ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 654/2023

Ședința publică din data de 5 octombrie 2023

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 124/PI din 22 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 598 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de persoana condamnată Ciurari Eugen cu privire la sentința penală nr. 267/PI/24.10.2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul a fost obligat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 170 RON, s-a stabilit să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timiș.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că prin cererea înregistrată la această instanță, la data de 20.04.2023, sub nr. x/2023, persoana condamnată Ciurari Eugen a formulat contestație la executare împotriva sentinței penale nr. 267/PI din 24.10.2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, susținând, în esență, că instanța a procedat, în mod greșit, la calificarea faptei ca fiind furt prevăzut de dispozițiile art. 229 alin. (2) C. pen., deși, raportat la modalitatea de comitere a infracțiunii și în baza aplicării legii penale mai favorabile, fapta trebuia încadrată în infracțiunea de furt prevăzută de art. 229 alin. (1) C. pen., cu o pedeapsă maximă prevăzută de lege este de 5 ani.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de apel a reținut că prin sentința penală nr. 267/PI din 24.10.2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. x/2022, definitivă prin neapelare, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și, în temeiul art. art. 166 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus recunoașterea parțială a hotărârii penale pronunțate la data de 22.03.2022, în cauza nr. T20217189 de către Curtea Coroanei din Harrow, Marea Britanie, rămasă definitivă, privind persoana condamnată Ciurari Eugen, prin care acesta a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "furt prin efracție agravat", prevăzută în secțiunea nr. 10 alin. (1) din Legea furtului din 1968 din Marea Britanie.

În baza art. 166 alin. (8), (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a adaptat pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată persoanei condamnate Ciurari Eugen, în sensul reducerii cuantumului pedepsei la limita maximă prevăzută de C. pen. din România, respectiv 7 (șapte) ani închisoare.

S-a dispus transferarea într-un penitenciar din România a persoanei condamnate Ciurari Eugen, deținut într-un penitenciar din Marea Britanie, în vederea continuării executării pedepsei adaptată la 7 (șapte) ani închisoare.

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată persoanei condamnate Ciurari Eugen, perioada executată, respectiv 367 zile închisoare executate la data de 9.08.2022 și în continuare până la zi.

Sub aspectul situației de fapt, s-a reținut că, persoana condamnată Ciurari Eugen, la data de 11.06.2021, împreună cu alte două persoane rămase neidentificate, a pătruns în imobilul deținut de persoana vătămată A., situat la nr. x, și sub amenințarea cu cuțitul, a sustras de la aceasta mai multe bunuri, respectiv un ceas x, un ceas x, două ceasuri fără marcă, o cruce de aur, un x și un decantor de whisky și pahare.

În esență, Curtea de apel a constatat că faptele reținute de autoritățile judiciare din Marea Britanie în sarcina persoanei condamnate sunt incriminate în legislația penală română de dispozițiile art. 228, 229 alin. (2) lit. c) din C. pen. român, care reglementează furtul săvârșit de o persoană având asupra sa o armă, infracțiunea fiind pedepsită cu închisoarea între 2 și 7 ani.

Contrar susținerilor apărării potrivit cărora în sarcina persoanei condamnate ar fi trebuit să se rețină săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 229 alin. (1) C. pen., sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, Curtea de apel a reținut că, și în situația în care, în concret persoana condamnată Ciurari Eugen nu a avut asupra sa cuțitul cu care s-a comis infracțiunea, încadrarea juridică corectă în legislația penală română este cea prevăzută de dispozițiile art. 228, 229 alin. (2) lit. c) C. pen., care reglementează furtul săvârșit de o persoană având asupra sa o armă, pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Ca urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 166 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, constatând că durata pedepsei aplicate, de 9 ani închisoare, depășește limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune, de 7 ani închisoare, prevăzut de art. 229 alin. (2) lit. c) din C. pen. român, s-a apreciat necesară adaptarea pedepsei aplicate persoanei condamnate prin hotărârea transmisă de statul emitent, în sensul reducerii cuantumului pedepsei la limita maximă prevăzută de C. pen. din România, respectiv 7 (șapte) ani închisoare.

Examinând în acest context motivele contestației la executare, instanța de fond a reținut că nu se invocă aspecte de neclaritate cu privire la hotărârea ce se execută, astfel cum prevăd dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., ci se pune în discuție chiar legalitatea și temeinicia hotărârii care se execută, acest aspect fiind tranșat definitiv la momentul pronunțării hotărârii supuse contestației, când instanța a reținut, în mod expres, că fapta pentru care contestatorul a fost condamnat de către autoritățile judiciare britanice este incriminată în legislația penală română în dispozițiile art. 228, 229 alin. (2) lit. c) din C. pen. român, care reglementează furtul săvârșit de o persoană având asupra sa o armă, fiind respinse, totodată, apărările persoanei condamnate privind calificarea faptei în infracțiunea de furt, prevăzută de art. 229 alin. (1) C. pen.

