ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 07 februarie 2024

Deliberând asupra excepției inadmisibilității invocată din oficiu, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 07.12.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a dispus, în temeiul art. 386 din C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 din C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen., perioada reținută în actul de sesizare urmând a fi reconfigurată la 04.03.2013 - noiembrie 2014, pentru inculpata A..

S-a dispus reconfigurarea perioadei în care este acuzat inculpatul B. prin rechizitoriu de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. la perioada 23 august 2010 - 04 martie 2013, pentru inculpatul B..

În temeiul art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., s-a reținut că inculpații au dreptul la pregătirea apărării față de schimbarea încadrării juridice și reconfigurarea perioadei de timp aferente presupusei infracțiuni de evaziune fiscală.

În baza art. 386 din C. proc. pen. a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpatul C., prin apărător ales, din infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea nr. 241/2005 în art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

S-a reținut că aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 5 din C. pen., cu privire la infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea nr. 241/2005, art. 35 din C. pen. și art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 nu reprezintă o schimbare de încadrare juridică conform art. 386 din C. proc. pen., ci o problemă de aplicare a legii penale, astfel încât se va realiza prin hotărârea care se va pronunța.

Au fost respinse cererile și excepțiile privind neregularitatea rechizitoriului și cererea de restituire a cauzei la procuror pentru îndreptarea neregularităților actului de sesizare.

S-a menționat că această soluție poate fi atacată cu apel odată cu hotărârea asupra fondului cauzei.

A fost respinsă proba constând în efectuarea unui supliment la raportul de expertiză contabil financiară întocmit în cauză, prin care să se stabilească valoarea prejudiciului pentru perioada 2010 - 2013 și 2013, de la intrarea în vigoare a Legii nr. 50/2013 până în noiembrie 2014, solicitată de către inculpatul C. prin apărătorul ales.

A fost încuviințată cererea de amânare formulată de partea civilă ANAF -DGRFP Craiova - AJFP Olt.

S-a dispus revenirea cu adresă către partea civilă ANAF - DGRFP Craiova - AJFP Olt pentru a comunica dacă a fost recuperat în totul sau în parte prejudiciul cu care s-a constituit parte civilă și să înainteze acte doveditoare în acest sens, dacă se mai menține constituirea de parte civilă, în ce obiect și în ce limite și, totodată, pentru a comunica ce plăți s-au efectuat de către S.C. D. S.R.L., cu ce titlu și dacă sunt identice cu cele cu care s-au constituit parte civilă în dosar, atașându-se copie acte lichidator, copie rechizitoriu și copie cerere constituire parte civilă.

S-a dispus amânarea cauzei și s-a acordat termen la data de 09.01.2024, ora 13, complet CD25, pentru când s-a citat inculpata S.C. D. S.R.L., termen în cunoștință având inculpații C., A., B. și partea civilă Statul Român prin ANAF - DGRFP Craiova - AJFP Olt, conform art. 353 alin. (2) din C. proc. pen.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a apreciat întemeiată cererea formulată de către partea civilă ANAF - DGRFP Craiova - AJFP Olt, prin care a solicitat amânarea cauzei pentru a comunica informațiile cerute de către instanță la termenul de judecată din data de 15.11.2023.

De asemenea, în temeiul art. 100 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 180 din C. proc. pen., a respins proba constând în efectuarea unui supliment la raportul de expertiză contabil financiară întocmit în cauză, prin care să se stabilească valoarea prejudiciului pentru perioada 2010 - 2013 și 2013, de la intrarea în vigoare a Legii nr. 50/2013 până în noiembrie 2014, solicitată de către inculpatul C. prin apărătorul ales, întrucât raportul de expertiză întocmit în cursul urmăririi penale și suplimentul de expertiză întocmit în cursul cercetării judecătorești sunt complete în raport cu obiectivele stabilite de instanța de judecată.

