considerat că actul de creanță este nelegal în contextul în care întreaga rată îi este imputată, deși aceasta din urmă nu este una și aceeași cu entitatea care a garantat împrumutul în anul 2004. Reclamanta a mai arătat că, chiar dacă s-ar face abstracție de protocolul de divizare a datoriei din 03.03.2009, în speță sunt incidente dispozițiile Legii nr. 67/2005 alin. (4), potrivit cărora "Operațiunile de predare-primire a patrimoniului comunelor nou-înființate se fac pe bază de protocoale încheiate între fiecare dintre primarii comunelor care se reorganizează și delegatul, desemnat prin ordin al prefectului, cu atribuții de primar al comunei înființate". Reclamanta depus în acest sens la dosarul cauzei, cu titlu de practică judiciară, hotărârea nr. 109/27.06.2017, unde într-o speță similară, având ca obiect anularea unui alt înscris emis împotriva sa de către Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de Apel Suceava, a reținut cu putere de lucru judecat că intimata a emis acest înscris fără a respecta principiul divizării datoriei în raport de noua organizare administrativă. Reclamanta a învederat instanței faptul că, potrivit art. 1.1.2 din Convenția de garantare, s-a agreat autorizarea Județului Suceava să exercite toate drepturile, puterile și autoritățile și alegerile Garantului în baza sau în legătură cu prezenta convenție. A apreciat că astfel nu a avut nici o putere de decizie cu privire la acest proiect și nici la sumele de bani aferente. Reclamanta a mai învederat instanței faptul că nu a beneficiat de nici un fel de investiție urmare a contractării acestui împrumut. În situația sa se află mai multe localități din Suceava care nu au beneficiat de nici o investiție, în schimb le este blocată activitatea urmare a executării silite inițiate de Ministerul Finanțelor Publice. 1.

Hotărârea pronunțată în cauză Curțea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 49 din 21 martie 2018, a admis acțiunea având ca obiect "anulare act administrativ" formulată de reclamanta Comuna Drăgoiești prin Viceprimar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice București - Direcția de Trezorerie și Datorie Publică și, în consecință, a anulat înscrisul înregistrat sub nr. x/16.06.2017, respectiv nr. x/2.05.2017, emise de Ministerul Finanțelor Publice București - Direcția de Trezorerie și Datorie Publică. Pentru a se pronunța astfel, instanța a rețiut că, prin Legea nr. 67/2005, s-a reorganizat comuna Drăgoiești prin înființarea unei comune noi, respectiv Berchișești. În aceste condiții, a doua comună, respectiv comuna Berchișești, a primit un nou CIF, iar comuna Drăgoiești a rămas cu vechiul CIF al vechii comune și anume cel trecut în convenția de garantare a creditului cât și în actele ulterioare. Potrivit protocolului din 03.03.2009, cele două comune au convenit de comun acord împărțirea în mod egal a creanțelor datorate din contractul de asociere cu Consiliul Județean Suceava privind programul "Utilități și mediu la standarde europene" demarat în anul 2004. A mai reținut instanța fondului că partajarea datoriei angajate prin contractul de credit între cele două comune, trebuia realizată de către o comisie din care să facă parte inclusiv pârâta (prin direcțiile sale generale județene), partajare care în speță nu s-a realizat, nefiind depus la dosar niciun act juridic semnat și încheiat de către părțile ce aveau competența materială de a diviza datoria litigioasă și de a stabili ce procent din creditul angajat revine fiecărei comune (direcțiile generale, consiliul local, delegații împuterniciți de Prefect și consiliul județean). În ceea ce privește încheierea unui act adițional la contractul de credit de către comuna Drăgoiești, instanța a reținut că nu au fost dovedite, întrucât la dosar se află un asemenea înscris, părți semnatare fiind însă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice și Consiliul Județean Suceava. Întrucât emiterea înscrisului nr. x din 02.05.2017, prin care se impută reclamantei întreaga datorie, precum și înscrisul nr. 568974 din data de 16.06.2017 au fost emise fără a se ține cont de faptul că această unitate administrativ teritorială s-a reorganizat și prin nerespectarea principiului divizării datoriei în raport de noua reorganizare a unităților administrativ teritoriale, stabilit de articolul menționat și de protocol. 1.

