ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 31 octombrie 2023

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 118 din data de 01 aprilie 2021, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția Penală, printre altele, cu privire la inculpata Vasile-B., s-au hotărât următoarele:

În baza art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 48 alin. (1) C. pen., a condamnat-o pe inculpata B., la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată în modalitatea participației improprii.

În baza art. 67 și art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen., a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen., a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, ce se va executa numai în situația în care pedeapsa închisorii va deveni executabilă.

În baza art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a condamnat-o pe inculpata B., cu aceleași date de identificare, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente false, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri europene, prev. de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 67 și art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen., a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen., a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, ce se va executa numai în situația în care pedeapsa închisorii va deveni executabilă.

În baza art. 322 alin. (1) C. pen. a condamnat-o pe inculpata B. cu aceleași date de identificare, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 67 și art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen., a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen., a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, ce se va executa numai în situația în care pedeapsa închisorii va deveni executabilă.

În baza art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 a condamnat-o pe inculpata B., cu aceleași date de identificare, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente false, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri europene, prev. de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 67 și art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen., a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen., a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, ce se va executa numai în situația în care pedeapsa închisorii va deveni executabilă.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatei B. pedeapsa cea mai grea stabilită în cauză respectiv 2 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 1/3 din celelalte trei pedepse, respectiv 12 luni, urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa complementară constând în interzicerea dreptului de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, și de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 45 alin. (3) lit. b) si alin. (5) C. pen., a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, ce se va executa numai în situația în care pedeapsa închisorii va deveni executabilă.

În baza art. 91 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatei pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, calculat cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a dispus ca inculpata B., pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, conform programului de supraveghere care va fi întocmit de această instituție; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., a impus inculpatei obligația de a frecventa un program de reintegrare socială dintre cele derulate de Serviciul de Probațiune sau organizate în colaborare cu instituțiile din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o durată de 90 de zile lucrătoare în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului Sect. 6 sau în cadrul Administrației Domeniului Public și Dezvoltare Urbană a Sect. 6 București.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii, a arestului preventiv și a arestului la domiciliu de la data de 19.04.2016 până la data de 01.07.2016.

A constatat că în perioada 01.07.2016 - 29.12.2017 inculpata s-a aflat sub măsura preventivă a controlului judiciar.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1349-1371 C. civ., a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Fondurilor Europene - Direcția pentru Programe Capital Uman și a obligat inculpata B. la plata sumei totale de 91.459,48 RON compusă din suma de 45.834,60 RON - contravaloarea salariului lui C. acordat în cadrul proiectului x și suma de 45.624,88 RON - contravaloarea salariului lui C. acordat în cadrul proiectului x.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. a confiscat de la inculpata B. sumele de 27.397 RON, respectiv 26.826 RON, obținute prin comiterea infracțiunilor prev. de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

A constatat că la D. - Sucursala Victoria a fost consemnată suma totală de 55.000 RON pe numele inculpatei B. conform recipisei de consemnare nr. x seria x nr. x din 20.04.2016 împreună cu chitanța nr. x/20.04.2016 obținută din valorificarea întregii cantități de cărămidă și a unui număr de 9 bunuri mobile.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a dispus ridicarea sechestrului asigurator instituit prin Ordonanța din data de 2.05.2016 a DNA - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea achitării parțiale a prejudiciului constatat, la momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Împotriva sentinței penale nr. 118 din data de 01 aprilie 2021, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Națională Anticorupție, inculpații E., F., Vasile-B. și Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene.

Prin decizia penală nr. 497/A din data de 10 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Națională Anticorupție, de inculpații E., F. și Vasile-B., precum și de partea civilă Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene împotriva sentinței penale nr. 118 din data de 01 aprilie 2021, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția Penală în dosarul penal nr. x/2016

A desființat în parte sentința penală apelată și rejudecând în fond, cu privire la inculpata VASILE-B.:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și a repus în individualitatea lor pedepsele și sporul componente.

În temeiul art. 396 alin. (1), (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a din C. proc. pen. rap. la art. 154 alin. 1lit. d) din C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen. a încetat procesul penal cu privire la infracțiunea de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în modalitatea participației improprii prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 48 alin. (1) din C. pen. (Proiectul "Servicii integrate de sprijin pentru victimele violenței în familie si persoanelor cu dizabilități").

