ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 06 martie 2024

Deliberând asupra excepției inadmisibilității, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 1411 din data de 16 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 431 din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 375 din 06.04.2022 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligată contestatoarea A. la plata către stat a sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare din contestație în anulare.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Suceava a reținut că, prin sentința penală nr. 97 din data de 23.02.2021 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/2016, a fost condamnată inculpata A., , la pedeapsa de 2500 RON amendă penală (250 zile-amendă înmulțite cu 10 RON - suma corespunzătoare unei zile-amendă), pentru săvârșirea infracțiunii de inducere în eroare a organelor judiciare, în formă continuată, prevăzută de art. 268 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

I s-a pus în vedere inculpatei A. prevederile art. 63 din C. pen., potrivit cărora în cazul sustragerii cu rea-credință de la executarea amenzii penale în cuantum de 2500 RON, instanța va înlocui această pedeapsă cu pedeapsa de 250 zile închisoare.

Potrivit art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. cu referire la art. 25 din C. proc. pen., raportat la art. 1349 alin. (1) și (2) din C. civ. s-a admis în parte acțiunea civilă și a fost obligată inculpata A. să plătească părții civile B. suma de 4.000 RON, reprezentând daune morale.

Potrivit art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. cu referire la art. 25 din C. proc. pen., raportat la art. 1349 alin. (1) și (2) din C. civ. s-a admis în parte acțiunea civilă și a fost obligată inculpata A. să plătească părții civile C. suma de 4.000 RON, reprezentând daune morale.

Potrivit art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. cu referire la art. 25 din C. proc. pen., raportat la art. 1349 alin. (1) și (2) din C. civ. s-a admis în parte acțiunea civilă și a fost obligată inculpata A. să plătească părții civile D. suma de 4.000 RON, reprezentând daune morale.

Potrivit art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. cu referire la art. 25 din C. proc. pen., raportat la art. 1349 alin. (1) și (2) din C. civ. s-a admis în parte acțiunea civilă și a fost obligată inculpata A. să plătească părții civile E. suma de 10.000 RON, reprezentând daune morale.

S-a luat act că persoanele vătămate F., G., H., I. și J. nu s-au constituit părți civile în cauză.

S-a respins ca nefondată cererea persoanei vătămate B. privind obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare pe care pretinde că le-a făcut în procesul penal.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligată inculpata A. la plata sumei de 4500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1200 RON este aferentă fazei de urmărire penală.

Prin decizia penală nr. 375 din data de 06.04.2022 a Curții de Apel Suceava, în baza art. 421 alin. (1) pct. (2) lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de inculpata A., împotriva sentinței penale nr. 97/23.02.2021 a Judecătoriei Suceava, s-a desființat, în parte, sentința penală nr. 97/23.02.2021 a Judecătoriei Suceava și rejudecând, s-a redus cuantumul daunelor morale acordate părții civile B. la suma de 1000 RON (în loc de 4000 RON), s-a redus cuantumul daunelor morale acordate părții civile C. la 1000 RON (în loc de 4000 RON), s-a redus cuantumul daunelor morale acordate părții civile K. la suma de 1000 RON (în loc de 4000 RON), s-a redus cuantumul daunelor morale acordate părții civile E. la suma de 3.000 RON (în loc de 10000 RON).

S-a redus cuantumul cheltuielilor judiciare la plata cărora a fost obligată inculpata A. de la suma de 4500 RON la suma de 2000 RON (din care suma de 1200 RON în cursul urmăririi penale).

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu erau contrare deciziei.

Împotriva deciziei penale nr. 375 din data de 06.04.2022 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2021, condamnata A. a formulat contestație în anulare la data de 15.02.2023. În fapt, contestatoarea a arătat, în esență, că a fost condamnată la o pedeapsă cu amendă penală, deși este nevinovată, iar faptele sunt prescrise.

La termenul de judecată acordat în cauză la data de 04.10.2023, au avut loc dezbaterile asupra admisibilității în principiu a căii de atac, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Analizând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare prin raportare la dispozițiile art. 431 din C. proc. pen., curtea de apel a constatat că aceasta este inadmisibilă.

Contestația în anulare constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare, instanța care a pronunțat hotărârea cu încălcarea legii anulând-o în scopul înlăturării erorilor de procedură.

În actuala reglementare, contestația în anulare poate fi exercitată numai împotriva deciziilor penale definitive prin care se rezolvă acțiunea penală printr-o soluție de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, aspect ce reiese din interpretarea sistematică a normelor ce reglementează această cale de atac, respectiv din indicarea părților care pot declara contestație în anulare (art. 427 din C. proc. pen.), din economia cazurilor în care se poate face contestație în anulare (art. 426 din C. proc. pen.), precum și din procedura de judecare a cauzei, după admiterea în principiu (art. 432 din C. proc. pen.).

