ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6729/2020

Prin cererea înregistrată la nr. x/2018 din 27 septembrie 2018 la Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Comuna Drăgoiești, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, Direcția de Trezorerie și Datorie Publică București, a solicitat anularea "înscrisurilor" nr. x/24.04.2018 și nr. x/06.07.2018 emise de Ministerul Finanțelor Publice.

Prin sentința nr. 145 din 12 decembrie 2018, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta Comuna Drăgoiești, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Direcția de Trezorerie și Datorie Publică, a anulat "înscrisurile" nr. x/24.04.2018 și nr. x/06.07.2018 emise de Ministerul Finanțelor Publice - Direcția de Trezorerie și Datorie Publică București.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, cu invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., a solicitat casarea sentinței recurate, iar in rejudecare respingerea acțiunii ca nefondată.

În motivarea recursului, a arătat că în mod greșit a reținut prima instanță faptul că reclamanta din prezenta cauză nu este aceeași entitate cu cea care a semnat contractul de împrumut și convenția de garantare nr. x/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 969 din C. civ. și art. 3.1.12 din Convenția de garantare, reclamanta avea obligația notificării exprese a Ministerului Finanțelor Publice în legătură cu orice modificare a contractului de împrumut. Ministerul Finanțelor Publice a comunicat reclamantei faptul că, pentru a putea transpune noua situație juridică creată după reorganizarea Comunei Drăgoiesti, în aplicarea Convenției de garantare, avea obligația să se adreseze, împreună cu Consiliul Județean Suceava, Direcției Generale de Reglementare Relații Financiare Internaționale din cadrul MFP. Nefiind îndeplinită aceasta formalitate, protocolul încheiat între cele două unități administrativ teritoriale nu este opozabil garantului.

Prin Legea nr. 67/2005, Comuna Drăgoiesti a fost reorganizată, fiind înființată comuna Berchișești. Ulterior intrării in vigoare a acestei legi, prin Hotărârea Consiliului Local al Comunei Drăgoiesti nr. 14/02.02.2007 a fost aprobată încheierea de către Comuna Drăgoiesti a unui act adițional la contractul de credit din data de 26.03.2004, din aceasta hotărâre rezultând că UAT Drăgoiesti are calitatea de împrumutat în contractul de credit încheiat la data de 26.03.2004, suma care îi revine din acest imprumut, conform actului adițional semnat, trebuie să fie alocată în bugetul local al acestei entități, conform art. 19.5 din contractul de împrumut și procedurii prevăzute în legislația română în vigoare.

Recurentul a invocat prevederile art. 3.1.2 din Convenția de garantare nr. x/25.06.2004, modificată prin Actul adițional nr. x/17.09.2007, faptul că părțile semnatare au fost Ministerul Finanțelor Publice și Județul Suceava, precum și comunele, orașele și municipiile din județul Suceava enumerate în anexa nr. 1 la această convenție, unde, la poziția 24, figurează și Comuna Drăgoiesti, în calitate de garantat. A arătat că în mod greșit a reținut prima instanță faptul că actul de creanță este nelegal, motivat de faptul că prin Protocolul înregistrat la Comuna Drăgoiesti sub nr. 709, iar la Comuna Berchișești sub nr. 1462, unitățile administrativ teritoriale și-au împărțit valoarea imprumutului în mod egal. Pentru a putea da eficiență Protocolului, prin care s-a hotărât împărțirea în mod egal a creanțelor, Comuna Berchișești trebuia să efectueze demersurile pentru întocmirea unui act adițional la contractul de împrumut din 26.03.2004, prin care aceasta să devină parte în contractul de credit, în calitate de nou împrumutat în cadrul contractului de credit. Protocolul încheiat între Comunele Drăgoiești și Berchișești, prin care acestea își împart în mod egal creanța, este lipsit de eficiență juridică, având în vedere faptul că acesta nu este semnat și de către delegatul desemnat de Prefect, așa cum prevede art. 3 alin. (4) din Legea nr. 67/2005. În raporturile dintre garant și debitorul principal, după efectuarea plății de către garant, acesta își recuperează suma plătită de la debitorul principal, în condițiile prevăzute în convenția de garantare nr. x/2004.