În temeiul art. 396 alin. (1), (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a din C. proc. pen. rap. la art. 154 alin. 1lit. d) din C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen. a încetat procesul penal cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. (Proiectul "Respect si șanse egale pentru femei").

În temeiul art. 396 alin. (1), (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a achitat pe aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente false, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri europene prev. de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (Proiectul "Respect si șanse egale pentru femei").

În temeiul art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) și art. 76 alin. (1) din C. pen., a condamnat pe inculpata VASILE-B. la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente false, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri europene (Proiectul "Servicii integrate de sprijin pentru victimele violenței în familie si persoanelor cu dizabilități").

A menținut pedepsele complementare și accesorii aplicate prin sentința penală apelată.

În temeiul art. 91 și art. 92 din C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare, pe un termen de 2 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata acestui termen, inculpata trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., a impus inculpatei să execute obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 zile, în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului Sector 6 sau în cadrul Administrației Domeniului Public și Dezvoltare Urbană a Sector 6 București, astfel cum se va stabili de către consilierul de probațiune.

În temeiul art. 91 alin. (4) din C. pen., a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen., referitoare la cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

Cu privire la latura civilă a cauzei, în temeiul art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 1357 și ar. 1381 din C. civ., a admis în parte acțiunea formulată de partea civilă Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene:

A obligat pe inculpatele Vasile-B. și F. în solidar la plata sumei de 45.834,60 RON reprezentând contravaloarea salariului martorului C. acordat în cadrul proiectului x.

A menținut măsura asiguratorie luată prin ordonanța nr. 785/P/2015 din data de 12 mai 2016 a Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a corupției, asupra sumei de 55.000 RON, depusă pe numele inculpatei Vasile-B. la D., Sucursala Victoria, până la concurența sumei de 47.334,60 RON (reprezentând contravaloarea prejudiciului și a cheltuielilor judiciare la care a fost obligată inculpata).

A înlăturat mențiunea privind confiscarea de la inculpata Vasile-B. a sumelor de 27.397 RON, respectiv 26.826 RON, obținute prin comiterea infracțiunii prev. de art. 181 din legea nr. 78/2000.

A înlăturat mențiunea privind obligarea inculpatei Vasile-B. la plata sumei de 45.624,88 RON reprezentând contravaloarea salariului martorului C. acordat în cadrul proiectului x.

**********

Împotriva deciziei din apel, nr. 497/A din data de 10 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, a formulat recurs în casație inculpata A., în termenul legal prevăzut de art. 435 C. proc. pen.

Prin cererea de recurs în casație, inculpata a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și alin. (8) C. proc. pen.

În esență, a solicitat, sub aspectul laturii penale, admiterea recursului în casație, casarea în parte a deciziei Curții de Apel București nr. 497 din 10.03.2023, și rejudecând, să se dispună:

- în temeiul art. 396 alin. (1), (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., achitarea inculpatei Vasile-B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. (Proiectul "Respect și șanse egale pentru femei").

- în temeiul art. 396 alin. (1), (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., achitarea inculpatei Vasile B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în modalitatea participației improprii prev. de art. 52 alin. (3) rap. la art. 322 alin. (1), cu aplicarea art. 48 alin. (1) din C. pen. (Proiectul "Servicii integrate de sprijin pentru victimele violenței în familie si persoanelor cu dizabilități").

- în temeiul art. 396 alin. (1), (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., achitarea inculpatei Vasile-B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente false, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri europene (Proiectul "Servicii integrate de sprijin pentru victimele violenței în familie și persoanelor cu dizabilități"), infracțiune prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000;

- în temeiul art. 275 alin. (3) și (6) din C. proc. pen., exonerarea inculpatei Vasile-B. de la plata sumei de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare aferente fazei de urmărire penală și fazei de judecată în primă instanță, urmând ca această sumă să fie suportată de stat.

Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a solicitat:

- înlăturarea dispoziției prin care a fost obligată inculpata Vasile-B. de a participa împreună cu inculpata F., în solidar la plata sumei de 45.834,60 RON reprezentând contravaloarea salariului martorului C. acordat în cadrul proiectului x.

- desființarea măsurii asiguratorii luată prin ordonanța nr. 785/P/2015 din data de 12 mai 2016 a Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a corupției, asupra sumei de 55.000 RON, depusă pe numele inculpatei Vasile-B. la D., Sucursala Victoria;

- menținerea celorlalte dispoziții din Decizia Curții de Apel București nr. 497 din 10.03.2023 privind pe inculpata Vasile-B..