Totodată, s-a constatat că se impune să se revină cu adresă către partea civilă ANAF - DGRFP Craiova - AJFP Olt pentru a comunica dacă a fost recuperat în totul sau în parte prejudiciul cu care s-a constituit parte civilă și să înainteze acte doveditoare în acest sens, dacă se mai menține constituirea de parte civilă, în ce obiect și în ce limite și, totodată, pentru a comunica ce plăți s-au efectuat de către S.C. D. S.R.L., cu ce titlu și dacă sunt identice cu cele cu care s-au constituit parte civilă în dosar, atașându-se copie acte lichidator, copie rechizitoriu și copie cerere constituire parte civilă.

În temeiul art. 386 din C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 din C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen., perioada reținută în actul de sesizare urmând a fi reconfigurată la 04.03.2013 - noiembrie 2014, pentru inculpata A.. S-a reținut că motivarea se va realiza prin hotărâre.

De asemenea, s-a dispus reconfigurarea perioadei în care este acuzat inculpatul B. prin rechizitoriu de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. la perioada 23 august 2010 - 04 martie 2013, pentru inculpatul B.. S-a reținut că motivarea se va realiza prin hotărâre.

Totodată, s-a reținut că, în temeiul art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., inculpații au dreptul la pregătirea apărării față de schimbarea încadrării juridice și reconfigurarea perioadei de timp aferente presupusei infracțiuni de evaziune fiscală.

În baza art. 386 din C. proc. pen., a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpatul C., prin apărător ales, din infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea nr. 241/2005 în art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005. S-a reținut că motivarea se va realiza prin hotărâre.

Referitor la aplicarea legii penale mai favorabile, s-a reținut că, potrivit art. 5 din C. pen., cu privire la infracțiunile de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea nr. 241/2005, art. 35 din C. pen. și de spălare a banilor prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, aceasta nu reprezintă o schimbare de încadrare juridică conform art. 386 din C. proc. pen., ci o problemă de aplicare a legii penale, astfel încât se va realiza prin hotărârea care se va pronunța.

În continuare, curtea de apel a reținut că se impune respingerea cererilor și excepțiilor privind neregularitatea rechizitoriului și cererea de restituire a cauzei la procuror pentru îndreptarea neregularităților actului de sesizare, pentru următoarele argumente:

În ceea ce privește hotărârea din 21 octombrie 2021 a Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-282/2020, invocată în susținerea cererii, s-a reținut că, potrivit art. 20 din Constituția României, dispozițiile legii fundamentale privind drepturile și libertățile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte, iar dacă există neconcordanțe între acestea și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția situației în care legislația română conține prevederi mai favorabile.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 148 alin. (2) din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

Aceste dispoziții din legea fundamentală transpun în legislația internă principiul supremației dreptului Uniunii Europene asupra dreptului național, în ansamblul său, principiu consacrat în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene încă din 1964 (hotărârea din 15 iulie 1964 dată în cauza 6/64 Costa c./Enel). Prioritatea normelor comunitare funcționează în raport cu toate dispozițiile naționale și impune tuturor organelor statelor membre, inclusiv jurisdicțiilor constituționale, obligația de a lăsa neaplicată orice prevedere internă, fie ea și de natură constituțională, în cazul unui conflict cu o normă de drept a Uniunii Europene (hotărârile pronunțate în cauzele Simmenthal 106/77, Factortame I. 213/98 și Murphy 157/87).

Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 21 octombrie 2021, pronunțată în Cauza C-282/20 ZX, a stabilit următoarele:

- articolul 6 alin. (3) din Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale și articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că se opun unei legislații naționale care nu prevede o cale procedurală ce permite să se remedieze după ședința preliminară într-o cauză penală neclaritățile și lacunele din conținutul rechizitoriului care aduc atingere dreptului persoanei acuzate de a i se comunica informații detaliate cu privire la acuzare;

- articolul 6 alin. (3) din Directiva 2012/13 și articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că instanța de trimitere este obligată să efectueze, în măsura posibilului, o interpretare conformă a legislației naționale privind modificarea acuzării care să permită procurorului să remedieze neclaritățile și lacunele din conținutul rechizitoriului în cadrul ședinței de judecată, protejând în același timp în mod activ și real dreptul la apărare al persoanei acuzate. Numai în cazul în care consideră că o interpretare conformă în acest sens nu este posibilă, instanța de trimitere trebuie să lase neaplicată dispoziția națională care interzice suspendarea procedurii judiciare și trimiterea cauzei la procuror pentru ca acesta să întocmească un nou rechizitoriu.

