ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 06 februarie 2024

Asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 24/Rev din 26 septembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., s-a respins apelul declarat de condamnatul revizuent A., împotriva sentinței penale nr. 464 din data de 01 august 2023 a Judecătoriei Lugoj în dosar nr. x/2023, ca nefondat, și s-a menținut sentința atacată.

S-a dispus virarea sumei de 680 RON onorariu avocat oficiu, din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Timiș.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., a fost obligat revizuentul la 400 RON cheltuieli judiciare față de stat în apel.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor aduse acesteia de condamnat, precum și din oficiu, în limitele art. 417 și art. 418 C. proc. pen.., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Curtea de apel a constatat că prin sentința penală nr. 265 din 01 aprilie 2021, definitivă prin decizia penală nr. 660/A din 28 mai 2021, revizuentul A. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 9 ani pentru săvârșirea infracțiunii de viol în dauna persoanei vătămate minore B., faptă prevăzută de art. 218 alin. (1) și alin. (3) lit. a) și c) C. pen.. I-au fost aplicate pedeapsele complementare și accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), n) și o) C. pen.

Împotriva sentinței penale nr. 265 din data de 01 aprilie 2021 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia penală nr. 660/A din 28 mai 2021 a Curții de Apel Timișoara a formulat cerere de revizuire invocând că: a fost condamnat fără a exista probe cu privire la săvârșirea faptei reținute în sarcina sa; a fost judecat și condamnat de către Judecătoria Lugoj în lipsă, încălcându-i-se dreptul la un proces echitabil; martorii nu au fost audiați în prezența sa și, prin urmare, nu i s-a dat dreptul să-și formuleze apărările în mod corespunzător; din raportul de expertiză medico-legală și din celelalte acte medicale nu a rezultat existența unei penetrări, astfel cum a declarat minora, ci, dimpotrivă, faptul că s-a păstrat integritatea membranei himeneale, minora fiind virgină din punct de vedere anatomic; minora a dat declarații mincinoase. În drept, a invocat cazurile de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a), b) și c) C. proc. pen.

Prin sentința penală nr. 464 din 01 august 2023 pronunțată în dosarul nr. x/2023, de Judecătoria Lugoj, în baza art. 459 alin. (1) și alin. (5) C. proc. pen.., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul-condamnat A., împotriva sentinței penale nr. 265 din 01 aprilie 2021, pronunțate de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia penală nr. 660/A din 28 mai 2021, a Curții de Apel Timișoara în dosarul cu același număr.

Analizând cererea prin prisma motivelor de fapt, instanța de fond a constatat că cererea de revizuire este identică cu cererea de revizuire care a făcut obiectul dosarului nr. x/2021 Astfel, prin sentința penală nr. 80/25.01.2022, instanța a respins cererea de revizuire formulată de petent ca inadmisibilă, sentință ce a rămas definitivă prin decizia penală nr. 372/08.04.2022 a Curții de Apel Timișoara. În esență, s-a reținut că prin solicitările adresate, revizuentul a urmărit în concret rejudecarea cauzei, aspect nepermis dată fiind autoritatea de lucru judecat a sentinței penale nr. 265/2021 pronunțată de Judecătoria Lugoj, în dosarul penal nr. x/2020 În acest sens, Judecătoria Lugoj a mai reținut că, în dosarul nr. x/2021, revizuentul a invocat temei de drept art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen... Prima instanță a reținut că revizuentul și-a întemeiat susținerile pe art. 453 alin. (1) lit. a), b) și c), adăugând temeiuri de drept suplimentare, însă nu a putut fi trecut cu vederea faptul că în concret s-a invocat aceeași stare de fapt și s-au reiterat aceleași aspecte care au mai făcut obiectul analizării lor de către instanța de judecată. Prin urmare, având în vedere că susținerile pretinse au fost tranșate cu caracter definitiv prin hotărârile menționate, instanța de fond a apreciat că cererea de revizuire este inadmisibilă. S-a reținut că și în situația în care s-ar accepta ipoteza în care doar temeiul de drept prevăzut la lit. a) al art. 453 C. proc. pen.., ar fi făcut obiectul cererii de revizuire precedente, instanța a respins cererea și față de celelalte temeiuri semnalate. În același sens, instanța de fond a mai reținut că revizuentul nu a făcut dovada nici a celorlalte cazuri invocate, respectiv faptul că hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată și/sau că un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză.

