ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4543/2020

Ședința publică din data de 22 septembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 14.07.2017, sub nr. x/2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale București, a solicitat admiterea contestației și anularea Deciziei nr. 15722 din data de 16.06.2017, precum și anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare nr. x/18.04.2017 și, implicit, a debitului stabilit în sarcina reclamantei în suma de 284.649,03 RON.

Prin sentința nr. 155 din 17 octombrie 2017 Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale București, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A., care, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și, pe fond, modificarea în totalitate a hotărârii recurate în sensul admiterii cererii introductive de instanță.

În motivarea recursului a fost invocată jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, respectiv cea rezultată din hotărârea pronunțată în Cauza C-434/12, în cuprinsul căreia s-a reținut că articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiții, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcțională sau că există o legătură juridică între candidații la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speță să fi fost luate în considerare.

În ceea ce privește crearea în mod artificial a condițiilor de finanțare, recurenta a menționat că textul de lege care se referă la condiții artificiale are aproximativ aceeași formulare precum cea regăsită în cuprinsul Regulamentului nr. 1975/2006 (art. 5 alin. (3) și al Regulamentului nr. 65/2011 (art. 4 alin. (8), în sensul că, fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nici o plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Din simpla analiză a normei juridice anterior menționate, a precizat recurenta, rezultă cel puțin trei aspecte importante: verificarea creării de către beneficiari a condițiilor artificiale trebuie făcută anterior efectuării plăților, adică anterior acordării finanțării; crearea de către beneficiari a condițiilor artificiale trebuie stabilită, adică dovedită și nu doar presupusă de către autoritatea națională cu competențe în atribuirea finanțărilor nerambursabile; condițiile artificiale trebuie create în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor, ceea ce presupune, pe de o parte, intenția directă a beneficiarilor de a frauda și, pe de altă parte, ca avantajul pe care beneficiarii intenționează să îl obțină prin crearea condițiilor artificiale să contravină obiectivelor schemei de ajutor.

Tot în privința "condițiilor artificiale", descoperite în contextul în care obiectivul finanțat a fost realizat în conformitate cu cele asumate prin contractual de finanțare, recurenta consideră că s-a făcut abstracție de principiul forței obligatorii a contractului regăsit, atât în cuprinsul vechiul C. civ., cât și în cuprinsul noului C. civ., potrivit căruia convențiile/contractele legal/valabil încheiate au putere de lege între părțile contractante.

Practic, după ce între beneficiar și autoritatea publică s-a încheiat un contract bilateral sinalagmatic, în baza îndeplinirii mai multor condiții de către beneficiar și după ce beneficiarul și-a îndeplinit întocmai și la termen obligațiile decurgând din contract, autoritatea publică a descoperit chestiuni de fapt preexistente încheierii contractului.

Aceste opinii ale AFIR nu au fost împărtășite de instanțele de judecată, sens în care au fost citate pasaje din considerentele unor hotărârilor pronunțate de instanțe, paragrafe care, în opinia recurentei, surprind esențialul unei astfel de spețe, în sensul că obligația de rambursare nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorității competente sau a unei alte autorități.

Față de descrierea faptelor din cuprinsul Deciziei și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare, recurenta a învederat, în privința criteriilor obiective privind crearea de condiții artificiale în accesarea fondurilor europene, faptul că analiza comparativă cu dosarul achiziții lucrări al beneficiarului B. nu este relevantă întrucât împrejurarea că două persoane dintr-o localitate mică cum este C., au fost concomitent beneficiarii unor contracte de finanțare, nu pot conduce automat la ideea că există manipulare de oferte.

Din analiza comparativă realizată în cadrul procesului-verbal, rezultă o oarecare apropiere de date în privința înregistrării documentelor, a etapelor de implementare a proiectului, etc., însă, în condițiile în care ambele proiecte au fost depuse în cadrul măsurii 313, în calendarul aceleiași sesiuni de proiecte, este firesc ca apropierea de date să existe, la fel cum această identitate poate subzista între multe ale proiecte implementate în aceeași perioadă, în toată țara. Similitudinile sesizate în cazul celor două dosare Cerere de Plată (B.. și A.), au ca argumentare, pe lângă aspectele deja relevate și faptul că au beneficiat de aceeași firmă de consultantă, care evident că a întocmit documentațiile în mod similar, pentru toate peroanele fizice si juridice pe care le consilia, nu doar pentru cele din prezenta discuție.