Din această perspectivă, instanța europeană a reamintit, în primul rând, că "articolul 6 din Directiva 2012/13 definește în dispozițiile pe care le conține norme referitoare la dreptul la informare cu privire la acuzare, care urmăresc să garanteze caracterul echitabil al procedurii și să permită exercitarea efectivă a dreptului la apărare [Hotărârea din 13 iunie 2019, Moro, C-646/17, EU:C:2019:489, pct. 43, precum și Ordonanța din 14 ianuarie 2021, UC și TD (Vicii de formă ale actului de acuzare), C-769/19, nepublicată, EU:C:2021:28, pct. 43]. După cum se arată, în esență, în cuprinsul considerentelor (14) și (41) ale Directivei 2012/13, aceasta se întemeiază pe drepturile prevăzute în special la articolele 47 și 48 din cartă și urmărește promovarea acestor drepturi. Mai exact, articolul 6 din directivă consacră în mod expres un aspect al dreptului la o cale efectivă de atac și al dreptului la apărare, consacrate la articolul 47 și la articolul 48 alin. (2) din cartă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 iunie 2018, Kolev și alții, C-612/15, EU:C:2018:392, pct. 88, precum și Hotărârea din 14 mai 2020, Staatsanwaltschaft Offenburg, C-615/18, EU:C:2020:376, pct. 71)" (parag. 25 și 26).

S-a reținut că, în jurisprudența sa, "în ceea ce privește momentul în care trebuie asigurat beneficiul drepturilor procedurale consacrate la articolul 6 alin. (3) din Directiva 2012/13, Curtea a arătat că, în principiu, acesta este cel târziu înainte ca instanța penală să înceapă examinarea acuzației pe fond și să deschidă dezbaterile [a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 februarie 2020, Kolev și alții, C-704/18, EU:C:2020:92, pct. 39, precum și Ordonanța din 14 ianuarie 2021, UC și TD (Vicii de formă ale actului de acuzare), C-769/19, nepublicată, EU:C:2021:28, pct. 44]. În această privință, Curtea a statuat că nicio dispoziție din Directiva 2012/13 nu se opune ca instanța să ia măsurile necesare în vederea regularizării rechizitoriului, cu condiția ca dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil să fie protejate în mod corespunzător (a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 iunie 2018, Kolev și alții, C-612/15, EU:C:2018:392, pct. 94)" (parag. 27 și 28).

Inculpatul C. a solicitat, prin apărător ales, aplicarea Deciziei C.J.U.E. din 21 octombrie 2021 și restituirea cauzei la parchet, invocând, pe de o parte, neclaritatea actului de sesizare, iar pe de altă parte, nelegala citare în procedura de cameră preliminară și, astfel, imposibilitatea de a formula cereri și excepții privind legalitatea probelor și a actelor de urmărire penală.

Curtea de Apel Craiova a reținut că problema decurgând din pretinsa citare nelegală în cursul procedurii de cameră preliminară nu poate constitui un motiv de restituire a cauzei la parchet, decurgând din aplicarea jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene invocate, întrucât aceasta privește neregularitățile rechizitoriului, care afectează dreptul la apărare.

Nelegala citare a unei părți nu constituie un caz de nulitate absolută conform art. 281 din C. proc. pen., ci poate fi sancționată cu nulitatea relativă conform art. 282 alin. (1) din C. proc. pen. - încălcarea oricăror dispoziții legale în afara celor prevăzute la art. 281 determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerinței legale s-a adus o vătămare drepturilor părților ori ale subiecților procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desființarea actului.

