NEMAKINA v. RUSSIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
NEMAKINA v. RUSSIA (CtEDO, 2007)
Reclamantul, dna Nina Semenovna Nemakina, este un național rus care s-a născut în 1945 și locuiește în Penza, regiunea Penza. A fost reprezentată în fața Curții de către dl I.A. Zhulimov, avocat care practică în Penza. Guvernul rus (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl P. Lappev, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a introdus o procedură civilă împotriva Ministerului Finanțelor Federației Ruse care solicită indexarea alocației de șomaj. La 31 mai 2002, Curtea de District Leninskiy din Penza a constatat pentru reclamant și i-a acordat 5.598.45 ruble ruse (RUR) pentru indexarea alocației, RUR 378.53 pentru daune și RUR 1.500 pentru costuri juridice. Hotărârea a fost susținută în apel de Curtea Regională Penza la 30 iulie 2002. La 12 august 2002, Curtea de District Lenskiy a eliberat o scrisoare de execuție. La 14 august 2002, reclamantul a transmis scrisoarea execuției Ministerului Finanțelor, dar hotărârea nu a fost pusă în aplicare. La o dată neespecificată, reclamantul s-a plâns la Curtea de District Basmanny din Moscova pentru faptul că inculpatul nu a aplicat hotărârea în favoarea ei. Prin hotărârea din 28 aprilie 2003, Curtea de districtă Basmanny din Moscova a încheiat procedurile pentru lipsa competenței în materie. Curtea a susținut că cererea reclamantului nu a putut fi examinată în cadrul procedurii civile și că reclamantul a trebuit să solicite proceduri de aplicare a procedurii pentru a obliga acuzatul să pună în aplicare hotărârea. La 28 noiembrie 2003, Curtea de Oraș din Moscova a susținut decizia. La 29 martie 2006, hotărârea din 31 mai 2002 a fost pe deplin pusă în aplicare. Prin decizia din 5 mai 2006, Curtea de District Leninskiy din Penza a acordat acțiunii reclamantului pentru compensarea pierderilor de inflație susținute ca urmare a întârzierii aplicării hotărârii din 31 mai 2002. Curtea a recunoscut că hotărârea din 31 mai 2002 a fost pusă în aplicare cu o întârziere substanțială și a acordat reclamantului RUR 4.486.19 pentru indexare și RUR 556.2 pentru costuri juridice. Nu a fost interzis niciun recurs împotriva deciziei și a dobândit forță juridică la 16 mai 2006. La 19 decembrie 2006, reclamantul a primit sumele atribuite prin decizia din 5 mai 2006.