În ceea ce privește salariații, în condițiile în care nu exista nicio dispoziție legală și nici cel puțin o indicație în Ghidul solicitantului versiunea 06, în sensul că pe locurile de muncă ce urmau a fi create ca și consecință a implementării proiectului pentru care au fost accesate fonduri nerambursabile, trebuie să fie persoane care nu au mai fost încadrate la un al loc de muncă, sau care și-au încetat contractul de muncă, încheiat cu un alt angajator, jurisprudența apreciază că nu se poate reține că nu a fost realizat acest obiectiv specific al Măsurii 313 - "crearea și menținerea locurilor de muncă în spațiul rural".

În esență, cauza este guvernată sub aspectul dreptului material de Regulamentul UE nr. 65/2011, însă, modalitatea de aplicare a acestuia este explicitată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Hotărârea pronunțată la data de 12.09.2013, în cauza Slancheva sila EOOD.

Recurenta susține inexistenta elementului obiectiv constând în crearea de condiții artificiale pentru obținerea plăților, justificat de următoarele aspecte: cele două proiecte au caracter autonom, de sine stătător, fiecare dintre cei doi beneficiari acționând în interes propriu; cele câteva elemente de asemănare între proiecte nu fac, în niciun caz, dovada că cele două entități au creat condiții artificiale pentru obținerea finanțării; în realitate, elementele comune se datorează unor împrejurări de fapt, perfect legale, care decurg din localizarea în mediul rural a proiectelor, din necesitățile specifice zonei în care au fost implementate proiectele; fiecare dintre cele două proiecte respectă obiectivele schemei de ajutor, astfel, similar cauzei CJUE Slancheva. Inclusiv în ipoteza în care s-ar reține că aceste două proiecte, cu o valoare totală de 200.000 euro, reprezintă o fragmentare a unei pretinse investiții unice, aceasta nu ar conduce, în mod automat, la recuperarea ajutorului financiar nerambursabil, atâta timp cât, prin investițiile finanțate, s-au atins obiectivele schemei de sprijin. Situația enunțată în cadrul actului constatator, referitoare la donația terenului, este una care putea fi constatată și verificată la momentul formulării cererii de finanțare - având în vedere că la dosarul de finanțare se află acest contract, iar în cadrul criteriilor de eligibilitate nu a fost inserată vreo interdicție în acest sens sau o prevedere legală care să fi fost încălcată în ceea ce privește modul de dobândire al terenului pe care urma a fi realizată investiția.

În acest sens, potrivit considerentului nr. 46 al Regulamentului 1698/2005, schema de sprijinire a dezvoltării rurale prin FEADR urmărește în special să ajute "pentru diversificarea activităților, favorizând activitățile neagricole, precum și pentru dezvoltarea altor sectoare decât agricultura, pentru promovarea ocupării forței de muncă [...] și pentru realizarea de investiții care să facă zonele rurale mai atractive în scopul inversării tendinței de declin economic și social și de depopulare a zonelor rurale".

Tot cu privire la acest aspect, a menționat reclamanta-recurentă, așa cum rezultă din prevederile pct. 2 din Anexa la Ordinul nr. 567/2008 pentru aprobarea Schemei de ajutor de minimis - Sprijinirea activităților economice în vederea diversificării economiei rurale și a creșterii calității vieții în spațiul rural, prin activitățile desfășurate de aceasta în proiectul realizat cu sprijin financiar nerambursabil, s-au realizat atât obiectivul general al Măsurii 313, cât și obiectivele specifice și cele operaționale. De asemenea, au fost respectați toți indicatorii din Cererea de Finanțare.

Tot din perspectiva criteriilor obiective privind crearea de condiții artificiale în accesarea fondurilor europene, recurenta a susținut inexistenta elementului subiectiv pentru obținerea plaților, deoarece nu a urmărit obținerea unui avantaj care să contravină obiectivelor schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurala (FEADR).

Cu privire la acest aspect, simpla existenta a unui schimb de păreri între reprezentanții legali ai celor două întreprinderi individuale beneficiare de fonduri nerambursabile, precum și a altor legături juridice între acestea, cum ar fi donarea unei suprafețe de teren sau instalarea celor două construcții, una în apropierea celeilalte, nu fac dovada că vreunul dintre beneficiarii Măsurii 313 ar fi urmărit obținerea unui avantaj care să contravină obiectivelor schemei de ajutor din cadrul FEADR.