Calea de atac exercitată și motivele de recurs înfățișate Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs pârâta Ministerul Finanțelor Publice București prin mandatar D.G.R.F.P. Iasi- A.J.F.P. Suceava, în condițiile art. 493 C. proc. civ. Întemeindu-și calea de atac pe prevederile pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul- pârât a criticat sentința primei instanțe ca fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale. Ca prim aspect, recurentul arată că instanța de fond în mod nelegal și netemeinic a reținut faptul ca reclamanta din prezenta cauza nu este aceeași entitate cu cea care a semnat contractul de împrumut și convenția de garantare nr. x/2004. În acest sens arată că, în motivarea soluției de admitere a acțiunii, instanța de fond retine faptul ca Comuna Dragoiesti a rămas cu vechiul cod de identificare (cel cu care figura la data încheierii contractului de împrumut), iar Comuna Berchisesti (nou înființată) a primit un CIF nou. În aceste condiții rezultă că reclamanta din prezenta cauza este aceeași entitate care a semnat contractul de împrumut, chiar dacă din punct de vedere organizatoric a suferit modificări. Arată că, potrivit dispozițiilor art. 969 din C. civ., potrivit cărora: "Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante." De asemenea, potrivit prevederilor art. 3.1.1.2 din Conventia de garantare: "Fiecare garantat se angajează irevocabil și necondiționat fata de garant, sa îndeplineasca următoarele: informarea garantului asupra oricărei intenții de modificare a contractului de imprumut si solicitarea acordului scris al acestuia, prin amendarea corespunzătoare a prezentei convenții." În raport de dispozițiile contractuale sus enunțate rezultă ca reclamanta avea obligația notificării exprese a Ministerului Finanțelor Publice în legătura cu orice modificare a contractului de imprumut. Ministerul Finanțelor Publice a comunicat reclamantei faptul ca, pentru a putea transpune nouă situație juridică creata după reorganizarea Comunei Dragoiesti, în aplicarea Convenției de garantare, reclamanta avea obligația să se adreseze împreună cu Consiliul Județean Suceava, Direcției Generale de Reglementare Relații Financiare Internationale din cadrul MFP. Nefiind îndeplinită aceasta formalitate, pe cale de consecința, protocolul încheiat între cele doua unități administrativ teritoriale nu este opozabil garantului, Ministerul Finanțelor Publice. Aceasta este si motivul pentru care fondul de risc este facturat doar pentru Comuna Dragoiesti, titulara a contractului de împrumut. De asemenea, prin Legea nr. 67/2005, Cornuna Dragoiesti a fost reorganizată, fiind înființata comuna Berchisesti. În continuare, în expunerea motivelor de recurs, pârâtul a arătat că din conținutul convenției de garantare nr. x/2004, modificata prin Actul adițional nr. x/19.09.2007, reiese ca părțile semnatare au fost Ministerul Finanțelor Publice si Județul Suceava, precum si comunele, orașele si municipiile din județul Suceava enumerate în anexa nr. 1 la aceasta convenție, unde, la poziția 24 figurează și Comuna Dragoiesti, în calitate de garantat. Potrivit clauzei de la art. 1.1.1. din convenție, fiecare Garantat a desemnat în mod irevocabil Județul Suceava prin hotărârea adoptata de consiliul local al Garantatului ca mandatar in legătura cu semnarea convenției si a amendamentelor la aceasta, precum si luarea oricăror masuri in legătura cu aceasta convenție. Astfel, din convenția de garantare nr. x/2004 rezultă ca si Comuna Dragoiesti are calitatea de Garantat, în legătura cu garanția acordată de Ministerul Finanțelor Publice pentru împrumutul extern în valoare de 86.3000.000 euro, destinat finanțării primei etape a Programului "Utilități si mediu la standarde europene in județul Suceava." De asemenea, în mod greșit a reținut prima instanța faptul ca actul de creanța este nelegal, motivat de faptul ca prin Protocolul înregistrat la Comuna Dragoiesti sub nr. 709, iar la Comuna Berchisesti sub nr. 1462, unitățile administrativ teritoriale si-au impartit valoarea imprumutului în mod egal. Pentru a putea da eficienta Protocolului menționat mai sus, prin care s-a hotărât împărțirea în mod egal a creanțelor (valoarea împrumutului de 270.000 euro +dobanzile aferente), Comuna Berchisesti trebuia șa efectueze demersurile pentru întocmirea unui act adițional la contractul de împrumut din 26.03.2004, prin care aceasta sa devină parte în contractul de credit, în calitate de nou împrumutat în cadrul contractului de credit. Protocolul încheiat între Comunele Dragoiesti și Berchisesti, prin care acestea îsi impart în mod egal creanța este lipsit de eficienta juridica având in vedere faptul ca acesta nu este semnat si de către delagatul desemnat de Prefect, asa cum prevede art. 3, alin. (4) din Legea nr. 67/2005. Ministerul Finanțelor Publice nu se poate îndrepta, pentru recuperarea sumelor achitate în contul ratelor, decât asupra unei parti semnatare a contractului de împrumut. Cum Comuna Berchisesti nu este parte semnatara a contractului de imprumut, garantul nu poate recupera sumele achitate decât de la Comuna Dragoiesti. Față de toate aceste motive, pârâtul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii formulată de reclamanta Comuna Drăgoiești- prin Viceprimar, ca neîntemeiată. 1.