Intimata reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Referitor la invocarea art. 3.1.12 din Convenția de garantare și art. 1270 C. civ., a arătat că nu se poate susține că nu s-a făcut o informare corespunzătoare a protocolului de divizare a datoriei. Operațiunea de divizare s-a realizat prin efectul Legii nr. 67/2005, prin care antecesoarea sa a fost reorganizată, prin urmare nu era necesară comunicară protocolului de divizare, acestă operațiune a avut loc în baza legii pe care ar fi trebuit sa o cunoască inclusiv Ministerul Finanțelor, în calitate de reprezentat al Statului; cu toate acestea, a adus la cunoștința autorităților despre încheierea Protocolului de divizare a datoriei din 2009, însă nu au ținut cont de acesta; însă, chiar dacă s-ar face abstracție de protocolul încheiat în cauză, nu se poate omite modul de transmitere legală a patrimoniului în cazul unei persoane juridice în prezența unei reorganizări, care implică atât transmiterea drepturilor cât și a obligațiilor;

Potrivit art. 2.1 din Convenția de garantare din anul 2004, a fost încălcată sintagma "proporțional", întrucât la data semnării convenției de credit comuna Drăgoiești era formată din localitățile Berchișești, Corlata, Drăgoiești, Lucăcești și Măzănăești, ulterior comuna Drăgoiești s-a reorganizat, cuprinzând doar localitățile Drăgoiești, Lucăcești și Măzănăești, la data de 03.03.2009 între comuna Drăgoiești reorganizată și comuna Berchisești nou înființată și care s-a desprins din fosta comuna Drăgoiești a fost încheiat un protocol înregistrat sub nr. x la Drăgoiești și sub nr. 1462 la Berchișești, prin care părțile au convenit in temeiul Legii 67/2005 predarea primirea a 1/2 din valoarea împrumutului extern, respectiv cate 135.090 Euro pentru fiecare parte din suma totală de 270.000 Euro, astfel că se impune partajarea corespunzătoare a datoriei ca urmare a transmiterii legale a patrimoniului persoanei juridice; recurenta a recunoscut că datoria trebuie divizată, conform adresei x/1.02.2019 prin care solicită sprijin pentru înființarea unei comisii privind divizarea datoriei litigioase.

Examinând sentința recurată prin prisma motivului de casare invocat prin cererea de recurs, prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material", Înalta Curte constată următoarele:

La data de 09.02.2004, între Județul Suceava, în calitate de ordonator principal de credite, precum și comunele, orașele și municipiile din județul Suceava, printre care și comuna Drăgoiești (poziția 24 în Anexa 1), s-a încheiat contractul de asociere în vederea realizării obiectivului de investiții "Utilități și mediu la $tandarde europene în judelui Suceava", potrivit H.G. nr. 484/16.05.2002, finanțarea proiectului urmând a se realiza prin contractarea unui împrumut extern în sumă totală de 86.300.000 EUR garantat de Ministerul Finanțelor Publice în numele și în contul statului român, și, în completare, din bugetele unităților administrativ teritoriale asociate.

La data de 26.03.2004 s-a încheiat Contractul de credit în valoare de 86.300.000 EUR între unitățile administrativ teritoriale ale județului Suceava, printre care și comuna Drăgoiești (poziția 24 în Anexa 1), și A., prin care s-a pus la dispoziția împrumutaților o facilitate de credit la termen disponibilă pentru trageri de către orice împrumutat în limita alocării angajamentului propriu (art. 2.1), fiecare împrumutat rambursând împrumutul în 41 rate plătibile din șase în șase luni (art. 6.1).

De asemenea, la aceeași dată s-au încheiat Convenția de garantare între Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de garant, și unitățile administrativ teritoriale, în calitate de garantați, prin care au primit garanția pentru împrumutul extern în valoare de 86.300.000 EUR contractat de la A., fiecare garantat desemnând Județul Suceava (art. 1.1.1.) prin hotărâre adoptată de consiliul local ca mandatar în legătură cu semnarea convenției și a amendamentelor la aceasta, luarea oricăror măsuri în legătură cu această convenție, precum și Contractul de garanție între Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de garant, și A., în calitate de împrumutător, prin care garantul a garantat necondiționat și irevocabil împrumutătorul în cazul în care orice împrumutat nu plătește suma datorată (art. 2.1).