În plus, reținerile referitoare la faptul că scrisul din anumite documente este al numitei A., este din nou o interpretare nesusținută de probe, având în vedere că nu a fost realizată o expertiză grafică a scrisului, pentru a se putea proba aceste susțineri, în fapt, identitatea scrisului fiind determinată de faptul că cele două entități au avut același consultant, proiectant, contabil - ceea ce este absolut firesc într-o comunitate mică, în care oamenii se cunosc între ei, își cer sfaturi/păreri, și de regulă apelează la aceleași persoane specializate.

În concluzie, chiar dacă s-ar accepta teza pârâtei și s-ar reține existența condițiilor artificiale, Curtea de justiție a Uniunii Europene a subliniat în jurisprudența sa că o atare împrejurare nu reprezintă, per se, un motiv de recuperare a ajutorului financiar nerambursabil, decât în măsura în care ar avea drept consecință neatingerea obiectivelor prevăzute de art. 52 lit. a) pct. ii) din Regulamentul nr. 1698/2005."

În susținerea motivelor de recurs a fost evocată și poziția CJUE rezultată din Cauza C-434/12, instanța europeană stabilind că proba unei practici abuzive a potențialului beneficiar de un astfel de ajutor impune, pe de o parte, un ansamblu de circumstanțe obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condițiilor prevăzute de reglementarea relevantă, obiectivul urmărit de această reglementare nu a fost atins și, pe de altă parte, un element subiectiv care constă în intenția de a obține un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii creând în mod artificial condițiile necesare pentru obținerea acestuia, Curtea statuând că nu se poate respinge finanțarea unui proiect atunci când investiția în cauză poate avea o altă justificare decât simpla plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a concluzionat că articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiții, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcțională sau că există o legătură juridică între candidații la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speță să fi fost luate în considerare, a conchis recurenta, menționând că, din coroborarea circumstanțelor de drept cu situația de fapt, în speța de față nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011, așa cum au fost acestea interpretate de instanța europeană, respectiv nu sunt întrunite cele două elemente, obiectiv și subiectiv, pentru a se putea cere restituirea finanțării.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, întrucât motivele de nelegalitate invocate de recurentă sunt nefondate.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând sentința pronunțată de instanța de fond, prin raportare la cadrul legal incident speței dedusă judecății, precum și prin prisma criticilor formulate de către recurentă, încadrate de aceasta în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce succed:

Referitor la criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că, în mod formal, recurenta a invocat dispozițiile legale învederate, criticile acesteia neputând fi circumscrise cazului de casare reglement de dispozițiile legale anterior citate.

Astfel, Înalta Curte reține că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.

Înalta Curte mai arată și că, în acord cu dispozițiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluționarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situația de fapt specifică procesului, iar în funcție de aceasta să aplice normele juridice incidente.

În cauză, Înalta Curte apreciază că sentința recurată respectă dispozițiile art. 22 alin. (2) și art. 425 C. proc. civ.. Astfel, prima instanță a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluției pronunțate, fiind clare rațiunile avute în vedere de instanță. De altfel, se constată că prin argumentele aduse de recurentă pe această cale se invocă în esență o eventuală greșită interpretare și aplicare a legii, aspecte ce vor fi verificate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat în cuprinsul recursului, dar nemotivarea insuficientă nu poate fi reținută raportat la sentința atacată.

Ca urmare, motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este nefondat.

Potrivit motivului de recurs circumscris cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale incidente.

Înalta Curte constată că între Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (actualmente AFIR) și beneficiarul A. a fost încheiat la data de 25.07.2013 Contractul de Finanțare nr. x - cod contract nou PNDR 2014 - 2020 (nr. x - cod contract vechi PNDR 2007-2013), având ca obiect acordarea unei finanțări nerambursabile de către Autoritatea Contractantă pentru punerea în aplicare a proiectului cu titlul "Construire pensiune agroturistica si anexe" pe Măsura 313.

În baza contractului mai sus menționat, cu buget total 761.263,00 RON, din care 247.899,00 RON valoare neeligibilă și 513.346,00 RON valoarea totală eligibilă, din care finanțare nerambursabilă 85%, AFIR a efectuat plăți în valoare de 284.451,67 RON (reprezentând 85% din totalul cheltuielilor eligibile solicitate în tranșa I și II de plată în sumă totală de 334.649,03 RON), pentru tranșele de plată 1-2.

În data de 12.01.2017 beneficiarul A. a înregistrat la OJFIR Suceava cu numărul x/12.01.2017 cererea de plată aferentă tranșei 3 de plată (tranșa finală).