Apărările formulate în cauză Legal citată, intimata-reclamantă a înțeles să formuleze concluzi scrise. 1.

Procedura de soluționare a recursului Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 27 noiembrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 24 iunie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Analizând sentința atacată prin prisma criticilor înfățișate de recurentul- pârât, dar și față de apărările, respectiv susținerile reclamantei intimate, Înalta Curte, în urma propriului demers de evaluare a probatoriului administrat, raportat la cadrul normativ aplicabil, constată că recursul este fondat în sensul și pentru argumentele în continuare arătate. Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă a considerentelor sentinței atacate din prezenta decizie și fața de obiectul cererii de chemare în judecată, soluția primei instanțe a fost aceea de admitere a acțiunii și, totodată de anulare a înscrisul înregistrat sub nr. x/16.06.2017, respectiv nr. x/2.05.2017, emise de Ministerul Finanțelor Publice București - Direcția de Trezorerie și Datorie Publică. Lipsa clarității motivării dar și a preciziunii determinării juridice în ceea ce privește temeiul de drept din perspectiva căruia a fost analizată cererea reclamantei, ce a condus în cele din urmă la greșita aplicare a legii, relevă și în opinia instanței de recurs, nelegalitatea hotărârii atacate. Trecând la analiza punctuală a motivelor de recurs înfățișate de recurentul-pârât se constată din conținutul convenției de garantare nr. x/25.06.2004 modificată prin Actul Adițional nr. 1/19.09.2007, că părțile semnatare au fost Ministerul Finanțelor Publice și Județul Suceava, precum și comunele, orașele și municipiile din județul Suceava enumerate în Anexa nr. 1 la această convenție, unde la poziția nr. 24 figurează și comuna Drăgoiești, în calitate de Garantat. Potrivit clauzei de la art. 1.1.1 din convenție, fiecare Garantat a desemnat în mod irevocabil Județul Suceava prin hotărârea adoptată de consiliul local al Garantatului ca mandatar în legătură cu semnarea convenției și a amendamentelor la aceasta, precum și luarea oricăror măsuri în legătură cu această convenție. Astfel, din convenția de garantare încheiată reiese că și Comuna Drăgoiești are calitatea de Garantat, în legătură cu garanția acordată de Ministerul Finanțelor Publice pentru împrumutul extern în valoare de 86.300.000 EUR contractat de la A. AG London ulterior transferat fa B., destinat finanțării primei etape a Programului "Utilități și mediu la standarde europene în județul Suceava". Totodată, Comuna Drăgoiești este parte a contractului de asociere încheiat în vederea realizării obiectivului de investiții "Utilități și mediu la standarde europene în județul Suceava", figurând în anexa nr. 1 la acest contract ca semnatar. De asemenea, este de remarcat că, prin Legea nr. 67/2005 Comuna Drăgoiești a fost reorganizată, fiind înființată Comuna Berchișești. Ulterior intrării în vigoare a acestei legi, prin Hotărârea Consiliului Local al Comunei Drăgoiești nr. 14/02.02.2007 a fost aprobată încheierea de către Comuna Drăgoiești a actului adițional la contractul de facilitate de credit din data de 26.03.2004, având ca părți semnatare A. Luxembourg S.A., județul Suceava, celelalte unități administrativ-teritoriale sucevene părți la Contractul de credit, precum și Municipiul Rădăuți" și Municipiul Suceava, acestea din urmă în calitate de noi împrumutați. Ca atare, reiese din această hotărâre că UAT Drăgoiești are calitate de împrumutat în contractul de credit încheiat la data de 26 martie 2004 cu A. Luxembourg S.A., sumă care îi revine din acest împrumut, sumă care trebuia alocată în bugetul local al acstei unități administrativ-teritoriale conform art. 19. 5 din contractul de împrumut. Prin Convenția de garantare nr. x/25.06.2004, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice,a garantat în numele unităților administrativ teritoriale ale județului Suceava rambursarea împrumutului, astfel încât în situația în care vreuna din părțile împrumutate nu achitau, MFP achita către A., urmând apoi a-și recupera banii de la parte. Intimata-reclamantă a susținut că înscrisul nr. x/02.05.2017 prin care pârâtul a stabilit în sarcina acesteia suma de 44.203 RON cu titlu de dobânzi și penalități de întârziere pentru neplata ratelor de capital și a dobânzilor din convenția de garantare 5251/26. 