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.:

A solicitat desființarea soluției pronunțate de Curtea de Apel București de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. (Proiectul "Respect și șanse egale pentru femei"), iar în temeiul art. 396 alin. (1), (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., achitarea inculpatei.

În acest sens, a precizat că nu există nicio probă din care să rezulte, că înscrisurile sub semnătură privată pe numele C. din cadrul Proiectului "Respect și șanse egale pentru femei" ar fi fost falsificate de inculpată, astfel că se impunea achitarea acesteia în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. și nu încetarea procesului penal în baza art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., astfel cum eronat a dispus instanța de apel.

De asemenea, a apreciat că soluția dată de Curtea de Apel București de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, referitoare la infracțiunea de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în modalitatea participației improprii prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 48 alin. (1) din C. pen. (Proiectul "Servicii integrate de sprijin pentru victimele violenței în familie si persoanelor cu dizabilități") reținută în sarcina inculpatei Vasile-B. este nelegală pentru următoarele considerente:

- foile de pontaj și rapoartele de activitate în numele lui C. la proiectul "Servicii integrate de sprijin pentru victimele violenței în familie și persoanelor cu dizabilității" au fost scrise și semnate nemijlocit de denunțătorul G. fără a fi supus vreunei constrângeri morale în sensul art. 25 din C. pen. respectiv:

"Art. 25 Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită din cauza unei constrângeri morale, exercitată prin amenințare cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia și care nu putea fi înlăturat în alt mod."

- din 9 septembrie 2015 și până în decembrie 2015 inclusiv, autodenunțătorul G. a continuat falsificările actelor întocmite lunar pe numele lui C., cu acordul procurorului de caz și în calitate de "colaborator cu angajament scris" conform art. 138 lit. g), art. 148 alin. (10), art. 153 alin. (3) din C. proc. pen.. ceea ce echivalează cu săvârșirea altor infracțiuni contrar art. 101 alin. (3) din C. proc. pen.:

"(3) Este interzis organelor judiciare penale sau altor persoane care acționează pentru acestea să provoace o persoană să săvârșească ori să continue săvârșirea unei fapte penate, în scopul obținerii unei probe."

- în cauză nu sunt îndeplinite condițiile participației improprii prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) din C. pen.

În acest context, recurenta inculpată a arătat că nu a ocupat nici în drept și nici în fapt vreodată postul de "manager de proiect" iar în perioada săvârșirii presupuselor infracțiuni nu mai avea nici calitatea de salariat la cele două fundații, începând cu data de 14.01.2015.

Așadar, a precizat că în perioada în care se pretinde că s-au săvârșit faptele nu avea nicio calitate juridică și, respectiv nicio autoritate funcțională de a putea sancționa cu desfacerea contractului de muncă pe G. sau pe F., necesară constrângerii morale. Ca urmare, sub acest aspect, G., F. și acuzarea nu pot invoca neimputabilitatea pentru faptele acestora și respectiv susținerea că ar fi fost constrânși moral de inculpata recurentă B..

A mai susținut, cu privire la aceste afirmații, că instanța de fond a omis următoarele aspecte:

- amenințarea în sensul că "dacă nu execută dispoziția inculpatei F. de a semna acte false în numele lui C., "își bate cuie în talpă" nu echivalează cu cea mai gravă sancțiune respectiv "desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă" prevăzută de codul muncii, pe de o parte, iar pe de altă parte nici F. nu era angajator ca să poată formal să dispună o astfel de sancțiune pentru neexecutarea unei decizii verbale ilegale;

- G. nu a explicat și nici nu poate să explice, cum a falsificat raportul de activitate și fișa de pontaj pe luna martie 2015 când el a primit coala de hârtie A4, după data de 22 aprilie 2015:

- G. a continuat să falsifice rapoarte de activitate, fișe de pontaj pe numele C. precum și alte acte după 10.09.2015, data autodenunțului.