Conform procedurii de autorizare plăți în vigoare s-a procedat la verificarea documentara a tranșei 3 de plată - tranșă finală, vizita pe teren pentru această tranșă fiind efectuată în data de 06.02.2017 în baza notei de convocare numărul 261/03.02.2017 de către experții CRFIR Iași.

Cu ocazia controlului efectuat au fost identificate mai multe nereguli săvârșite în derularea contractului de finanțare, grupate în două categorii, respectiv:

Aceste nereguli au fost consemnate în Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, încheiat la data de 07.04.2017 înregistrat la A.F.I.R. sub nr. x/18.04.2017 întocmit în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011 și ale H.G. nr. 875/2011, prin care s-a instituit în sarcina beneficiarei recuperarea creanței în cuantum de 284.415,67 RON.

Împotriva acestui titlu executoriu beneficiara reclamantă a formulat contestația nr. 13212/22.05.2017, care a fost soluționată prin Decizia nr. 15722/16.06.2017, în sensul respingerii contestației și menținerii măsurilor dispuse.

Raportat la criticile recurentei, Înalta Curte reține că, în mod corect, instanța de fond le-a apreciat ca neîntemeiate.

Astfel, prin Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare nr. x/18.04.2017 s-a reținut că achizițiile private ale beneficiarului A. ar fi fost manipulate și falsificate prin organizarea de selecții de oferte formale, cu scopul asigurării faptului că un furnizor, ales în prealabil, obține contractul prin excluderea concurenței adevărate.

Astfel, s-a reținut: "comparând registrul FEADR prezenta de beneficiar la vizita pe teren cu cel anexat al dosarele de achiziții de lucrări și cel prezentat ca răspuns la scrisoarea de solicitare informații suplimentare - formularul AP 13.1 nr. 113/08.02.2017, reiese că beneficiarul are o evidență dublă a documentelor: un registru FEDR prezentat la vizita pe teren a experților CRFIR și unul electronic - format editabil, în care se regăsesc înregistrările ofertanților participanți la procedura de achiziții dar din care lipsesc toate înregistrările înscrisurilor din registrul FEADR prezentat la vizita pe teren.

Astfel, la poziția 2/25.11.2013 din Registrul de la vizita pe teren apare înregistrarea: "S.C. D. S.R.L. - oferta licitație pentru construcții", în timp ce în Registrul electronic la poziția 2/06.11.2013 găsim următoarea înregistrare: "Dosar cerere ofertă lucrări". Termenul limită până la care se puteau depune ofertele, era, conform Invitației de participare publicată de beneficiar pe site-ul AFIR: 29.11.2013. Oferta depusă de S.C. D. S.R.L. nu se regăsește în lista ofertanților participanți la procedura de achiziții lucrări (Etapa II- neavizată de OJFIR Suceava).

De asemenea, la poziția 4/14.04.2014 din Registrul FEADR, la vizita pe teren apare înregistrarea: "S.C. E. - Scrisoare înaintare pentru construcții", iar în cel electronic la poziția 4/24.01.2014 găsim următoarea înregistrare "Nota explicativă privind modificarea contractului". În data de 14.04.2014 între toate înregistrările făcute în acea zi nu se regăsește oferta depusă de S.C. E.. Prin urmare, deși aceasta era depusă în termen, nu se regăsește în lista ofertanților participanți la procedura de achiziții lucrări (Etapa II - avizată de OJFIR Suceava).

Cele două societăți (SC D. S.R.L., S.C. E. SRL) nu se regăsesc în lista oficială a ofertanților din dosarele de achiziții lucrări prezentate de beneficiar spre avizare la OJFIR Suceava, acest registru fiind singurul în care apar mențiuni cu privire la cei doi ofertanți, motiv pentru care s-a reținut în mod întemeiat că prin existența a două registre, beneficiarul a ținut o evidență dublă a documentelor, ceea ce conduce la nerespectarea prevederilor contractului de finanțare.

Or, potrivit Anexei IV la contractul de finanțare, secțiunea Dosarul cererii de ofertă, "cererile de oferte sunt documente obligatorii care trebuie avute în vedere la depunerea dosarului de oferte. Toate cererile de oferte trebuie să fie identice între ele și trebuie să aibă următoarele caracteristici: să fie înregistrate în registrul intrări-ieșiri, personalizate și semnate...", iar în secțiunea Raportul de selecție (pentru procedura de selecție oferte), trebuie să menționeze: date referitoare la ședința comisiei de evaluare a ofertelor (nume ofertanți, nr. de înregistrare a ofertelor, dacă ofertele au fost depuse în termen . . . . . . . . . .".