Prin "înscrisurile" nr. x/24.04.2018 și nr. x/06.07.2018 emise de către Direcția Generală de Trezorerie și Datorie Publică din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, în conformitate cu dispozițiile cap. IV pct. 4 din Normele privind modul de constituire, administrare și utilizare a fondului de risc, precum și reflectarea în contabilitatea trezoreriei statului și în contabilitatea persoanelor juridice a operațiunilor legate de acordarea de garanții de stat și subîmprumuturi aprobate prin OMEF nr. 2005/2008, recurentul pârât a comunicat reclamantei debite reprezentând rate de capital și dobânzi aferente creditelor externe contractate de la A. achitate de către MFP in calitate de garant, dobânzi și penalități de întârziere, în sumă de 47.906.51 RON, respectiv 2490,04 RON. S-a menționat în aceste "înscrisuri" faptul că, în conformitate cu prevederile art. 152 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 7 din O.U.G. nr. 64/2007, cu modificările și completările ulterioare, constituie titlu de creanță, urmând să devină titlu executoriu după expirarea termenului de plată.

Reclamanta a formulat plângere prealabilă împotriva acestor "înscrisuri", iar prin cererea de chemare în judecată, admisă prin sentința recurată, a solicitat anularea acestora.

Înalta Curte reține că, potrivit contractului de credit și a convenției de garantare încheiate la data de 26.03.2004, Comuna Drăgoiești avea calitatea de împrumutat, respectiv garantat. La acea dată, comuna Drăgoiești era formată din satele Berchișești, Corlata, Drăgoiești, Lucăcești și Măzănăești. Ulterior, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 67/2005, care au prevăzut că "(1) Se aprobă înființarea unor comune în județele Bacău, Bistrița-Năsăud, Brașov, Călărași, Constanța, Galați, Ialomița, Ilfov, Neamț, Satu Mare, Suceava și Timiș. (2) Componența și satele reședință ale comunelor înființate, precum și componența și satele reședință ale comunelor existente, ca urmare a reorganizării acestora, potrivit alin. (1), sunt cele prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege", comuna Drăgoiești s-a reorganizat și cuprinde doar satele Drăgoiești, Lucăcești și Măzănăești, și s-a înființat comuna Berchișești, care cuprinde satele Berchișești și Corlata.

În ceea ce privește reorganizarea comunelor existente și a celor nou-înființate, potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 67/2005, "(1) Consiliile județene și delegații împuterniciți conform prevederilor art. 2 alin. (1), împreună cu direcțiile generale ale finanțelor publice județene și consiliile locale ale comunelor reorganizate, repartizează veniturile și cheltuielile actualelor bugete ale acestora între comunele nou-înființate și cele reorganizate conform art. 1. (2) Veniturile și cheltuielile care, în condițiile legii, revin de drept comunelor înființate se administrează și se gestionează prin autoritățile locale ale acestora, iar echilibrarea bugetelor locale se realizează pe seama sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, în limita creditelor bugetare aprobate, în anul 2005, pentru județul din care fac parte. (...) (4) Operațiunile de predare-primire a patrimoniului comunelor nou-înființate se fac pe bază de protocoale încheiate între fiecare dintre primarii comunelor care se reorganizează și delegatul, desemnat prin ordin al prefectului, cu atribuții de primar al comunei înființate".

Instanța de fond s-a referit în mod greșit la Legea nr. 84/2004 pentru înființarea unor comune, deși reorganizarea a avut loc în temeiul Legii nr. 67/2005 pentru înființarea unor comune. Dispozițiile art. 3 din Legea nr. 84/2004 sunt similare, însă, dispozițiilor art. 3 menționate din Legea nr. 67/2005.

Susține recurentul că în mod greșit a reținut prima instanță faptul că reclamanta din prezenta cauză nu este aceeași entitate cu cea care a semnat contractul de împrumut și convenția de garantare nr. x/2004 și faptul că reclamanta are calitate de debitor în ceea ce privește achitarea ratelor pentru creditul angajat, dar numai pentru cota parte ce îi revine.