Pe de altă parte, a precizat că instanța de fond a omis că, o condiție esențială pentru a reține participația prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. în sarcina inculpatei, este ca faptele săvârșite de G. să fi fost prevăzute de legea penală, or, chiar prin rechizitoriu s-a reținut că faptele lui G. săvârșite în cauză nu sunt prevăzute de legea penală ceea ce înseamnă că în speță nu sunt întrunite condițiile participației improprii prev. de art. 52 alin. (3) și ca urmare nici sub acest aspect nu poate fi reținută în sarcina inculpatei participația improprie prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 48 alin. (1) din C. pen., pentru care în mod eronat a fost condamnată de instanța de fond.

A arătat că toate probele în cauză produse în perioada de la 10.09.2015-până la data trimiterii în judecată s-au autorizat și administrat cu încălcarea art. 101 alin. (1) și (3), art. 102 alin. (2) și (3) din C. proc. pen. și a Deciziilor CCR, ceea ce atrage excluderea lor din dosar, astfel:

a) G., de profesie psiholog, s-a autodenunțat la 10.09.2015 și cu toate acestea procurorul de caz i-a indicat să continue să întocmească acte false în numele lui C., rapoarte lunare de activitate, fișe de pontaj și alte acte false pe care le-a semnat în fals, respectiv și pe lunile septembrie, octombrie și noiembrie 2015 și le trimitea lunar prin șeful său ierarhic F. - Coordonatorul Centrului Social Giurgiu, la sediul central din București al H. și la titularul de proiect I., în vederea efectuării plății lor. Or, această continuare a activității infracționale de către G. a fost ca urmare a faptului că procurorul, contrar legii, nu i-a interzis să mai continue săvârșirea infracțiunii, și în scopul producerii de probe interzise de lege a coordonat unele activități provocatoare ale acestuia de la 10.09.2015 și până în luna februarie 2016.

b) Potrivit C. proc. pen., organele de urmărire penală trebuiau să intervină imediat să întrerupă activitățile infracționale ale "martorului" G. și astfel acesta să nu mai continue să întocmească și să semneze acte false, rapoarte lunare de activitate, fișe de pontaj și alte acte false pe lunile septembrie, octombrie, noiembrie 2015. Or, așa cum au procedat au încălcat art. 101 alin. (3) din C. proc. pen. în care se dispune imperativ: "(3) Este interzis organelor judiciare penale sau altor persoane care acționează pentru acestea să provoace o persoană să săvârșească ori să continue săvârșirea unei fapte penale, în scopul obținerii unei probe." Așadar, a opinat în sensul că în situația în care organele de urmărire penală ar fi întrerupt activitatea infracțională a martorului G., pretinsul prejudiciu de 50.652 de RON era de numai 8.562 RON (28x309 RON), deoarece diferența de 42.000 RON (28x1500 RON) au fost primite de fiecare cursant în 29 decembrie 2015 în baza unor documente semnate de fiecare cursant în lunile noiembrie- decembrie 2015, activități ilegale cunoscute de procurorul de caz și neprevenite.

c) Dacă la data denunțului s-ar fi întrerupt activitatea martorului G., se puteau înlătura disfuncționalitățile administrative și s-ar fi realizat proiectele respective, publicul țintă (27+28 cetățeni români) ar fi beneficiat legal de cursuri și de fondurile europene în cauză. Or, a arătat că în speță așa cum s-a procedat au fost încălcate interesele și drepturile celor 55 de cetățeni români precum și ale României în folosirea corectă a fondurilor europene.

d) Toate probele obținute după data denunțului, prin săvârșirea de noi falsuri rapoarte lunare de activitate, fișe de pontaj și alte acte false (contracte de subvenții, cereri de subvenții, etc.) pe lunile septembrie, octombrie, noiembrie decembrie 2015, inclusiv autorizările de înregistrări de convorbiri, procesele-verbale de redare a convorbirilor prin care G. i-a provocat pe ceilalți în cauză, sunt lovite de nulitate absolută și ca urmare trebuie excluse ca probe produse nelegal, inclusiv eliminate de la dosar conform art. 102 alin. (2) și (3) din C. proc. pen. în care se dispune:

"Excluderea probelor obținute în mod nelegal. (2) Probele obținute in mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal. (3)Nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe or prin care aceasta a fost administrată determină excluderea probei".

e) Mai mult, G. a formulat autodenunțul, de teama răspunderii penale, or continuarea falsificării de acte pe lunile septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie 2015, de către acesta a fost posibilă doar pentru că procurorul i-a promis că nu va fi tras la răspundere penală, promisiune ilegală contrară art. 101 alin. (1) din C. proc. pen. în care se dispune:

"Art. 101: Principiul loialității administrării probelor. (1)Este oprit a se întrebuința violențe, amenințări ori alte mijloace de constrângere, precum și promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se obține probe."

f) Ca urmare, în temeiul art. 101-102 din C. proc. pen. și al Deciziei CCR nr. 22/2018 a solicitat eliminarea din dosar a:

- actelor false elaborate și semnate în fals de G. după data denunțului respectiv 10.09.2015, și a începerii urmăririi penale din 11.09.2015 cât și de alte persoane în cauză a căror activitate ilicită, cu sau fără știință, trebuia întreruptă;

- înregistrărilor de comunicații la care a participat G., autorizate după data depunerii denunțului din 10.09.2015, prin care acesta provoacă martorii și inculpații în cauză.

g) De asemenea, a solicitat eliminarea din dosar a interceptării comunicațiilor cu avocații, autorizate de Tribunalul București cu încălcarea regulilor de competență după persoană-avocat deoarece potrivit art. 38 alin. (1) lit. d) rap. la art. 281 alin. (1) lit. b), deoarece astfel de autorizări date de o instanță inferioară în grad sunt lovite de nulitate absolută, competentă fiind instanța superioară, Curtea de Apel București.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.:

A precizat recurenta inculpată că soluția de condamnare a Curții de Apel sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) și art. 76 alin. (1) din C. pen. "folosire sau prezentare cu rea credință de documente false dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri europene" este nelegală, fiind necesar a fi reformată prin recursul în casație prevăzut de art. 438 alin. (7) din C. proc. pen.

Sub un prim aspect, a apreciat că lipsesc elementele obiective constitutive ale infracțiunii concrete, nefiind relevate de instanțe, ceea ce echivalează cu împrejurarea că fapta (incompletă, din punct de vedere al conținutului totalității trăsăturilor concrete, necesare, impuse de norma de incriminare) nu este prevăzută de legea penală nefiind îndeplinită condiția tipicității.

Contrar legii, doctrinei și practicii judiciare, s-a susținut că, în speță, organul de urmărire penală, instanța de fond și Curtea de Apel nu au concretizat toate elementele concrete, necesare faptei conform normei de incriminare reținute în sarcina inculpatei Vasile-B. pentru a putea fi comparată și încadrată în norma de incriminare prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 respectiv în "folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente false dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri europene (Servicii integrate de sprijin pentru victimele violenței în familie și persoanelor cu dezabilități). Mai mult, în loc să descrie fapta concretă a inculpatei și să constate prin comparație că aceasta se încadrează sau nu în conținutul obiectiv al normei de încriminare prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 s-au limitat în a prelua exact conținutul abstract al normei de incriminare când se referă la fapta acesteia încălcând procedura penală referitoare la încadrarea juridică.

A susținut că acuzarea adusă inculpatei Vasile-B. în sensul că ar fi falsificat fișele de pontaj și rapoartele de activitate în numele lui C. și că ar fi încasat pe nedrept din fonduri europene salariile acestuia în baza acestor documente falsificate este contrazisă de:

a) afirmațiile făcute în autodenunțul din 10.09.2015 de către G.. Astfel, a precizat că inculpata Vasile-B., nu a falsificat documentele și nici nu i-a dat vreo dispoziție lui G. să falsifice documentele în cauză și să i le trimită ei, cu atât mai mult cu cât inculpata nici nu mai era angajată la H., nu avea vreo calitate să primească, verifice și prezinte documentele falsificate conducerii Fundației și să propună aprobarea lor și întocmirea formelor de plată, potrivit Legii contabilității nr. 82/1991.

b) faptul că inculpata Vasile-B. nu a încasat din fonduri europene sumele, respectiv salariile lui C. în baza acestor documente falsificate, este expres prevăzut în autodenunțul din 10.09.2015 făcut la Parchet de către "martorul" G..

c) din cuprinsul autodenunțului rezultă dincolo de orice îndoială că martorul G. recunoaște propria vinovăție, că nu este legal ceea ce face, aspect care de fapt exclude participația inculpatei B. la infracțiunea prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Mai mult, fiecare raport de activitate lunară, întocmit în fals de martorul G., pe numele C., se termină cu formula: Subsemnatul declar pe propria răspundere, sub sancțiunea C. pen. privind falsul în declarații, că orele prestate și plătite din acest proiect sunt conforme cu realitatea și nu au fost decontate din altă sursă de finanțare.