Înalta Curte reține că reclamanta avea obligația de a ține o evidență separată cu toate documentele aferente implementării proiectului finanțat prin Program FEADR, indiferent dacă aceste documente fac obiectul cheltuielilor eligibile/cheltuielilor neeligibile pentru acest proiect.

Pe cale de consecință, sunt corecte concluziile autorității pârâte în sensul că ținerea unei evidențe duble a documentelor de către beneficiar a permis acesteia să elimine o parte dintre ofertanți, prin neanalizarea ofertelor primite de la două societăți, în două etape distincte de achiziții.

Astfel, inițial, în urma parcurgerii celor două etape (etapa I- lansarea Invitației de participare, etapa II - deschiderea ofertelor) dosarul de achiziții a fost neavizat de experții OJFIR Suceava. Urmare acestei decizii, beneficiarul reia cele două etape, drept pentru care, la data de 18.03.2014 beneficiarul publică pe site-ul www.x.ro o nouă invitație de participare.

Analizând documentele depuse de beneficiar în dosarul Etapei II achiziții lucrări - etapa avizată, se rețin următoarele:

Un document obligatoriu al dosarului de oferte, în speță cel depus de S.C. F. S.R.L., respectiv certificatul constatator ORC nr. 11718/02.04.2014 este eliberat pentru unul din membrii comisiei de evaluare (G.). Acest certificat este eliberat anterior datei depunerii dosarelor de oferte (02.04.2012), implicit anterior deschiderii ofertelor (14.04.2014),

Dată fiind calitatea d-lui G. de membru în Comisia de evaluare a ofertelor privind achiziția de lucrări, este dificil de înțeles în ce calitate a solicitat acesta și a primit un certificat constatator ONRC pentru o societate participantă la licitație, și mai ales de ce a fost interesat de completarea dosarului de ofertă.

În plus, sarcina de a depune dosarele complete revine în exclusivitate participanților, acestea nefiind desigilate decât în prezența tuturor membrilor comisiei.

Totodată, se reține că potrivit declarației pe proprie răspundere dată de către domnul G., înregistrată în registrul editabil la nr. 22/14.04.2014, acesta declară sub sancțiunea falsului în declarații, următoarele:

"Nu am nici un interes care să afecteze imparțialitatea pe parcursul procesului de verificare/evaluare a ofertelor."

Așadar, se poate considera că dl, G., membru în Comisia de evaluare a ofertelor, apare ca persoană interesată, societatea pentru care a solicitat și primit extras ONRC participând la această selecție de oferte, fiind încălcată declarația de confidențialitate și imparțialitate, această condiție fiind stabilită prin ANEXA IV - Instrucțiuni privind achizițiile privați.

Certificatele constatatoare eliberate de Oficiul Național al Registrului Comerțului și oficiile registrelor comerțului de pe lângă tribunale prezintă starea la zi a unei firmei, informații esențiale de natură statutară, financiară, a domeniului principal de activitate și a activităților autorizate, fiind eliberate oricărei persoane interesate.

Având în vedere că dl G. este cel care solicită eliberarea certificatului constatator anterior depunerii ofertei de către S.C. F. S.R.L., luând în calcul Declarația acestuia de confidențialitate și imparțialitate nr. 22/14.04.2014, precum și calitatea acestuia de membru în Comisia de Evaluare, rezultă că acesta a fost o persoană interesată în completarea dosarului de ofertă pentru S.C. F. S.R.L., documentul în cauză fiind unul din actele fără de care oferta nu ar fi fost conformă.

Față de prevederile contractului de finanțare, în mod corect s-a constatat că procedura de achiziție de lucrări nu a fost respectată.

Astfel, conform invitației de participare încărcată pe site-ul www.x.ro de către beneficiarul A., data limită de depunere a ofertelor era 14.04.2014. în registrul FEADR ținut electronic de către beneficiar (prezentat de acesta ca răspuns la Scrisoarea de solicitare informații suplimentare și la dosarul achiziții lucrări - document obligatoriu), apar înregistrați ofertanții: S.C. H. S.R.L., S.C. F. S.R.L. și S.C. I. S.R.L.. în registrul FEADR de intrare-ieșire a documentelor, prezentat de beneficiar la vizita pe teren apare un singur ofertant înregistrat în data de 14.04.2014: S.C. E..

Conform Procesului-verbal de deschidere a ofertelor nr. x/14.04.2014, "comisia constată că un număr de operatori au depus oferta, după cum urmează: S.C. H. S.R.L., S.C. F. S.R.L. și I. SRL".