Totodată, Curtea de apel a apreciat că, în cauză, nu sunt incidente nici dispozițiile privind aplicarea legii penale mai favorabile, întrucât, ulterior, rămânerii definitive a sentinței penale nr. 267/PI din 24.10.2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. x/2022, prin care s-a recunoscut și s-a adaptat pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată condamnatului de instanța străină, regimul sancționator aferent infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 229 alin. (2) C. pen. nu a suferit modificări.

Prin urmare, Curtea de apel a constatat că nu există niciun fel de nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, în condițiile în care cadrul legal privind adaptarea pedepsei supuse recunoașterii este foarte clar și a fost aplicat în cauză cu autoritate de lucru judecat.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație condamnatul Ciurari Eugen, solicitând admiterea contestației și desființarea sentinței penale atacate, întrucât, în mod greșit instanța care a dispus recunoașterea hotărârii penale străine nu a făcut o corectă încadrare a faptei în infracțiunea de furt prevăzută de art. 229 alin. (1) C. pen., cu consecința adaptării pedepsei la maximul de 5 ani închisoare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 21 iunie 2023, sub nr. x/2023 și repartizată aleatoriu Completului de judecată nr. 6, cu prim termen de judecată fixat la data de 05 octombrie 2023.

Examinând contestația formulată de condamnatul Ciurari Eugen, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte reține că cererea dedusă judecății are ca obiect condamnarea contestatorului la pedeapsa de 7 ani închisoare, ca urmare a adaptării pedepsei de 9 ani închisoare, în cadrul procedurii judiciare de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești de condamnare pronunțată de autoritățile judiciare din Marea Britanie.

În drept, contestatorul a invocat cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., criticând, în concret, soluția instanței care a recunoscut hotărârea străină în privința modului în care a realizat corespondența între faptele pentru care a fost condamnat și norma de incriminare din legea română și a arătat că s-a realizat o greșită calificare a acestora.

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., "Contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri(...) c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.".

Analizând contestația formulată de condamnatul Ciurari Eugen, Înalta Curte constată că motivele invocate de acesta nu pot fi subsumate unei nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută sau unei împiedicări la executare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., ci pun în discuție chiar legalitatea și temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea.

Astfel, contestatorul critică însăși sentința penală nr. 267 din 24.10.2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. x/2022, definitivă prin neapelare, prin care instanța a recunoscut parțial hotărârea pronunțată de autoritățile judiciare britanice față de persoana condamnată Ciurari Eugen și a adaptat pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată persoanei condamnate, în sensul reducerii cuantumului pedepsei la limita maximă prevăzută de C. pen. român, respectiv 7 ani închisoare pentru infracțiunea de furt săvârșit de o persoană având asupra sa o armă, prev. de art. 228, 229 alin. (2) lit. c) C. pen., sub aspectul corespondenței dintre faptele pentru care acesta a fost condamnat și încadrarea juridică a acestora potrivit legii române.

Or, pe calea contestației la executare întemeiată pe cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. nu se poate proceda la reevaluarea corespondenței dintre faptele pentru care acesta a fost condamnat și încadrarea juridică a acestora potrivit legii române pentru care s-a dispus condamnarea contestatorului de către autoritatea judiciară străină, această chestiune fiind de competența exclusivă a instanței învestite cu recunoașterea hotărârii pronunțate de statul de condamnare.

Contestația la executare constituie un remediu procesual având ca obiect exclusiv chestiuni descoperite cu prilejul punerii în executare sau ivite în cursul executării, fiind exclusă posibilitatea de a antama pe această cale chestiuni relative la legalitatea și temeinicia hotărârilor definitive în baza cărora se face executarea.

Înalta Curte subliniază că pe calea contestației la executare nu se poate modifica o hotărâre rămasă definitivă, nu se poate proceda la pronunțarea unei alte soluții, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat, stabilității raporturilor juridice.

Ca atare, cererea formulată de contestator, prin prisma motivelor expuse, excedează limitelor în care o instanță poate fi învestită în cursul executării și constituie, în fapt, un apel deghizat.

Pentru aceste considerente, constatând că sentința penală atacată este temeinică și legală, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul Ciurari Eugen împotriva sentinței penale nr. 124/PI din 22 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., reținând culpa procesuală a contestatorului condamnat în formularea prezentei contestații, va dispune obligarea acestuia la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 90 RON, va rămâne în sarcina statului, conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul Ciurari Eugen împotriva sentinței penale nr. 124/PI din 22 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 90 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 5 octombrie 2023.