d) în Referatul cu propunere de dispunere a unor măsuri de supraveghere tehnică, nr. 785/P/2015 din 25.01.2016 procurorul de caz a reținut că G. la 10.09.2015 a formulat autodenunț pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și art. 322 din C. pen.

e) Nici urmărirea penală și nici cercetarea judecătorească, nu au stabilit cine a primit documentele falsificate, cine a întocmit statele de plată, cine le-a aprobat, cum și cui s-au efectuat plățile ceea ce face imposibilă identificarea faptei sau faptelor și dacă acestea se încadrează în norma penală de incriminare.

f) De asemenea, nu s-a clarificat dacă sumele pretinse a fi plătite în baza actelor false, provin din fondurile proprii ale Fundației sau când s-a efectuat finanțarea din fondurile europene, cerință impusă de norma de incriminare din Legea nr. 78/2000 astfel: art. 18

1

(1) Folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept sau reținerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Mențiunea de la p.33 alineatul ultim din Decizia CAB referitoare la caracterizarea faptelor lui G., respectiv că a falsificat prin contrafacere a foilor de pontaj și rapoartele de activitate pe numele altei persoane C., de către G., fără intenția acestuia de a le folosi, pentru sine sau pentru altă persoană și fără intenția de producere a unor consecințe juridice de la locul de muncă nu corespunde realității, nici autodenunțului și nici altor probe existente la dosar din care rezultă o altă situație de fapt.

Conform art. 439 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a dispus comunicarea cererii de recurs în casație către părți și procuror.

După îndeplinirea procedurii de comunicare a recursului în casație, la data de 08.06.2023, dosarul de recurs în casație a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, când s-a stabilit termen pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen., la data de 19.09.2023, dată până la care a fost întocmit și depus la dosar raportul asupra recursului în casație de față.

Cu prilejul examinării admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație cu care a fost învestită, prin încheierea din data de 19 septembrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru argumentele expuse în cuprinsul încheierii respective, a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și a dispus trimiterea cauzei completului competent, în compunere de trei judecători, pentru judecarea pe fond a recursului în casație, conform dispozițiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen.

La termenul fixat în cauză pe fondul recursului în casație, din data de 03.10.2023, la solicitarea apărătorului ales al recurentei inculpate de a se dispune amânarea cauzei, pentru imposibilitate de prezentare, instanța a dispus acordarea unui nou termen pentru data de 31.10.2023.

Cu prilejul dezbaterilor asupra recursului în casație de la termenul din 31.10.2023, s-au luat concluziile părților și ale parchetului, acestea fiind redate în practicaua prezentei decizii.

Analizând recursul în casație formulat în cauză de inculpata Vasile-B., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit C. proc. pen. recursul în casație este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat și care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din același cod, pe calea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație. Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

În speță, recurenta inculpată Vasile-B. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 438 pct. 7 și pct. 8 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt suspuse casării când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, respectiv când în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal.

Prin decizia recurată în cauză, se reține că în ceea ce o privește pe recurenta inculpată Vasile-B., s-au decis următoarele:

- s-a încetat procesul penal cu privire la infracțiunea de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în modalitatea participației improprii prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 48 alin. (1) din C. pen. (Proiectul "Servicii integrate de sprijin pentru victimele violenței în familie si persoanelor cu dizabilități"), în temeiul art. 396 alin. (1), (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a din C. proc. pen. rap. la art. 154 alin. 1lit. d) din C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen.

- s-a încetat procesul penal cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. (Proiectul "Respect si șanse egale pentru femei"), în temeiul art. 396 alin. (1), (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a din C. proc. pen. rap. la art. 154 alin. 1lit. d) din C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen.

- a fost achitată inculpata pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente false, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri europene prev. de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (Proiectul "Respect si șanse egale pentru femei"), în temeiul art. 396 alin. (1), (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

- a fost condamnată inculpata Vasile-B. la o pedeapsă principală de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente false, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri europene (Proiectul "Servicii integrate de sprijin pentru victimele violenței în familie si persoanelor cu dizabilități"), în temeiul art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) și art. 76 alin. (1) din C. pen.,

- s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 ani, în temeiul art. 91 și art. 92 din C. pen.