Cel puțin unul dintre membrii comisiei de evaluare a ofertelor a fost în conflict de interese, acesta solicitând și primind de la ORC Certificat Constatator pentru una din firmele ofertante, astfel cum s-a arătat în precedent.

Ofertele prezentate conțin erori pe anumite pagini, ofertantul câștigător semnând pagini pe antetul cărora figurează alt ofertant (la pag. 153 există Formularul F3 - "Lista cu cantități de lucrări pe categorii de lucrări. Obiect 4.1.1.2 - Pensiune Agroturistică - lucrări neeligibile, Categoria de lucrări: Instalații de încălzire, Instalații în C.T. ", ofertant J. S.R.L., semnat și ștampilat de H. SRL);

Înalta Curte, împărtășind raționamentul instanței de fond, constată că se poate reține că beneficiarul A. a manipulat achizițiile de lucrări în etapa de selecție a ofertelor depuse de ceilalți participanți, cu scopul asigurării ca furnizorul S.C. H. S.R.L. să obțină contractul.

În acest sens, se reține că potrivit Instrucțiunilor de achiziții pentru beneficiarii privați, Anexa IV la contractul de finanțare, "se consideră că procedura de selecție de oferte este respectată în situația în care se prezintă cel puțin 3 oferte conforme din punct de vedere tehnic și financiar.". Or, beneficiarul nu a luat în calcul oferta depusă de S.C. E..

Măsura de recuperare a sumelor declarate neeligibile, respectiv suma de 284.451,67 RON dispusă în cauză, s-a întemeiat pe constatarea că recurenta-reclamantă nu îndeplinea condițiile de eligibilitate pentru cofinanțare și, ca atare, era necesară recuperarea întregului sprijin financiar.

O altă critică a recurentei se referă la reținerea greșită de către prima instanță a creării condițiilor artificiale pentru accesarea fondurilor nerambursabile, așa cum sunt ele definite prin Regulamentul nr. 65/2011 și a existenței unei nereguli în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, articol care a fundamentat actele a căror anulare se solicită în prezenta cauză, "Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor."

Conform unei jurisprudențe constante a CJUE, între care și decizia pronunțată în cauza C-434/12, Slancheva sila EOOD vs. Izpalnitelen direktor na K. fond "L." Razplashtatelna agentsia, proba unei practici abuzive a potențialului beneficiar de un astfel de ajutor impune, pe de o parte, un ansamblu de circumstanțe obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condițiilor prevăzute de reglementarea relevantă, obiectivul urmărit de această reglementare nu a fost atins și, pe de altă parte, un element subiectiv care constă în intenția de a obține un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii creând în mod artificial condițiile necesare pentru obținerea acestuia (M., C-515/03).

După ce CJUE în cauza C-434/12 a dat o interpretare obligatorie prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011, Comisia Europeană (CE), prin Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, a venit în sprijinul autorităților naționale, prin transmiterea către acestea a unui document intitulat "Identificarea fraudei. Nota directoare pentru auditori, Subiect - Crearea de condiții artificiale în vederea obținerii repetate de fonduri FEADR/SAPARD/IPARD pentru proiectele de investiții" (dosar).

Astfel, pentru a ajuta autoritățile naționale să identifice condițiile artificiale, în introducerea Notei directoare sunt prezentate câteva astfel de situații, dintre care amintim: respingerea unei cereri de finanțare depusă în cadrul măsurii 121, caz în care cea de-a doua cerere va fi depusă în cadrul măsurii 312, sau crearea de către proprietarii unei entități, care a beneficiat deja de fonduri, a unei noi entități, controlate, direct sau indirect, de proprietarii beneficiarului inițial, urmată de accesarea de fonduri de către cea de-a doua entitate, echipamentele astfel achiziționate fiind însă destinate să servească exclusiv intereselor financiare ale beneficiarului inițial.

S-a mai arătat că, în primul rând, în ceea ce privește elementul obiectiv, trebuie amintit că, în temeiul considerentului (46) al Regulamentului nr. 1698/2005, schema de sprijinire a dezvoltării rurale prin FEADR urmărește în special să ajute "pentru diversificarea activităților, favorizând activitățile neagricole, precum și pentru dezvoltarea altor sectoare decât agricultura, pentru promovarea ocupării forței de muncă [...] și pentru realizarea de investiții care să facă zonele rurale mai atractive în scopul inversării tendinței de declin economic și social și de depopulare a zonelor rurale".