03. 2004 (fila x) nu este legal, întrucât încalcă art. 2.1 din Convenția de garantare. În esență, reclamanta a arătat că potrivit Legii nr. 67/2005, întrucât debitul nu îi mai poate fi imputat în întregime, se impune partajarea corespunzătoare a datoriei ca urmare a transmiterii legale a patrimoniului prin reorganizare. Instanța subliniază că potrivit Legii nr. 67/2005 " Consiliile județene și delegații împuterniciți conform prevederilor art. 2 alin. (1), împreună cu direcțiile generale ale finanțelor publice județene și consiliile locale ale comunelor reorganizate, repartizează veniturile și cheltuielile actualelor bugete ale acestora între comunele nou-înființate și cele reorganizate conform art. 1." Așadar, datoriile comunei reorganizate trebuie divizate între noile comune înființate, dar acest lucru se realizează printr-o procedură administrativă. Totodată, în reținerea nelegalității hotărârii din perspectiva motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pt. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată și temeinicia criticilor în sensul că judecătorul fondului nu a observat că înscrisul contestat a fot adoptat în temeiul unor dispoziții contractuale. Or, în condițiile în care parte în contractul de împrumut, astfel cum acest a fost garantat de către recurentul-pârât este de organizare anterioară Legii nr. 67/2005 și nu avut loc nicio operațiune de predare-primire a patrimoniului conform acestei legi, astfel că instanța reține că cererea reclamantei este neîntemeiată. De altfel, urmare a plății efectuate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice în calitate de Garant la B. în contul Primăriei Comunei Drăgoiești în data de 28.03.2017, acesta a calculat dobânzi și penalități de întârziere la debitul principal conform Convenției de garantare și a legislației în vigoare privind colectarea creanțelor fiscale individualizate în titlul de creanță nr. x/02.05.2017 care cuprinde debitele aferente împrumutului extern garantat de stat pentru perioada 01.01.2017- 31.03.2017, astfel: 44.163,70 RON reprezentând rate de capital si dobânzi si 39,75 RON reprezentând dobânzi și penalități de întârziere pentru neplata ratelor de capital și a dobânzilor. În acest context, nu se poate reține culpa recurentului-pârât, prin direcțiile sale generale județene, în neîndeplinirea procedurii administrative de distribuire a patrimoniului, acesta neavând atribuții exclusive în acest sens conform Legii nr. 67/2005. Nu poate fi primită nici apărarea reclamantei conform căreia nu datorează suma de bani imputată pentru că nu a beneficiat de nicio investiție. Așa cum s-a arătat, debitul imputat își are temeiul în convenția de garanție, iar nerealizarea obiectivului de investiții pentru care a fost acordat împrumutul extern nu reprezintă clauză de exonerare de răspundere a vreunuia dintre garanți. Totodată, Înalta Curte reține, cu referire la considerentele decisive ale instanței de fond că Protocolul încheiat între Comunele Dragoiesti și Berchisesti, prin care acestea își împart în mod egal creanța este lipsit de eficienta juridică având în vedere faptul ca acesta nu este semnat și de către delagatul desemnat de prefect, asa cum se stipulează la art. 3 alin. (4) din Legea nr. 67/2005, astfel că pârâtul Ministerul Finanțelor Publice nu se poate îndrepta, pentru recuperarea sumelor achitate in contul ratelor, decât asupra unei parti semnatare a contractului de împrumut, respectiv Comuna Dragotești. Concluzionând, în considerarea celor mai sus arătate, reținând așadar temeinicia recursului de față, Înalta Curte subliniază că, așa cum reiese din actele și lucrările dosarului, contractul de împrumut din data de 26.03.2004 a fost încheiat între unitățile administrativ teritoriale din Județul Suceava, prin mandatar Consiliul Județean Suceava și banca externă care finanțează Proiectul "Utilități și mediu la standarde europene în județul Suceava iar pârâtul Ministerul Finanțelor Publice nu intervine decât în calitate de garant al contractului de împrumut. III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia În temeiul art. 496 alin. (1) și (2) C. proc. civ. cu referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004, republicată, va fi admis recursul declarat de pârâtul recurent și în urma casării sentinței și a rejudecării cauzei, va fi respinsă acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.