Prin recursului în casație formulat în cauză, recurenta inculpată Vasile-B., în esență, critică prin prisma celor două cazuri de casare invocate, prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 8 C. proc. pen., faptul că în mod greșit s-a dispus condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente false, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri europene (Proiectul "Servicii integrate de sprijin pentru victimele violenței în familie si persoanelor cu dizabilități"), prev. de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, respectiv în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal pentru celelalte două infracțiuni reținute în cauză împotriva sa și pentru care se impunea, în opinia apărării, achitarea inculpatei.

Deși prin recursul în casație de față apărarea susține că inculpata a fost condamnată pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală, analiză care așadar ar putea fi cenzurată în actuala procedură a recursului în casație, de fapt, în realitate, solicitarea de achitare este întemeiată pe cazul prevăzut la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., care se referă la situația în care nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea.

În acest sens sunt în realitate apărările recurentei formulate în cadrul motivelor de recurs în casație, în esență, reținându-se următoarele:

- s-a susținut că acuzarea adusă inculpatei Vasile-B. în sensul că ar fi falsificat fișele de pontaj și rapoartele de activitate în numele lui C. și că ar fi încasat pe nedrept din fonduri europene salariile acestuia în baza acestor documente falsificate este contrazisă de afirmațiile făcute în autodenunțul din 10.09.2015, de către G., precizându-se că inculpata Vasile-B. nu a falsificat documentele și nici nu i-a dat vreo dispoziție lui G. să falsifice documentele în cauză și să i le trimită ei, cu atât mai mult cu cât inculpata nici nu mai era angajată la H., nu avea vreo calitate să primească, verifice și să prezinte documentele falsificate conducerii Fundației și să propună aprobarea lor și întocmirea formelor de plată, potrivit Legii contabilității nr. 82/1991;

- faptul că inculpata Vasile-B. nu a încasat din fonduri europene sumele, respectiv salariile lui C. în baza acestor documente falsificate, este expres prevăzut în autodenunțul din 10.09.2015 făcut la Parchet de către "martorul" G.;

- din cuprinsul autodenunțului rezultă dincolo de orice îndoială că martorul G. recunoaște propria vinovăție, că nu este legal ceea ce face, aspect care de fapt exclude participația inculpatei B. la infracțiunea prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000;

- s-a susținut că nici urmărirea penală și nici cercetarea judecătorească, nu au stabilit cine a primit documentele falsificate, cine a întocmit statele de plată, cine le-a aprobat, cum și cui s-au efectuat plățile ceea ce face imposibilă identificarea faptei sau faptelor și dacă acestea se încadrează în norma penală de incriminare;

- nu s-a clarificat dacă sumele pretinse a fi plătite în baza actelor false, provin din fondurile proprii ale Fundației sau când s-a efectuat finanțarea din fondurile europene,

- prin motivele recursului apărare a conchis că faptele inculpatei nu corespund realității, nici autodenunțului și nici altor probe existente la dosar din care rezultă o altă situație de fapt.

- în plus, a arătat că toate probele în cauză produse în perioada 10.09.2015 - până la data trimiterii în judecată, s-au autorizat și administrat cu încălcarea art. 101 alin. (1) și (3), art. 102 alin. (2) și (3) din C. proc. pen. și a Deciziilor CCR, ceea ce atrage excluderea lor din dosar.

Analizând motivele de recurs în casație astfel cum au fost formulate în cauză, Înalta Curte constată că, inculpata recurentă Vasile-B. a circumscris cazurilor de casare invocate, criticile aduse modului în care instanța de apel a interpretat situația de fapt reținută în cauză și probatoriul administrat, în realitate recurenta inculpată fiind nemulțumită de decizia de condamnare dispusă de instanța de apel, invocând în apărare chestiuni de fapt care, în opinia apărării, fac dovada că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de tipicitate obiectivă pentru reținerea infracțiunilor ce i-au fost imputate și pentru care în cauză s-a dispus condamnarea, respectiv încetarea procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.