În al doilea rând, în ceea ce privește elementul subiectiv, revine instanței naționale sarcina să stabilească conținutul și semnificația reale ale cererii de finanțare în litigiu (Halifax și alții, C-255/02). Astfel, fac parte dintre elementele de fapt care pot fi luate în considerare de instanța menționată pentru a stabili caracterul artificial al creării condițiilor necesare pentru a beneficia de o plată în temeiul FEADR legăturile de natură juridică, economică și/sau personală dintre persoanele implicate în operațiunea de investiții respectivă. Existența acestui element subiectiv poate fi de asemenea stabilită prin dovedirea unei coluziuni, care poate să ia forma unei coordonări deliberate, între diferiți investitori candidați la acordarea unui ajutor în temeiul unei scheme de ajutor din cadrul FEADR, în special atunci când proiectele de investiții sunt identice și când există o legătură geografică, economică, funcțională, juridică și/sau personală între aceste proiecte (Hotărârea Vonk Dairy Products, punctul 33).

În concluzie, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că condițiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv. Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competența instanței de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR nu poate fi atinsă. Potrivit celui de al doilea element, este de competența instanței de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. În această privință, instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane.

În cauza de față, din probele administrate atât în procedura administrativă, cât și în procedura judiciară a rezultat, între altele, că:

- Potrivit prevederilor Ghidului Solicitantului - Măsura 313 - Versiunea 06, valabil la data depunerii Cererii de Finanțare de către dna A., " Beneficiarii eligibili pentru sprijinul acordat prin Măsura 313 sunt:

Micro-întreprinderile (societăți comerciale cu capital social privat: SNC, SCS, S.R.L., SA) (vezi definiție dicționar), inclusiv societăți cooperative de gradul 1 meșteșugărești și de consum care au prevăzute în actul constitutiv ca obiectiv desfășurarea/dezvoltarea de activități ce vizează turismul rural, înființate conform legislației naționale în vigoare (Legea nr. 1/2005, privind funcționarea și organizarea cooperativei cu modificările și completările ulterioare).

Persoane fizice (neînreaistrate ca agenți economici) care se vor angaja ca până la data semnării Contractului de finanțare să se autorizeze cu un statut minim de persoană fizică autorizată și să funcționeze ca micro-întreprindere, iar în situația în care, în urma autorizării, se modifică reprezentantul legal al proiectului, se vor depune toate documentele ce demonstrează transferul dreptului de reprezentare pentru noua formă de organizare juridică, această modificare neafectând respectarea criteriilor de eligibilitate și selecție ale Cererii de Finanțare. Persoanele fizice se pot autoriza doar în persoană fizică autorizată, întreprindere familială sau întreprindere individuală, așa cum sunt definite în O.U.G. nr. 44/2008. Această categorie de beneficiari trebuie să opteze încă din momentul depunerii Cererii de Finanțare pentru forma în care dorește autorizarea (Anexa 4.5 la Ghid). " și: "încadrarea în categoria de micro-întreprindere se face pe baza Anexei 4.1 la Ghidul Solicitantului.";

- A., la data depunerii Cererii de Finanțare, 16.05.2012, nu era organizată ca și întreprindere Individuală conform O.U.G. nr. 44/2008, luându-și angajament că urmează să se autorizeze ca întreprindere Individuală în cazul selectării Cererii de Finanțare. Nefiind organizată ca și întreprindere Individuală nu s-a făcut analiza, la data evaluării Cererii de Finanțare, a îndeplinirii statutului de micro-întreprindere, nu s-a luat în calcul N. S.R.L. ca și întreprindere parteneră, afiliată sau legată ca urmare a nedeținerii statutului de minim Persoană Fizică Autorizată;

- La data depunerii Cererii de Finanțare d-na. A. este asociat în societatea N. S.R.L., alături de soțul acesteia, Saghin Virgil;

- A. înființează în mod artificial A. după data selectării Cererii de Finanțare;

- beneficiarul real al finanțării este N. S.R.L., prin administrator și acționar majoritar (60%) A., beneficiarii formali A. și B.;

- dna. A. se angajează, prin Cererea de Finanțare să creeze patru noi locuri de muncă în vederea atingerii obiectivului general al proiectului;

- răspunsul x/03.02.2017 (Nrînregistrare CRFIR: 1146/06.02.2017) de la Inspectoratul Teritorial de Muncă Suceava relevă că salariații O., P. și Q. (trei din patru) provin de la N. S.R.L.;

- același transfer de resurse umane de la N. S.R.L. către A. are loc și în cazul beneficiarului formal B., în cazul acetuia doi din cei patru salariați provenind de la firma-mamă N. S.R.L., neluând în calcul faptul că și dl B. a fost salariatul acestei societăți.