Contractul de asociere, contractul de împrumut și convenția de garantare au fost încheiate de Comuna Drăgoiești. Ulterior, prin Legea nr. 67/2005, Comuna Drăgoiești a fost reorganizată; ca urmare a reorganizării, Comuna Drăgoiești, din cele 5 sate anterior reorganizării, are în compunere 3 sate, și a fost înființată o nouă unitate administrativ teritorială, compusă din celelalte 2 sate; potrivit actului normativ, veniturile și cheltuielile bugetelor unității administrativ teritoriale reorganizate se repartizează între comuna nou-înființată și cea reorganizată, iar operațiunea de predare-primire a patrimoniului comunei nou-înființate se face pe bază de protocol.

Având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 969 din C. civ., "Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante", sunt corecte susținerile recurentului privind obligațiile ce revin garantatului în conformitate cu dispozițiile art. 2.1 din convenția de garantare, "În cazul și în momentul executării garanției, garantul are dreptul să blocheze și să încaseze din contul curent al Garantului, proporțional cu cota din suma împrumutată ce îi revine fără acceptul acestuia, cu prioritate sumele necesare rambursării ratelor, plății dobânzilor, comisioanelor și altor costuri aferente împrumutului extern garantat, penalităților, precum și a tuturor obligațiilor ce îi revin conform prevederilor prezentei convenții. Prezenta convenție constituie titlu executoriu, fără îndeplinirea altor formalități". Cota ce revine proporțional garantatului este cea care rezultă din convenția de garantare în care este parte.

De asemenea, potrivit art. 3.1.2 din convenția de garantare, garantatul s-a obligat "să achite la scadență obligațiile care decurg din contractul de împrumut încheiat cu banca în favoarea căreia Ministerul Finanțelor Publice emite garanția. în cazul în care Garantatul nu își va achita obligațiile care decurg din contractul de împrumut încheiat cu banca și garantul va achita sumele datorate de garantat în baza contractului de împrumut, garantatul va plăti garantului, pe lângă sumeie datorate, și dobânzi și penalități de întârziere la nivelul celor prevăzute de dispozițiile legale în vigoare privind colectarea creanțelor fiscale", iar în conformitate cu dispozițiile art. 3.1.12 din Convenția de garantare, "Fiecare garantat se angajează irevocabil și necondiționat față de garant, sa îndeplinească următoarele: (...) informarea garantului asupra oricărei intenții de modificare a contractului de împrumut și solicitarea acordului scris al acestuia, prin amendarea corespunzătoare a prezentei convenții". Pe cale de consecință, sunt corecte susținerile recurentului privind faptul că în raporturile dintre garant și debitorul principal, după efectuarea plății de către garant, acesta își recuperează suma plătită de la debitorul principal, în condițiile prevăzute in convenția de garantare.

Unitățile administrativ teritoriale, conform art. 19 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, în vigoare la data Legii nr. 67/2005, sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, și titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.

Ca urmare a reorganizării și înființării unei noi comune, se transmit și drepturile și obligațiile comunei reorganizate, veniturile și cheltuielile bugetelor unității administrativ teritoriale reorganizate fiind repartizate între comuna nou-înființată și cea reorganizată, la fel și patrimoniul.

Dispozițiile Decretului nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice, în vigoare la data Legii nr. 67/2005, art. 42, prevăd că "Persoana juridică nu încetează de a avea ființă în cazul în care o parte din patrimoniul ei se desprinde și se transmite la una sau mai multe alte persoane juridice existente sau care iau, astfel, ființă". Art. 47 prevede că în cazul în care o parte din patrimoniul unei persoane juridice se desprinde și se transmite la o singură persoană juridică existentă sau care ia astfel ființă, împărțirea patrimoniului se face în proporția părții desprinse și transmise, iar potrivit art. 48, persoanele juridice care au dobândit bunuri ca urmare a desprinderii și transmiterii unei părți din patrimoniul altei persoane juridice răspund față de creditori pentru obligațiile persoanei juridice care a încetat de a avea ființă prin divizare, proporțional cu valoarea bunurilor dobândite, stabilită la data dobândirii, dacă prin actul care a dispus divizarea persoanei juridice nu s-a prevăzut altfel.