De asemenea, s-a reținut că, din punct de vedere procedural, sancțiunea nulității relative trebuie invocată într-un anumit termen, conform art. 282 alin. (3) din C. proc. pen., respectiv în cursul sau imediat după efectuarea actului, sau cel mai târziu în termenele prevăzute de art. 282 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., până la închiderea procedurii de cameră preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în această procedură.

Așadar, nulitatea relativă decurgând din nelegala citare în cursul procedurii de cameră preliminară putea fi invocată, conform art. 347 din C. proc. pen., direct în calea de atac a contestației împotriva încheierii de cameră preliminară, dacă partea nu a avut ocazia să o invoce judecătorului de cameră preliminară de la prima instanță sau dacă, deși ar fi invocat-o, judecătorul a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru anularea actului. Or, curtea de apel a constatat că, în prezenta cauză, nu a fost formulată contestație împotriva încheierii de cameră preliminară prin care s-a dispus începerea judecății.

Totodată, s-a reținut că, hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 21 octombrie 2021, pronunțată în Cauza C-282/20 ZX este aplicabilă într-o cauză aflată pe rolul unei instanțe naționale, dacă sunt îndeplinite cel puțin două condiții:

a) a fost depășită faza camerei preliminare și cauza se află în cursul judecății, situație în care, ca și în legislația statului care s-a adresat Curții de Justiție a Uniunii Europene (Bulgaria), potrivit legislației naționale nu se mai poate proceda la regularizarea actului de sesizare;

b) neclaritatea acuzației afectează dreptul la apărare al inculpatului, în sensul că, nefiind clar pentru acesta ceea ce i se impută, nu își poate formula apărările în cauză;

c) neregularitatea actului de sesizare nu a fost îndreptată în procedura camerei preliminare;

d) instanța să nu poată pronunța, în lipsa unei clarificări a acuzației, o soluție mai favorabilă inculpatului decât restituirea cauzei la procuror.

Curtea de apel a reținut că în prezenta cauză, inculpatul nu a invocat cereri și excepții în procedura de cameră preliminară, nu a participat personal sau prin reprezentant la această fază procesuală. Însă, judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond a analizat din oficiu regularitatea rechizitoriului, constatând că acesta cuprinde datele referitoare la: faptă, încadrarea juridică, datele privitoare la persoana inculpaților, actele de urmărire penală efectuate, motivarea măsurilor dispuse, date cu privire la latura civilă, mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, persoanele ce urmează să fie citate și calitatea acestora, cheltuielile judiciare, dispoziția de trimitere în judecată a inculpaților (încheiere finală camera preliminară nr. 4/2022).

Astfel, judecătorul de cameră preliminară de la instanta de fond a retinut: "La data de 20.10.2022 Curtea de Apel Craiova a efectuat verificări în DEPABD cu privire la ultimul domiciliu al inculpatului C., iar din procesul-verbal întocmit la data de 20.10.2022 a rezultat faptul că inculpatul figurează cu domiciliul activ din data de 25 aprilie 2014 în jud. Olt acolo unde i-a fost comunicat rechizitoriul".

În continuare, Curte de Apel Craiova a reținut că, într-adevăr, actul de sesizare este amplu întocmit, însă legislația procesual penală nu reglementează un model de întocmire a rechizitoriului, astfel încât un asemenea act procesual amplu, în care se analizează în mod exhaustiv probele administrate nu poate fi considerat neclar, din perspectiva inteligibilă a naturii și conținutului acuzațiilor penale. Astfel, instanța a constatat că rechizitoriul cuprinde o detaliere a evenimentelor începând cu 2010 până la epuizarea presupuselor activități infracționale; sunt indicate coordonatele temporale; neclaritățile privind încadrarea juridică nu afectează claritatea actului de sesizare, întrucât încadrarea juridică constituie o problemă de drept care este supusă dezbaterii în cursul procedurii de judecată, sediul materiei fiind în prevederile art. 386 din C. proc. pen. - judecata, iar nu în faza camerei preliminare.