Cu titlu prealabil însă, referitor la aspectele ce pot fi cenzurate în acest cadru procesual, Înalta Curte constată că în ceea ce privește infracțiunile pentru care instanța de apel a dispus încetarea procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale, respectiv pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. (Proiectul "Respect si șanse egale pentru femei") și pentru infracțiunea de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în modalitatea participației improprii prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 48 alin. (1) din C. pen. (Proiectul "Servicii integrate de sprijin pentru victimele violenței în familie si persoanelor cu dizabilități"), acestea nu mai pot face obiectul cenzurii instanței supreme în condițiile în care inculpata Vasile-B. nu a cerut în cursul apelului continuarea procesului penal în vederea obținerii unei soluții de achitare.

Astfel, se reține că, în cauză, cu ocazia dezbaterilor de la termenul de judecată din data de 14 noiembrie 2022, inculpata VASILE-B., fiind expres întrebată a precizat că nu solicită continuarea procesului penal pentru infracțiunile de fals sub semnătură privată, solicitând pronunțarea unor soluții de încetare a procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Ca atare, cu privire la cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., se constată că soluția de încetare a procesului penal dispusă de către instanța de apel a avut la bază faptul că recurenta inculpată nu a solicitat continuarea procesului penal cu privire la infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată în modalitățile anterior menționate, astfel că instanța de apel a avut în vedere această poziție procesuală și a dispus în consecință încetarea procesului penal față de inculpată, constatând că în această situație nu poate fi analizată de către instanța de apel temeinicia acuzațiilor.

Prin urmare, în condițiile în care, așa cum s-a reținut prin decizia recurată, inculpata a menționat în mod expres că nu solicită continuarea procesului penal pentru infracțiunile anterior menționate, Înalta Curte notează că nu va putea examina tipicitatea acestor infracțiuni omisso medio, atâta vreme cât, instanța de apel nu a făcut-o, urmarea manifestării exprese de voință a părții, motiv pentru care se constată că sub acest aspect soluția instanței de apel este legală și, în consecință, nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

De altfel, toate argumentele expuse în cuprinsul cererii de recurs în casație cu privire la faptele ce îi sunt imputate în cauză inculpatei, inclusiv relativ la cele pentru care s-a dispus încetarea procesului penal, vizează situația de fapt reținută în cauză ori interpretarea dată de instanțe probatoriului administrat și reflectă, în realitate, o solicitare de rejudecare a cauzei subsecvent reaprecierii și cenzurării probelor, cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt decât cea reținută de instanța de apel și dispunerii unei soluții favorabile așa cum s-a solicitat în cauză, de achitare, aspecte ce e nu pot face obiectul cenzurii instanței supreme în actuala procedură prin prisma niciunui caz de casare prevăzut de lege.

În continuare, examinând cauza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în ceea ce privește infracțiunea pentru care în speță s-a dispus condamnarea inculpatei la o pedeapsă principală de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente false, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri europene (Proiectul "Servicii integrate de sprijin pentru victimele violenței în familie și persoanelor cu dizabilități"), în temeiul art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) și art. 76 alin. (1) din C. pen., Înalta Curte reține următoarele:

În concret, natura criticilor formulate de recurenta inculpată A. ține de fondul cauzei, de modalitatea în care instanțele ordinare au reținut, pe baza probelor din dosar, existența infracțiunilor, sub aspectul laturii obiective și subiective a acestora.

Cu privire la lipsa concordanței dintre situația de fapt reținută și tipicitatea obiectivă a infracțiunii, Înalta Curte reține că scopul recursului în casație este verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Prin urmare, instanța trebuie să plece în analiza tipicității obiective a infracțiunii de la situația de fapt reținută de către instanțele de fond și de apel, neputând să analizeze pertinența și concludența probelor administrate în cauză ori suficiența acestora.

Astfel, în prezenta cauză, Înalta Curte constată că prin decizia recurată, pe baza stării de fapt așa cum a fost reținută în cauză și care nu mai poate fi schimbată în actuala procedură, instanța de apel a statuat că probatoriul cauzei relevă că faptele inculpatei Vasile-B. care a înlesnit falsificarea de către G. a înscrisurilor sub semnătură privată, ce atestă munca fictivă prestată de C. la Centrul Social din Giurgiu al H., în cadrul proiectului "Servicii integrate de sprijin pentru victimele violenței în familie și persoanelor cu dizabilități", înscrisurile falsificate fiind folosite ulterior de inculpată în perioada aprilie- decembrie 2015 în scopul obținerii sumelor de bani plătite din fonduri europene, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente false, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri europene