Dispozițiile art. 49 prevăd, însă, că "Transmisiunea drepturilor și obligațiilor, în caz de fuziune, absorbție, divizare, precum și de desprindere și transmitere, privind persoane juridice supuse înregistrării, se îndeplinește, atât între părți, cât și față de cel de al treilea, numai prin înregistrarea operațiunii și pe data acesteia. În ceea ce privește celelalte persoane juridice, nesupuse înregistrării, transmisiunea drepturilor și obligatiilor, în cazurile prevăzute de alineatul precedent, se îndeplinește atât între părți, cât și față de cel de al treilea, numai pe data aprobării, de către organul competent, a inventarului, a bilanțului contabil întocmit în vederea predării-primirii, a oricăror alte asemenea acte pe care legea le-ar prevedea, precum și a evidenței contractelor în curs de executare, care trebuie să cuprindă și repartizarea tuturor contractelor în condițiunile art. 50 alin. (2)".

Deși a fost reținut de instanța de fond și invocat de recurent prin motivele de recurs, nu este depus la dosar Protocolul pretins a fi fost încheiat la data de 3.03.2009, prin care Comunele Dragoiești și Berchișești ar fi convenit în temeiul Legii nr. 67/2005 predarea - primirea a 1/2 din valoarea împrumutului extern din 26.03.2004, dar care, a reținut instanța de fond și susține recurentul, este lipsit de eficiență juridică, întrucât nu este semnat și de către delegatul desemnat de Prefect, conform art. 3 alin. (4) din Legea nr. 67/2005, motive pentru care invocă recurentul faptul că nu îi este opozabil.

În lipsa protocolului de predare-primire a patrimoniului încheiat în conformitate cu dispozițiile art. 3 din Legea nr. 67/2005, în baza căreia a avut loc reorganizarea comunei Drăgoiești și înființarea comunei Berchișești, a repartizării cheltuielilor sau a modificării în acest sens a convenției de garantare, recurentul garant se poate îndrepta împotriva reclamantei Comuna Drăgoiești pentru recuperarea sumelor achitate, în baza raporturilor contractuale obligatorii rezultate din convenția de garantare încheiată la data de 26.03.2004, anterior reorganizării, având în vedere și dispozițiile art. 47, 48 și 49 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, în vigoare la data Legii nr. 67/2005.

În ceea ce privește adresa nr. x/1.02.2019, depusă de intimata reclamantă în recurs, care a fost comunicată de recurent reclamantei ca urmare a litgiilor intervenite, prin care s-a solicitat efectuarea demersurilor necesare pentru înființarea comisiei competente pentru a diviza datoria litigioasă și a stabili procentul din creditul angajat care revine fiecărei comune, urmând ca după efectuarea acestei operațiuni să se analizeze necesitatea și oportunitarea amendării Convenției de garantare, este de natură a conduce la rezolvarea problemelor apărute ca urmare a reorganizării garantatului, însă nu produce efecte asupra raporturilor juridice în cauză, iar referitor la susținerile recurentului privind faptul că prin Hotărârea Consiliului Local al Comunei Dragoiesti nr. 14/02.02.2007 a fost aprobată încheierea de către Comuna Dragoiesti a unui act adițional la contractul de credit din data de 26.03.2004, instanța reținând că la dosar nu a fost depus actul adițional, se observă faptul că la dosar nu sunt depuse hotărârea Consiliului local și actul adițional la contractul de credit invocate.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că în mod nelegal instanța de fond a constatat că "înscrisurile" nr. x/24.04.2018 și nr. x/06.07.2018 au fost emise cu nerespectarea principiului divizării datoriei în raport de noua reorganizare a unităților administrativ teritoriale și de protocolul încheiat și a dispus anularea acestora. Sentința recurată este nelegală, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, art. 969 C. civ., raportat la prevederile contractelor încheiate între părți și ale Legii nr. 67/2005 privind înființarea unor comune.

Pentru aceste considerente, fiind incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., în conformitate cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și în rejudecare va respinge acțiunea ca neîntemeiată.