Situația anterior menționată se coroborează cu alte elemente, respectiv:

- pensiunea reclamantei - R. și cea aparținând I.I. B. - S. sunt amplasate în aceeași curte, alături de S.C. N. S.R.L. care are sediul social la aceeași adresă administrativă cu aceasta din urmă, investițiile nefiind delimitate fizic în teren, cei doi beneficiari creându-și reciproc avantaje pe aceeași piață prin oferirea de servicii similare-cazare, masă, activități recreaționale, astfel că, practic, prezintă aspectul unui complex turistic unitar, ținând seama și de împrejurarea că cele două pensiuni sunt identice, având puse în operă aceleași materiale (finisaje, gresie, faianță, obiecte sanitare, corpuri de iluminat-bugetate prin proiect, cât și cele achiziționate din fonduri proprii-mobilier, decorațiuni interioare, etc), urmare a faptului că au beneficiat de serviciile aceluiași proiectant și ale aceluiași constructor, prin raportare la persoana care deține simultan calitățile de acționar și administrator la fiecare dintre cele două societăți care au executat proiectele;

- cei doi beneficiari (reclamanta și I.I. B.) au depus cererile de finanțare în aceeași zi, contractele de finanțare au fost semnate, de asemenea, în aceeași zi iar documentele depuse în anexă la cererile de finanțare au fost obținute tot în aceeași zi, având numere de înregistrare consecutive la emitenții acestora. De asemenea, începând cu data de 01.09.2016, doi dintre salariații reclamantei (T. și U.) proveneau de la S.C. N. S.R.L. unde contractele de muncă le încetaseră cu o zi înainte, adică în data de 31.08.2016;

- documentațiile pentru acte adiționale și tranșele de plată au fost depuse în aceeași perioadă, iar la momentul vizitei experților CRFIR în teren, reclamanta nu avea montat un contor separat de energie pentru investiție, energia electrică fiind facturată pe S.C. N. S.R.L. întrucât branșamentul la rețea era efectuat la Pensiunea "V.", realizată cu sprijin SAPARD de către societatea menționată care ulterior proceda la refacturarea consumului lunar către reclamantă;

- terenul pe care reclamanta a realizat proiectul FEADR, în suprafață de 3.192 mp, dobândit de B. prin donație de la numitul Saghin Virgil, soțul doamnei A., aceștia din urmă fiind asociații S.C. N. S.R.L., beneficiara unui proiect finanțat prin programul SAPARD pentru W., ieșit din perioada de monitorizare, societate care nu se încadra în categoria microîntreprinderilor pentru a beneficia de finanțare pentru Măsura 313 prin program FEADR;

- prezența pe aceeași piață a beneficiarilor A. și I.I. B., identitatea dintre constructorii celor două pensiuni (SC H. S.R.L. și S.C. X. SRL) care rezultă din structura comună a acționariatului și persoana aceluiași administrator, precum și faptul că pe cererea pentru tranșa a 3-a de plată finală sunt menționați ambii beneficiari și ambii constructori, arată incidența în crearea unor condiții artificiale în scopul de a obține nejustificat finanțare din fondurile europene.

Așa fiind, concluzia creării condițiilor artificiale a rezultat din analiza coroborată a relațiilor existente între recurenta beneficiară a finanțării nerambursabile și celelalte societăți comerciale menționate expres atât în actele administrative atacate cât și în sentința recurată.

În acest context, Înalta Curte constată că motivarea actelor administrative contestate și documentația care a stat la baza acestora oferă suficiente elemente care, corelate între ele, conduc la concluzia că A., în calitate sa beneficiar al Proiectului intitulat: "Construire pensiune agroturistică și anexe" a avut scopul clar de a obține în mod artificial sprijinul financiar nerambursabil, iar obiectivul fundamental al Măsurii 313 - "Încurajarea activităților turistice", respectiv dezvoltarea activităților turistice în zonele rurale pentru creșterea numărului locurilor de muncă și a veniturilor alternative, precum și creșterea atractivității spațiului rural, nu a fost atins.

Înalta Curte constată că soluția adoptată a fost corect și amplu motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

În raport de toate cele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea privind contenciosul administrativ nr. 554/2004 și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză și va menține sentința instanței de fond, ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 155 din 17 octombrie 2017 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 septembrie 2020.