Exigențele referitoare la descrierea acuzației penale sunt îndeplinite, întrucât circumstanțele de timp, loc și modalitate de comitere sunt indicate în cuprinsul actului de sesizare, cu o precizie suficientă pentru a permite inculpatului să înțeleagă, cu exactitate, conținutul faptic al acuzației penale (I.C.C.J. secția penală, completul de 2 judecători de cameră preliminară, încheierea nr. 779 din 20 noiembrie 2020).

De asemenea, instanța a reținut că, în cursul cercetării judecătorești inculpatul, prin apărător, a participat la administrarea probelor și a avut posibilitatea de a formula cereri, de a adresa întrebări martorilor pe baza actului de sesizare astfel întocmit, nefiind identificat un moment în care sarcina apărării să fie îngreunată de modul de întocmire a rechizitoriului. Totodată, a arătat că modul de coroborare a probelor va fi analizat prin hotărâre.

Așadar, curtea de apel a subliniat că rechizitoriul cuprinde detaliat datele în care se susține ca au fost comise infracțiunile, prin indicarea perioadelor de timp, calității deținute de inculpați, însă îndeplinirea condițiilor pentru angajarea răspunderii penale nu poate fi cenzurata în cursul judecații, ci numai prin hotărârea asupra fondului cauzei. Succesiunea de modificări legislative se subsumează aplicării legii penale mai favorabile conform art. 5 din C. pen. și va fi analizată prin hotărâre, iar nu în cursul judecații, întrucât privește condițiile și limitele angajării răspunderii penale (principiul legalității incriminării și aplicării pedepselor, principiul aplicării legii penale mai favorabile).

Pentru considerentele de mai sus, Curtea de Apel Craiova a constatat că hotărârea din 21 octombrie 2021 a Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-282/2020 nu are incidență în cauză, cererile formulate de inculpat fiind nefondate.

Împotriva încheierii din data de 07.12.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, inculpatul C. a formulat o cale de atac intitulată "contestație".

În esență, inculpatul C. a susținut că formulează contestație împotriva încheierii pronunțate la data de 07.12.2023 și comunicată apărătorului ales la data de 20.12.2023, doar în ceea ce privește cererea formulată la data de 07.12.2023, prin care au fost invocate cereri și excepții cu privire la legalitatea actului de sesizare a instanței de judecată și prin inermediul cărora a solicitat instanței de judecată să retrimită rechizitioriul la parchet, în vedere remedierii lacunelor și neclarităților din acesta.

Astfel, inculpatul a învederat că a formulat contestație în temeiul art. 347 din C. proc. pen., având în vedere că instanța de fond a respins cererile și excepțiile invocate.

De asemenea, a susținut că încheierea pronunțată la data de 07.12.2023 este greșită atât pe fond, cât și cu privire la calea de atac stabilită. În acest sens, a precizat că instanța de fond ar fi trebuit să menționeze calea de atac pentru schimbările de încadrare juridică puse în discuție (odată cu fondul), iar pentru cererile și excepțiile invocate cu privire la legalitatea actului de sesizare, la stabilirea căii de atac trebuiau respectate dispozitile art. 347 din C. proc. pen., respectiv trei zile de la comunicarea încheierii, nu cum greșit a stabilit instanța, aceeași cale de atac pentru toate cererile puse în discuție, și anume odată cu fondul.

La data de 06.02.2024, inculpatul C. a trimis, pe email, note scrise.

În esență, a solicitat admiterea contestației și, pe cale de consecință, retrimiterea dosarului la instanța de fond pentru a se dezînvesti și a trimite cauza la parchet pentru refacerea actului de urmărire penală.