Împotriva sentinței penale nr. 464 din 01 august 2023 a Judecătoriei Lugoj a declarat apel revizuentului A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data 07.09.2023, sub același număr de dosar.

Prin sentința contestată s-a reținut că cererea de revizuire formulată de petent nu întrunește condițiile prev. de art. 459 C. proc. pen... Efectuând această verificare s-a constatat că petentul solicită revizuirea unei hotărâri ce îndeplinește condițiile prevăzute de art. 452 C. proc. pen.., referitoare la faptul că hotărârea trebuie să conțină o rezolvare a fondului, în sensul examinării problemei existenței faptei și vinovăției inculpatului, finalizată printr-o soluție de condamnare a inculpatului, achitare sau încetare a procesului penal.

În ce privește însă motivele invocat de petent, s-a constatat că acestea nu se încadrează în cele prevăzute de art. 453 lit. a), b) și c) C. proc. pen... S-a constatat că în cauză petentul nu a invocat fapte sau împrejurări noi, acesta a arătat că a fost condamnat fără a exista probe cu privire la săvârșirea faptei reținute în sarcina sa; i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, martorii nu au fost audiați în prezența sa; din raportul de expertiză medico-legală și din celelalte acte medicale nu a rezultat existența unei penetrări, astfel cum a declarat minora, ci, dimpotrivă, faptul că s-a păstrat integritatea membranei himeneale, minora fiind virgină din punct de vedere anatomic; minora pentru a da declarații mincinoase.

De asemenea, s-a reținut că nu pot fi reținute nici cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 lit. b) și c) C. proc. pen.., respectiv că hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată și/sau că un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză.

Împotriva deciziei penale nr. 24/Rev din 26 septembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a formulat apel condamnatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 15 ianuarie 2024.

În dezbateri, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac invocate, întrucât prin cererea formulată, persoana condamnată atacă o hotărâre de apel, pronunțată împotriva unei cereri de revizuire, motiv pentru care apreciază că apelul declarat nu este prevăzut de lege. Prin urmare, solicită respingerea, ca inadmisibil, a apelului.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul condamnat A. a susținut că partea înțelege că dispozițiile art. 459 alin. (7) C. proc. pen.. i-ar permite exercitarea tuturor căilor de atac posibile cu privire la această situație.

Examinând cauza de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că apelul formulat de condamnat este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 459 alin. (7) C. proc. pen.., sentința prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea.

Analizând actele și lucrările dosarului, se constată că împotriva sentinței penale nr. 265 din data de 01 aprilie 2021 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia penală nr. 660/A din 28 mai 2021 a Curții de Apel Timișoara a formulat cerere de revizuire A..

Prin sentința penală nr. 464 din 01 august 2023 a Judecătoriei Lugoj, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de acesta împotriva sentinței penale nr. 265 din 01 aprilie 2021, definitivă prin decizia penală nr. 660/A din 28 mai 2021.

Împotriva sentinței penale nr. 464 din 01 august 2023 a Judecătoriei Lugoj a declarat apel revizuentului A., fiind soluționat prin decizia penală nr. 24/Rev din 26 septembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală (apelată în prezent). Apelul revizuentului A. a fost respins, ca nefondat.

În dispozitivul hotărârii din apel s-a menționat faptul că soluția este definitivă, în considerarea faptului că potrivit art. 459 alin. (7) C. proc. pen.., sentința prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea.

Prin urmare, în privința deciziei penale atacate, definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac.

Având în vedere dispozițiile art. 129 din Constituție care prevăd că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii, precum și dispozițiile art. 21 din legea fundamentală privind liberul acces la justiție, se constată că în C. proc. pen. sunt reglementate hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.., va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 24/Rev din 26 septembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2023.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga apelantul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul condamnat, în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 24/Rev din 26 septembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2023.

Obligă apelantul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul condamnat, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 februarie 2024.