Potrivit art. 431-432 din C. proc. pen., contestația în anulare se analizează în două etape distincte:

- într-o prima fază se analizează admisibilitatea în principiu a cererii, când se verifică dacă cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426, precum și dacă în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar;

- într-o a doua fază, după admiterea în principiu, se dispune citarea părților interesate și se analizează fondul contestației în anulare.

În cauză, la termenul de judecată din data de 04.10.2023, instanța a pus în discuție admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, în vederea verificării condițiilor prevăzute de art. 431 din C. proc. pen.

Potrivit prevederilor art. 426 din C. proc. pen., "împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate; b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; c) când hotărârea din apel a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului; d) când instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate; e) când judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii; f) când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii; g) când ședința de judecată în apel nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel; h) când instanța de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă; i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

În cauză, contestatoarea A. a invocat intervenirea prescripției răspunderii penale în ceea ce privește infracțiunea de inducere în eroare a organelor judiciare pentru care a fost condamnată.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 67/2022 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1141 din 28 noiembrie 2022 a statuat că "Instanța care soluționează contestația în anulare, întemeiată pe efectele deciziilor Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018 și nr. 358 din 26 mai 2022, nu poate reanaliza prescripția răspunderii penale, în cazul în care instanța de apel a dezbătut și a analizat incidența acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii."

Or, în cuprinsul deciziei nr. 375 din data de 06 aprilie 2022, decizia a cărei anulare a solicitat-o contestatoarea, a fost analizată pe larg instituția prescripției răspunderii penale prin raportare la cele două decizii ale Curții constituționale .

În condițiile în care instanța de apel a examinat prescripția răspunderii penale, invocarea aceleiași cauze de încetare a procesului penal pe calea contestației în anulare întemeiate pe dispozițiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen. echivalează cu o critică a raționamentului judiciar al instanței de apelul și ar determina o reevaluare a fondului cauzei. În această situație, s-ar transforma calea de atac extraordinară a contestației în anulare din una de anulare și retractare în una de reformare, lărgind nepermis sfera controlului judiciar, contrar voinței legiuitorului, astfel cum a statuat instanța de contencios constituțional.

Totodată, curtea de apel a reținut că celelalte critici formulate de contestatoare reprezintă, în esență, chestiuni de fond, iar pe calea contestației în anulare nu pot fi invocate chestiuni privind fondul cauzei (vitium in judicando), ci numai erori de procedură (error in procedendo).

Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 431 din C. proc. pen., Curtea de Apel Suceava a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 375 din 06.04.2022 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2021.

Împotriva deciziei penale nr. 1411 din data de 16 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2023, a formulat apel contestatoarea A..

În esență, contestatoarea a susținut că hotărârea apelată este nelegală și netemeinică, în mod greșit dispunându-se respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare, în condițiile în care a fost condamnată la o pedeapsă cu amendă penală, deși era nevinovată, iar faptele erau prescrise.

Examinând decizia penală nr. 1411 din data de 16 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, Înalta Curte constată că apelul formulat de contestatoarea A. este inadmisibil.

Procesul penal se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legale, iar hotărârile judecătorești sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate de art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

În speța dedusă judecății, contestatoarea A. a declarat apel împotriva deciziei penale nr. 1411 din data de 16 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă în principiu contestația în anulare formulată împotriva deciziei de condamnare.

Înalta Curte constată însă că decizia apelată este definitivă, curtea de apel pronunțându-se doar asupra admisibilității în principiu a contestației în anulare. În acest sens se observă că, deși art. 432 alin. (4) din C. proc. pen. stabilește că sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, aceste dispoziții reglementează procedura de judecare a contestației în anulare după parcurgerea procedurii prealabile și anume, admiterea în principiu, reglementată de art. 431 din C. proc. pen.. Așadar, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 432 din C. proc. pen. întrucât nu a fost depășit momentul procesual al admisibilității în principiu.

De altfel, și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat în considerentele hotărârii prealabile nr. 5 din 04.03.2015 că "În concepția C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului.

Această concluzie se desprinde din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 431 și ale art. 432 din C. proc. pen.:

a) dispozițiile art. 431 din C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestației în anulare și, în cadrul acestor dispoziții cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunțate în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunțate;

b) spre deosebire de dispozițiile legale menționate, prin art. 432 din C. proc. pen. a fost reglementată procedura de judecare a contestației în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu, iar dispozițiile alin. (4) potrivit cărora "Sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă" sunt integrate în economia acestui text de lege.

Prin urmare, aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu."

Se constată, așadar, că apelanta A. a învestit Înalta Curte cu soluționarea unei căi de atac neprevăzută de legea procesual penală, ceea ce încalcă principiul legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 1411 din data de 16 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelanta la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., suma de 340 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 1411 din data de 16 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2023.

Obligă apelanta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 martie 2024.