Inculpatul a apreciat că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 347 din C. proc. pen., art. 342 și următoarele din C. proc. pen., precum și Decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată la data de 21 octombrie 2021 în cauza C282/20, existând, așadar, posibilitatea ca neregularitățile rechizitoriului să fie remediate și după închiderea procedurii de cameră preliminară.

În continuare, inculpatul a prezentat motivele pentru care apreciază că rechizitoriul este neclar (lipsa descrierii unor acte materiale, omisiunea indicării datei de început și de sfârșit a activității infracționale, a datelor la care au fost săvârșite faptele, contribuția fiecărui participant la actul material, precum și inadvertențele în descrierea contribuției unora dintre participanții la comiterea faptelor). De asemenea, inculpatul C. a susținut că, în camera preliminară, procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu acesta.

Totodată, a apreciat că încheierea atacată este nemotivată cu privire la criticile vizând încălcarea dreptului la un proces echitabil prin lipsa aducerii la cunoștință a învinuirii de îndată și prin efectuarea urmăririi penale preponderent în faza actelor premergătoare, dar și a celor vizând trimiterea în judecată pentru o modalitate de comitere a faptei pentru care nu s-a început urmărirea penală și nu s-a pus în mișcare acțiunea penală.

Analizând hotărârea atacată prin raportare la actele dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Prioritar, trebuie subliniat că, în mod corect, calea de atac formulată de inculpatul C. a fost înregistrată în sistemul Ecris ca fiind apel împotriva încheierii din data de 07.12.2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2022.

Astfel, se observă că obiectul căii de atac formulate de inculpatul C. nu îl reprezintă încheierea judecătorului de cameră preliminară, pentru a putea fi aplicabile dispozițiile art. 347 din C. proc. pen. (care prevăd calea de atac a contestației), invocate în motivele depuse la dosar, ci încheierea din data de 07.12.2023, pronunțată în cursul judecății la prima instanță.

În aceste condiții, calea de atac exercitată împotriva unei încheieri pronunțate în cursul judecății la prima instanță a fost înregistrată, în mod corect, ca fiind apel.

Examinând, în continuare, admisibilitatea apelului declarat de inculpatul C. constată că acesta este inadmisibil, pentru considerentele care vor fi expuse.

Procesul penal se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legale, iar hotărârile judecătorești sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate de art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Astfel, procesul penal se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legale, iar hotărârile judecătorești vor fi supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 408 din C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de apel, dispunând că sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale speței, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea apelului declarat de inculpatul C. împotriva încheierii pronunțate la data de 07 decembrie 2023 de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Prin încheierea atacată, instanța de fond s-a pronunțat asupra schimbării încadrării juridice a unor infracțiuni, precum și asupra unor probe și a încuviințat cererea de amânare formulată de partea civilă ANAF - DGRFP Craiova - AJFP Olt. De asemenea, a respins cererile și excepțiile privind neregularitatea rechizitoriului și cererea de restituire a cauzei la procuror pentru îndreptarea neregularităților actului de sesizare, formulate de inculpatul C..

Înalta Curte reține că, în ceea ce privește încheierea din data de 07 decembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, nu există o dispoziție expresă în sensul că aceasta poate fi atacată cu vreo cale separată de atac. Or, în lipsa unor dispoziții legale exprese, sunt incidente dispozițiile comune, în sensul că încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința.

Cu alte cuvinte, așa cum în mod corect s-a menționat în hotărârea atacată și contrar celor susținute de inculpatul C., încheierea din data de 07 decembrie 2023 nu este supusă vreunei căi separate de atac, putând fi atacată cu apel doar odată cu fondul cauzei, potrivit art. 408 alin. (2) din C. proc. pen.

Prin urmare, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării unei căi separate de atac, o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile … pot exercita căile de atac, în condițiile legii". În consecință, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual. Inadmisibilitatea operează automat și inevitabil, ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul C. împotriva încheierii pronunțate la data de 07 decembrie 2023 de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul C. împotriva încheierii pronunțate la data de 07 decembrie 2023 de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 februarie 2024.